Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop vicar patriarhal, a slujit duminică la Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului din Capitală.

Episcopul vicar patriarhal a oficiat Sfanta Liturghie şi a vorbit la predică despre adevărurile ce reies din inţelesurile Sfintei Cruci.

„Nu se poate vorbi despre cruce fără să fie luată in considerare iubirea lui Dumnezeu față de noi oamenii. Prin invitația �să urmeze Mie�, Hristos apare in fața noastră drept �calea vieții�, care este insă amenințată constant de �calea morții�, de păcat, care il separă pe om de Dumnezeu și de aproapele”, a spus ierarhul.

„De la sine ințeles, potrivit unei logici firești, dacă vorbim despre Dumnezeu, El trebuie să fie puternic, să poruncească și să stăpanească. Or, pe cruce, acest Dumnezeu �pare� să fie unul vulnerabil, abandonat, atribute care nu pot fi asociate cu Dumnezeu, potrivit aceleiași logici”.

„Doar că tocmai in aceasta constă superioritatea creștinismului, ca Evanghelie și religie revelată. Dumnezeul nostru e mare tocmai pentru că Se face foarte mic, Se coboară in lume și Se arată �nebăgat in seamă�, de dragul omului pe care l-a adus la existență”.

PS Paisie a evidențiat ideea „Crucea reprezintă de fapt declarația de dragoste pentru totdeauna a lui Dumnezeu față de oameni!”.

Ierarhul a vorbit despre lepădarea de sine ca mijloc de smerenie.

„A te lepăda de sine inseamnă a te smeri, a renunța la propriul plan, deseori limitat și meschin, pentru a primi planul lui Dumnezeu. Schimbarea aceasta, lepădarea de sine l-a făcut pe Sf. Ap. Pavel să afirme: �Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește in mine� (Galateni 2, 20)”.

„�Să-și ia crucea și să urmeze Mie�. Așa cum crucea poate deveni un simplu obiect decorativ, la fel �purtarea crucii� poate deveni un mod de a spune, o formulă de stil”.

„Cand suferința noastră devine tot mai grea, ne aducem aminte că Domnul Insuși a răbdat pătimirile, răstignirea și moartea; atunci cand suferim, participăm la suferința Domnului, dar, și mai mult, crucea noastră este purtată chiar de către El”.

„A ințelege că in spatele Crucii se ascunde o mare de dragoste, a Fiului lui Dumnezeu pentru oameni, ne conduce la cel de-al treilea moment important al Evangheliei – �a-ți pierde sufletul sau viața, pentru Hristos și pentru Evanghelie�, care este tocmai condiția pentru a-ţi salva sufletul, viața. Un paradox care se traduce cam in felul următor – dai totul ca să primești totul! Iți riști, pentru dragostea mare pe care o porți, chiar și mantuirea sufletului de dragul celorlalți, atunci cand ințelegi cu ce fel de dragoste ne iubește Dumnezeu”.

„Poate să pară ciudat că astăzi, intr-o societate care se consideră atat de evoluată și progresistă, Biserica vine, după două milenii de la răstignirea lui Hristos pe Cruce, și ne arată crucea ca drum de viață și de fericire autentică. Insă, Biserica din totdeauna crede și mărturisește că numai in crucea lui Hristos este mantuire”.

„Să luăm aminte la adevărul cuvintelor Sale, care par dure, dar care ne descoperă secretul prin care calea vieții acesteia ne poate conduce la viața veșnică din Impărăția lui Dumnezeu”.

In incheiere, Părintele Episcop vicar s-a rugat lui Dumnezeu „să ne dăruiască şi nouă puterea de a ne purta crucea şi de a mărturisi in toată viața noastră cat de mult ne-a iubit Dumnezeu! Amin!”.

Foto credit: Arhiva Basilica.ro

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 209

Id: 79149

Data: Sep 18, 2023

Imagine: