S-au implinit 350 de ani de la naşterea cărturarului Dimitrie Cantemir.

Cărturarul Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (martie-aprilie 1693; 1710-1711), s-a născut la 26 octombrie 1673, la Iaşi, fiind fiul răzeşului Constantin Cantemir, de origine modestă, care s-a ridicat la demnitatea de domn al Moldovei prin merite militare.

Domnia scurtă nu i-a ingăduit să se afirme ca domn, insă educaţia aleasă şi scrierile sale l-au aşezat intre „nemuritori”, precizează un documentar�Agerpres�care citează „Dicţionarul literaturii romane de la origini pană la 1900” (Editura Academiei, 1979) şi „Dicţionarul biografic de istorie a Romaniei” (Editura Meronia, 2008).

Dimitrie Cantemir și-a inceput educaţia cu vestitul erudit grec Ieremia Cacavelas, teolog, poliglot şi călător prin Europa, care a fost adus la Iaşi de tatăl său, in 1688. De la acesta a invăţat limbile greacă, latină şi slavonă, asimiland şi primele noţiuni de filosofie.

Dimitrie Cantemir s-a aflat la Constantinopol, intre 1689 şi 1691, turcii cerandu-l drept garant (capuchehaie) al fidelităţii tatălui său faţă de Inalta Poartă. A profitat de această stare de lucruri şi şi-a continuat educaţia la Academia Patriarhiei Ecumenice – „Marea Şcoală” din Fanar, unde a studiat cu profesori celebri limbile turcă, arabă şi persană, dar şi cultura, literatura, religia şi muzica turcilor.

A continuat să studieze filosofia, stabilind in acelaşi timp, legături cu personalităţi diplomatice, ştiinţifice sau religioase din capitala Imperiului Otoman. Cu mici intreruperi, Dimitrie Cantemir a rămas in mediul capitalei otomane mai bine de două decenii. Talentele sale artistice şi erudiţia l-au făcut agreat in societatea marilor demnitari turci şi chiar la Curtea sultanului Ahmed al III-lea.

S-a intors in Moldova in 1691. Cu puţin timp inainte de moartea tatălui său (1693), Dimitrie Cantemir a fost ales domn al Moldovei (martie-aprilie 1693), de către boieri. Turcii nu au validat �această alegere și după doar 20 de zile de domnie, Cantemir s-a intors la Constantinopol, unde şi-a continuat studiile, cumpărand şi un palat in care să locuiască. Din 1695, cand fratele său, Antioh Cantemir, a urcat pe tronul Moldovei (1695-1710), el a rămas capuchehaie, ca reprezentant al acestuia, pană in noiembrie 1710, cand turcii l-au numit pentru a doua oară domn al Moldovei.

Pe langă invăţătură, Dimitrie Cantemir era interesat şi de deprinderea experienţei militare, insoţind oastea otomană la asediul unei cetăţi din Serbia (1697). Intre 1700-1710, a fost ocupat cu studiile, cu scrisul şi cu muzica, compunand unele piese muzicale şi cantand la tanbur (un fel de chitară) pe la ospeţele marilor dregători otomani. Considerat de turci un mare muzicolog, s-a numărat printre primii invăţaţi care au adunat folclor turcesc şi l-a transcris printr-un sistem de notaţie muzicală inventat tot de el.

In 1699 s-a căsătorit cu domniţa Casandra, fiica fostului domnitor muntean Şerban Cantacuzino și au avut şase copii.

In plan intern, Dimitrie Cantemir a redus mult dările care trebuiau plătite de diferite categorii sociale, indeosebi de boierii mici şi mijlocii, a reintegrat ţării o serie de domenii mănăstireşti inchinate patriarhiilor din Orient, incercand statornicirea unui stat centralizat domnesc.

In ceea ce priveşte politica externă, Cantemir s-a situat in conflictul ruso-turc de partea Rusiei. Lipsit de vocaţie politică şi putere de previziune, Cantemir a incheiat, la 13 aprilie 1711, un tratat de alianţă (alcătuit chiar de el) cu Petru cel Mare, la Luţk, prin care domnul Moldovei dorea să asigure independenţa şi integritatea ţării sale impotriva oricăror ingerinţe externe. Operaţiile militare au inceput la 30 mai 1711 şi s-au incheiat cu lupta decisivă de la Stănileşti (8-12 iulie 1711), in care turcii au invins. Conform prevederilor tratatului de la Luţk, el a fost nevoit, impreună cu familia, dar şi cu alţi compatrioţi, să se retragă in Rusia, unde a rămas pană la sfarşitul vieţii.

A locuit la Moscova (1713), apoi la Sankt Petersburg (1719). După moartea doamnei Casandra (1713), s-a recăsătorit cu Anastasia, fiica cneazului şi generalului Ivan Trubeţkoi.

La 11 iunie 1714 a fost ales membru al Academiei din Berlin, pe baza lucrării „Descrierea Moldovei”, la propunerea filosofului german, Gottfried Wilhelm von Leibniz, consacrare care l-a plasat drept cel mai bun cunoscător, in epocă, al problemelor orientale, printre savanţii de renume european ai secolului. Intre 1714-1722 şi-a redactat cea mai mare parte a operelor, in special cele istorice.

Agreat de Petru cel Mare, in 1721 a fost numit sfetnic intim al ţarului şi membru al guvernului, fapt ce a atras ostilitatea unei părţi a nobilimii ruse. Cantemir a contribuit la numeroase decizii istorice ale statului şi la orientarea europeană a culturii ruseşti. A colaborat la planurile ţarului de construire a oraşului Sankt Petersburg. L-a insoţit pe ţar in campania antiotomană din Caucaz (1722).

Dimitrie Cantemir a murit la 21 august 1723 şi a fost inmormantat in Biserica Sf. Constantin şi Elena din Moscova. Osemintele sale au fost aduse in ţară şi reinhumate in Biserica „Sfinții Trei Ierarhi” din Iaşi, in 1935.

2023 a fost proclamat de statul roman drept „Anul cultural Dimitrie Cantemir și Ciprian Porumbescu”. In acest an�se implinesc 350 de ani de la nașterea și 300 de la moartea cărturarului Dimitrie Cantemir, precum și 170 de ani de la nașterea și 140 de la moartea compozitorului Ciprian Porumbescu.

Sursă foto: Ziarul Lumina

Urmăreşte-ne pe Twitter:�@agentiabasilica

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 196

Id: 79483

Data: Oct 28, 2023

Imagine: