Monahul athonit Damaschin Grigoriatul a mărturisit, intr-un interviu acordat Televiziunii Romane, cum a invățat limba romană, pentru a putea citi Patericul Romanesc al Părintelui Ioanichie Bălan. EL a depănat amintiri despre stareții Cleopa Ilie și Petroniu Tănase, pe care i-a cunoscut indeaproape.

Părintele Damaschin lucra la secretariatul Mănăstirii Grigoriu in 1977, cand obștea a primit o carte din Romania, intitulată Pateric Romanesc. „Sunt sfinți și in alte țări? Eu am gandit că sfinții sunt doar greci”, mărturisește monahul.

Acesta a cerut imediat binecuvantarea starețului Gheorghe Kapsanis, ca să invețe limba romană. Binecuvantarea a intarziat mai mulți ani, dar, cand a venit, in 1981, Părintele Damaschin s-a dus imediat la Schitul Romanesc Prodromu și i-a cerut ajutorul Părintelui Stareț Petroniu Tănase.

„Mi-a dat o carte de gramatică in limba romană și un dicționar”, povestește el. „După trei luni, Dumnezeu mi-a ajutat și am inceput să ințeleg cum lucrează gramatica generală in limba din Romania.”

„După aceea, am intrat la Patericul Romanesc și am inceput să traduc – la inceput, cu multă greutate”, continuă monahul. „Am intrat intr-un tezaur, intr-un rai. Am fost foarte bucuros.”

„Părintele Petroniu Tănase, starețul Schitului Prodromu, a fost prietenul meu. Am fost foarte buni prieteni și frați intru Hristos timp de 27 de ani. Pană la moartea lui, am fost strans legați cu dragoste frățească. A fost ca tatăl meu duhovnicesc”, mai spune părintele athonit.

„Schitul Prodromu și Mănăstirea Grigoriu au avut o mare dragoste frățească. Veneau părinții la hramul nostru și noi mergeam la hramul lor. Veneau acolo nu numai romani, ci și grecii. Știam părinți mitropoliți, episcopi din Grecia, care veneau la Părintele Petroniu pentru spovedanie. Așa au făcut și alți preasfințiți, care au fost ucenici ai părintelui Dionisie de la Colciu. Amandoi au fost renumiți și foarte iubiți”, adaugă monahul.

Petroniu Tănase, stareț cu viață sfantă

Despre starețul Petroniu, iși amintește că „nu a stat niciodată pe scaunul starețului. El stătea ca un monah simplu, laolaltă cu monahii cantăreți, pentru că și el a fost foarte bun cantăreț. Ce mare smerenie a avut acest om! Toată viața lui, pană la moarte, nu a stat niciodată pe scaun, a stat doar in picioare. Cand era bătran și nu mai putea, a luat un toiag”.

Părintele Damaschin Grigoriatul relatează ultimele cuvinte ale starețului, așa cum i le-ar fi spus părintelui care i-a dat ultima Impărtășanie: „�Plec din această lume cu multă bucurie și multă mulțumire față de Hristos.� Aceste cuvinte le-a spus și Sf. Nectarie din Eghina”.

„Portretul, fizionomia și viața lui au rămas ca un mare model de călugăr din Muntele Athos. Dumnezeu a trimis bucurie și pentru noi, pentru sfințenia Părintelui Petroniu. Inmormantarea lui, pentru noi a fost un hram”, mai spune monahul athonit.

„Eu am spus celor de la Patriarhie că voi scrie slujbele lui, pentru că a fost prietenul meu timp de 27 de ani. Am scris Paraclisul, Acatistul, Utrenia și Liturghia pentru ziua de pomenire a Părintelui Petroniu. Le-am trimis la Patriarhia Romană și vor trimite la Constantinopol, ca să ia aprobare, iar, după aceea, vor traduce și in limba romană ce am scris eu despre Părintele Petroniu in aceste slujbe.”

A vizitat mănăstirile romanești in plin comunism

Monahul menționează și unica vizită făcută de Părintele Cleopa Ilie in Sfantul Munte in 1977: „Au fost Pr. Cleopa Ilie, Pr. Victorin, stareț la Sihăstria, Pr. Ioanichie Bălan, și studentul la Teologie ucenic al Pr. Cleopa, actualul Patriarh al Romaniei, care pe atunci era mirean, impreună cu Nikiphoros, un grec care a terminat Teologia la București și era traducătorul lor”.

Apropierea de Ortodoxia romanească l-au făcut pe Părintele Damaschin Grigoriatul să călătorească in Romania in plin comunism, in 1984, cand s-a intalnit din nou cu Părinții Cleopa Ilie și Ioanichie Bălan, la Mănăstirea Sihăstria.

„La Mănăstirea Sihăstria am stat 20 de zile și 10 zile la Mănăstirea Bistrița. Două săptămani am stat la București și două săptămani, cu Pr. Ioanichie Bălan, am făcut o vizită in 50 de mănăstiri din Moldova, Muntenia și pană la Rameț”, povestește monahul athonit, care a fost uimit de randuiala liturgică și desele slujbe oficiate in Romania in plin comunism.

„Sfinții sunt prietenii și frații noștri”

„Sfinții sunt frații noștri mai mari și mijlocitorii noștri”, explică monahul Damaschin.

„Avem nevoie de povățuitori cu trăire interioară lăuntrică, ca să ne spună cum să ne pocăim și cum să ne mantuim. Trebuie să știm cum să scoatem patimile in afară, ca să se sălășluiască in inima noastră Iisus Hristos, Care rămane in inima noastră prin prezența Duhului Sfant. Nu avem nevoie să vedem un sfant. Avem experiența, prezența lui Hristos, prin harul Lui, in inima noastră.”

Părintele Damaschin Grigoriatul este ucenic al starețului Gheorghe Kapsanis († 8 iunie 2014), de la Mănăstirea Grigoriu și un pionier al misiunii ortodoxe in Africa. Se numără printre puținii părinți din Muntele Athos care cunosc limba romană. A tradus viețile sfinților romani in limba greacă.

Foto credit: Youtube / TVR online

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 178

Id: 79827

Data: Dec 13, 2023

Imagine: