S-au implinit, joi, 134 de ani de la trecerea in viața veșnică a marelui poet, dramaturg și om politic, Vasile Alecsandri.

Autorul Horei Unirii, era considerat de B. P. Hasdeu drept „reprezentantul cel mai puternic, cel mai complet al gandirii şi simţirii romaneşti”.

„El a cantat toate dorinţele, el a plans toate nevoile şi necazurile romanimii, el şi-a imbărbătat neamul. In mintea lui intreagă n-a fost loc pentru nimic ce n-a fost specific romanesc şi in talentul lui nici o pornire, care să nu fi fost specific romanească”.

Hasdeu considera că Vasile Alecsandri a fost „gloria indiscutabilă a literaturii romaneşti”.

Vasile Alecsandri

Marele poet s-a născut pe 21 iulie 1821 in zona Bacăului, in familia medelnicerului Vasile și al Elenei Alecsandri.

Și-a petrecut copilăria la Iași și la Mircești, pe moșia tatălui său, unde va reveni ulterior cu recurență in decursul vieții.

După ce a studiat inițial cu un profesor grec, iar mai apoi cu maramureșeanul Gherman Vida, intre 1828 și 1834, a studiat la Iași la pensionul lui Victor Cuenim. La Iași i-a avut colegi pe Mihail Kogălniceanu și pe faimosul actor Matei Millo, pentru care va scrie opere precum Cucoana Chirița.�A continuat studiile la Paris, unde a absolvit bacalaureatul in 1835.

Primele incercări literare in limba franceză au apărut in 1838: Zunarilla, Marie, Les brigands, Le petit rameau,�sau Serata. In 1839, a revenit in țară și a ocupat un post in administrație pană in 1846. Anul 1840 il va găsi la conducerea teatrului ieșean, unde a debutat ca dramaturg și a avut un succes nemaiintalnit.

Conform evaluărilor făcute de criticii literari, opera sa dramatică insumează circa 2.000 de pagini și reprezintă segmentul cel mai solid și mai consistent al intregii lui activități scriitoricești.

In paralel cu teatrul, a scris poezie. Călător in munții Moldovei in anul 1842, a descoperit valoarea artistică a poeziei populare, pe care o va transpune ulterior in volume precum cel de Doine.�In anul 1844, ajutat de Kogălniceanu și Ion Ghica, a editat săptămanalul Propășirea,�unde a publicat versuri, dar și opere de teatru precum Iorgu de la Sadagura.

In 1848, urma să fie unul dintre fruntașii Revoluției, care in Moldova a avut un caracter pașnic. Intrucat numele lui se afla pe petiția in 16 puncte adresată domnitorului Mihai Sturdza, el fiind cel care se pare că a și redactat-o, a fost exilat, context in care va ajunge din nou o vreme la Paris. In luna decembrie a anului 1849 a revenit in țară.

S-a căsăstorit cu Paulina Lucasievici in 1855, cu care a avut o fiică și, incepand cu anul 1860, s-a stabilit la Mircești, de unde va pleca doar pentru diferite misiuni diplomatice.

Pană in 1863 a activat in sfera politică unde a contribuit semnificativ la Unirea din 1859, avand ocazia de a fi ales domnitor, insă starea de sănătate nu i-a permis asta.

După retragerea din politică a devenit membru al Societății Academice Romane unde s-a manifestat ca un partizan al principiului fonetic in ortografie.

In 1884 ajunge senator, iar in 1885, ministru plenipotenţiar la Paris, insă starea sănătăţii lui e din ce in ce mai rea.

La 22 august 1890 se va stinge din viață, după o lungă suferință, fiind inmormantat la conacul său de la Mircești.

Casele memoriale, in renovare

Mausoleul și Casa memorială „Vasile Alecsandri” din Mircești au fost preluate de la Academia Romană de Consiliul Județean Iași, in luna mai, pentru restaurare. Acolo au fost inmormantați Vasile Alecsandri şi soţia sa Paulina, precum şi părinţii poetului, Elena şi Vasile Alecsandri vornicul.

De asemenea, in renovare se află și casa memorială de la Bacău, care a aparținut familiei Alecsandri. Acolo, lucrările au inceput din luna februarie și costul este suportat de Consiliul Județean Bacău.

Sursă foto: Muzeul Literaturii Iași

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 54

Id: 81711

Data: Aug 23, 2024

Imagine: