In luna in care sărbătorim Invierea Domnului continuăm prezentarea lunară a unor sfinți vindecători. Am ales zece exemple de sfinți care și-au dus crucea cu smerenie și au biruit neputințele omenești, devenind ei cei către care oamenii aleargă pentru vindecare și mangaiere in necazuri.

Sf. Matrona cea Oarbă – 2 mai

Sfanta Matrona s-a născut in 1881, fiind ultimul copil al unei familii de țărani credincioși. A fost aleasă de Dumnezeu inainte de a se fi născut. Numeroasele daruri primite de la Dumnezeu au fost pe măsura unei cruci deosebit de grele, pe care a dus-o cu smerenie și răbdare toată viața.

Cuvioasa Matrona nu numai că era oarbă, dar nu avea ochi deloc. Dumnezeu i-a dat in schimb darul vederii duhovnicești și al vindecărilor, care s-au manifestat incă din copilărie. In fața casei sale se formau randuri de oameni care așteptau să primească vindecare de boli sau răspunsuri la problemele lor.

La varsta de 17 ani a paralizat pentru tot restul vieții. Nu se mai putea deplasa, iar mai tarziu a fost nevoită să se mute dintr-un loc in altul pentru a scăpa de prigoana regimului comunist.

Feluritele vindecări și minuni sunt povestite in cărți și in documentare. A fost in timpul vieții și este și după moarte o grabnică mijlocitoare la Dumnezeu, iar acest lucru se reflectă și in cuvintele sale – testament duhovnicesc: „Toți, toți să veniți la mine și să-mi povestiți necazurile voastre, de parcă aș fi vie, căci eu vă voi vedea, vă voi auzi și vă voi ajuta.”

Sf. Cuv. Irodion de la Lainici – 3 mai

Sfântul Irodion s-a născut în București în anul 1854 și a intrat în monahism la Mănăstirea Cernica, unde a fost fiul duhovnicesc al Sfântului Calinic. Odată cu hirotonia Sfântului Calinic ca episcop de Râmnic, mai mulți monahi cernicani, printre care și Sf. Irodion, au plecat în Oltenia pentru a revigora viața monahală.

Sfântul Irodion a fost numit stareț al schitului Lainici și a rămas în această ascultare timp de 41 de ani, fiind cel mai longeviv stareț al așezământului monahal.

A fost făcător de minuni încă din timpul vieții. Dumnezeu l-a înzestrat cu darul de a alunga duhurile necurate și de a vindeca bolile sufletești și trupești.

După ce trecerea sa la Domnul în anul 1900, oameni din toată țara au început să vină la mormântul său din Oltenia în căutarea vindecărilor și a mijlocirii sale la tronul Sfintei Treimi.

Sf. Cuv. Mc. Efrem cel Nou – 5 mai

Sfântul Efrem cel Nou este unul dintre cei mai iubiți și grabnic-ajutători sfinți din perioada contemporană. Cu toate că a trăit în secolele XIV-XV, moaștele și viața sa au fost descoperite în chip minunat de monahia Macaria Desipri de la Mănăstirea grecească Buna Vestire din Nea Makri, de abia în anul 1950.

Sfântul Efrem a stat ascuns mai bine de 500 de ani și a apărut în viața Bisericii și a credincioșilor într-o epocă în care ajutorul său a devenit atât de necesar. Sfântul mucenic mijlocește la Hristos pentru vindecarea bolilor, în special a cancerului și a depresiei, unele dintre cele mai des întâlnite afecțiuni ale secolului nostru.

Credincioșii merg la mănăstirea din Nea Makri unde se află moaștele sale întregi sau îi cer ajutorul în numeroasele biserici și mănăstiri unde se află fragmente ale moaștelor. La noi în țară unul dintre cele mai frecventate locuri este mănăstirea Radu Vodă. De asemenea, de-a lungul timpului s-au strâns în numeroase cărți mărturii ale vindecărilor mijlocite de sfântul mucenic.

Sf. Sfințit Mc. Terapont, episcopul Ciprului – 14 mai

Sfantul Terapont este cunoscut ca un mare tămăduitor și făcător de minuni in special in Bisericile de limbă greacă.

Printre puținele detalii despre viața sa, este menționat faptul că a slujit ca episcop in insula cipriotă, in secolele III-IV, după unele surse.

Deoarece nu s-a dezis de Hristos, conducătorii păgani l-au supus chinurilor, legandu-i trupul intre patru stalpi, care insă au inverzit și au adus vindecare unor creștini prezenți la martiriul său.

Moaștele sale au rămas in Cipru o perioadă, iar in anul 806 au fost mutate in Constantinopol din cauza invaziei popoarelor migratoare. In timpul acestui drum, trupul său sfant a izvorat mir care, din nou, a adus vindecare celor care aveau nevoie. Aceeași minune s-a repetat cand moaștele sale au fost mutate intr-o biserică ridicată in cinstea sa in Constantinopol.

Printre bolile vindecate prin mijlocirea Sfântului Terapont se numără: paralizia, cancerul, hemoragia, orbirea sau tuberculoza.

Sf. Terapont, al cărui nume inseamnă „vindecător” in limba greacă, a fost declarat de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei ocrotitorul spiritual al Asociației Panelene a Fizioterapeuților.

Sf. Cuv. Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei – 16 mai

Cei trei sfinți au trăit in secolul al XVIII-lea in aceeași mănăstire, Sihăstria Putnei. Toți trei au contribuit la dezvoltarea vieții călugărești sub diferite forme și au cunoscut de asemenea, greutățile vremii cauzate de anexarea Bucovinei de Imperiul Habsburgic, care a dus in final la desființarea așezămantului monahal.

Ieroschimonahul Sila a fost numit egumen al schitului in toamna anului 1753, de insuși Sfantul mitropolit Iacob Putneanul. Perioada stăreției sale a fost una dintre cele mai infloritoare, atat din punct de vedere duhovnicesc, cat și administrativ.

După ce a condus timp de 27 de ani obștea, cuviosul Sila l-a numit egumen pe ieroschimonahul Natan. Acesta fusese monah la Putna și duhovnic al Sfantului Iacob Putneanul. Capul său, in chip minunat, poartă o cruce din os, semn al preaslăvirii de Dumnezeu.

Cuviosul Paisie este menționat in testamentul starețului Natan care ii lasă moștenire cateva obiecte călugărești. Ieroschimonahul Paisie nu a fost egumen, precum ceilalți doi, dar se spune că era un mare rugător și părinte duhovnicesc și primise de la Dumnezeu darul inainte-vederii.

Moaștele sfinților au fost descoperite după mai bine de 200 de ani de la trecerea lor la Domnul, in 1990, după ce un monah putnean a văzut deasupra fostului schit o lumină cerească.

La scurt timp, după ce s-a inceput refacerea schitului, in pronaosul vechii biserici s-au descoperit osemintele celor trei cuvioși, galbene ca ceara și răspândind bună-mireasmă.

Din acest moment au urmat numeroase vindecări la racla cu moaștelor lor. O dată cu renașterea vieții monahale in această veche vatră, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a decis trecerea în rândul sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16 mai.

Sf. Mc. Talaleu, doctor fără de arginți

Sfantul Talaleu a trăit in secolul al III-lea și era originar din Liban. A studiat medicina și era recunoscut pentru faptul că ii trata pe cei bolnavi fără să accepte plată.

De aceea, Biserica il numără in randul doctorilor fără de arginți și il cheamă in rugăciune la Taina Sfantului Maslu și la slujba de sfințire a apei.

Sfantul Talaleu a ajuns in Edessa, in actualul teritoriu al Turciei, unde a continuat să-i vindece pe suferinzi.

Dar aici a căzut in mainile ostașilor impăratului Numerian care ii persecuta pe creștini. Sfantul și-a mărturisit credința in Hristos și a indurat numeroase chinuri, primind cununa muceniciei.

Sfantul Talaleu este cinstit in mod special in insula grecească Naxos, unde există un sat care ii poartă numele. Sfantul Nicodim Aghioritul, originar din Naxos, i-a compus o slujbă Sfantului Talaleu, in care il numește „ocrotitor al insulei” și menționează despre numeroase minuni petrecute cu cei care ii cer ajutorul.

Sf. Simeon Stalpnicul din Muntele Minunat – 24 mai

Sfantul Simeon s-a născut in secolul al VI-lea in Antiohia, intr-o familie evlavioasă. Mama sa, Marta, a fost de asemenea trecută in randul sfinților (4 iulie).

A urmat de copil viața monahală, asumandu-și nevoința părintelui său duhovnicesc, stalpnicia.

Datorită vieții ascetice foarte aspre, prin rugăciunile sale ii tămăduia pe cei orbi, pe leproși, alunga demonii și invia pe morți.

A ctitorit o mănăstire in Muntele Minunat, iar oamenii pe care i-a vindecat au ridicat biserica in semn de recunoștință pentru ajutorul primit.

Sfantul Simeon este prezent și in țara noastră prin cinstitul său cap, păstrat la Mănăstirea Neamț. Sfintele moaște au fost impodobite de Sf. Ștefan cel Mare, in anul 1463, cu o frumoasă coroană, păstrată pană in prezent.

Sf. Ioan Rusul – 27 mai

Sfantul Ioan Rusul se inscrie alături de Sfinții Efrem cel Nou și Nectarie din Eghina printre cei randuiți de Dumnezeu să le fie prieteni buni creștinilor din vremea noastră.

Sfantul Ioan a fost luat prizonier in timpul unui război de un comandant militar turc și dus ca rob intr-o cetate din Asia Mică. Tanărul soldat creștin nu s-a lepădat de Hristos in pofida amenințărilor și a disprețului celor din jurul lui. A dus o viețuire smerită, acolo unde fusese randuit să muncească, in staulul vitelor. Nopțile petrecute acolo au fost impodobite cu rugăciunile și privegherile sale.

In timp, stăpanului său i s-a inmuiat inima și l-a indrăgit. A realizat că datorită viețuirii sfinte a robului său, gospodăria lui a inceput să inflorească.

Sfantul Ioan a trecut la Domnul de tanăr, iar moaștele sale au ajuns in insula Evvia din Grecia in urma conflictului din 1922, cand Asia Mică a intrat sub stăpanire turcească, iar grecii au fost nevoiți să plece.

Intervențiile Sfantului Ioan sunt grabnice in diverse situații: a vindecat copii care nu puteau vorbi, femei garbove care și-au lăsat bastonul la racla lui ca mărturie, un preot care suferea de hemoragii și nu putea sluji Liturghia și numeroase alte minuni consemnate in cărți.

Citește și:

• 11 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna aprilie
• 9 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna martie
• 8 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna februarie
• 8 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna ianuarie

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 124

Id: 80921

Data: May 3, 2024

Imagine: