In data de 23 iulie se implinesc 111 ani de la nașterea celui care avea să devină Sfantul Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul). A venit pe lume in satul Crăiniceni, județul Botoșani in familia unor țărani evlavioși, Maxim și Ecaterina, insă de mic a purtat crucea pierderii ambilor părinți, așa cum aflăm din Viețile Sfinților.

Micul Ilie a fost luat in grijă de bunica sa, Maria, care i-a insuflat dragostea de Dumnezeu și dorul pentru Impărăția Cerurilor. Aceasta l-a crescut de la șase luni pană la zece ani, iar mai tarziu, el i-a evocat dăruirea in poeziile sale:

„Purta-tu-m-ai in �carcă�/ Pe drumul spre ogor/ Şi-ai privegheat alături/ De micul tău �odor�. //� Eu, dragostea de mamă / La tine am aflat / Şi temerea de Domnul / Mereu m-ai invăţat”.

Din anul 1923, după moartea bunicii, copilul a fost crescut de unchiul său, Alecu Iacob, alături de ceilalți șase copii ai acestuia. Va urma gimnaziul la Lipcani-Hotin și apoi liceul la Cozmeni- Cernăuți, fiind foarte conștiincios și studios.

Cu toate că familia și-ar fi dorit ca el să urmeze cursurile Facultății de Teologie de la Cernăuți, Ilie s-a indreptat către viața de mănăstire, după ce se rugase lui Dumnezeu să ii descopere voia cu privire la calea potrivită lui. A primit răspunsul intr-o zi de lucru la camp și astfel a decis să plece la Mănăstirea Neamț, al cărei stareț era pe atunci Episcopul Nicodim, viitorul patriarh al Romaniei.

Nevoințele din timpul vieții monahale

Ca rasofor, a fost ucenicul părintelui Iov Burlacu timp de trei ani, incredințandu-i-se ascultarea de bibliotecar. Avea să facă această ascultare in următorii unsprezece ani, scriind numeroase poeme, cuprinse in volumul „Hrană duhovnicească” și tipărite de ucenicul său, părintele Ioanichie Paraială. Din acest motiv, Sfantul Ioan Hozevitul este considerat ocrotitorul spiritual al bibliotecarilor.

La tunderea in monahism, in 1936, a primit numele Sfantului Proroc Ioan Botezătorul, care ii va fi ocrotitor, alături de Sfantul Proroc Ilie. In toamna aceluiași an a făcut un pelerinaj la Mormantul Domnului și a rămas in Țara Sfantă, la Mănăstirea Sfantul Sava, pană in vara anului 1947. In obştea acestei mănăstiri a avut ascultarea de bibliotecar şi de infirmier, ingrijindu-se atat de călugării suferinzi, cat și de răniții de război.

In 1947, Cuviosul Ioan a fost hirotonit preot de sărbătoarea Inălțării Sfintei Cruci, chiar in Biserica Sfantului Mormant şi numit egumen la Schitul romanesc „Sfantul loan Botezătorul” de la Iordan. In această nouă ascultare a săvarșit zilnic slujbele in limba romană, a scris invățături și poezii religioase, ocupandu-se in același timp de innoirea chiliilor și a bisericii schitului.

Șapte ani mai tarziu, Sfantul Ioan a intrat, impreună cu ucenicul său, monahul Ioanichie Paraială, in obștea Mănăstirii „Sfantul Gheorghe Hozevitul”.� După cateva luni, in vara anului 1953, cei doi s-au stabilit in peștera „Sfanta Ana”, de pe valea paraului Cherit și s-au nevoit timp de șapte ani.

Mutarea la Domnul și canonizarea

Cuviosul Ioan Iacob a trecut la cele veșnice in ajunul sărbătorii Schimbării la Față, in data de 5 august 1960 și a fost inmormantat in peștera in care iși petrecuse ultimii ani. Conform celor spuse de ucenicul său, a știut dinainte data trecerii sale din viața aceasta. De asemenea, starețul Amfilohie povestește că la inmormantarea sa, deloc intamplător, păsările pe care pană atunci Sfantul le hrănea zilnic cu pesmeți au venit să iși ia rămas bun de la el.

După douăzeci de ani, la 8 august 1980, ieromonahul Pavel, care il cunoscuse, dar nu știa de trecerea sa la Domnul, a venit la peștera „Sfanta Ana” cu un grup de pelerini.

Afland despre mutarea sa din această viață, a insistat ca mormantul să ii fie deschis pentru a-i cinsti osemintele. Spre bucuria tuturor, au descoperit că atat trupul, cat și hainele erau nestricate și răspandeau bună mireasmă.

Sub indrumarea starețului Amfilohie, sfintele moaște au fost purtate in procesiune la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și ulterior păstrate in biserica „Sfantul Ștefan” din cadrul Mănăstirii „Sfantul Gheorghe Hozevitul”.

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a canonizat in anul 1992, cu data de prăznuire la 5 august. De asemenea, in ianuarie 2016, a fost proclamată canonizarea lui și de Patriarhia Ierusalimului.

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 111

Id: 81509

Data: Jul 23, 2024

Imagine: