Postul Mare și evenimentele din istoria mantuirii pe care le reactualizăm in această perioadă au inspirat numeroși artiști să creeze opere nemuritoare.

Vă prezentăm mai jos cateva astfel de lucrări din domeniul muzical.

Stabat Mater („Stătea Maica”), de Antonio Vivaldi (1712)

Inspirată dintr-un vechi imn creștin care redă suferința Maicii Domnului in timpul Răstignirii Fiului ei, compoziția a fost scrisă la comanda Bisericii Santa Maria della Pace din Brescia, Italia, și interpretată pentru prima dată in acest lăcaș in timpul slujbelor din Săptămana Mare.

Passio secundum Joannem („Patimile după Ioan”),�oratoriu de Johann Sebastian Bach (1724)

Anul acesta se implinesc 300 de ani de la prima reprezentație. Aceasta a avut loc in data de 7 aprilie 1724, in Vinerea Mare, la Biserica „Sf. Nicolae” din Leipzig.

Ultimele șapte cuvinte ale Mantuitorului pe Cruce de Franz Joseph Haydn (1787)

Lucrarea a fost comandată pentru slujba din Vinerea Mare de la Oratorio de la Santa Cueva din Cadiz, Spania.

Interpretată și la Paris, Roma, Berlin și Viena, lucrarea a fost adaptată in același an de autor pentru cvartet de coarde, apoi pentru pian solo. In 1796, compozitorul a adaptat-o și ca oratoriu (compoziție pentru cor și soliști).

Christus am Olberge�(„Hristos pe Muntele Măslinilor”) de Ludwig van Beethoven (1803)

Lucrarea descrie, sub forma unui oratoriu dramatic, frămantările lui Iisus pe Muntele Măslinilor, cand simte apropierea ceasului in care Se va jertfi pentru omenire. Specialiștii afirmă că lucrarea surprinde latura umană a episodului evanghelic mult mai bine decat alte piese similare.

Prima reprezentație a avut loc la Teatrul din Viena și apoi, in 1809, a devenit primul succes al compozitorului pe pămant american.

Via Crucis („Drumul Crucii”) de Franz Liszt (1879)

Inspirată din cele 14 opriri ale lui Hristos pe Drumul Crucii, compoziția se distinge intre celelalte lucrări ale muzicianului, fiind de o seninătate deosebită. Lucrarea este specială și pentru că atinge limitele tonalității, incălcand regulile componistice predominante in epoca sa.

Liszt ar fi vrut să interpreteze lucrarea la Colosseumul din Roma, cu un armoniu uriaș, dar prima reprezentație a avut loc abia la 43 de ani după moartea lui, la Budapesta, in Vinerea Mare, 29 martie 1929, sub conducerea compozitorului Artur Harmat, profesor de muzică bisericească la Academia Liszt.

Franz Liszt era membru laic al ordinului catolic al Franciscanilor.

„Patimile și Invierea Domnului”, oratoriu bizantin de Paști de Paul Constantinescu (1946)

Spre deosebire de oratoriile din muzica occidentală, incă din titlu se observă că accentul este pus nu numai pe Pătimiri, ci și pe Inviere, care le incununează și le dă sens.

Compozitorul și-a dorit o versiune romanească și de tradiție bizantină a lucrărilor similare din muzica occidentală. Lucrarea, o premieră absolută pentru cultura romană, este o simbioză intre melosul bizantin și spiritualitatea protestantă din oratoriul lui J. S. Bach.

Oratoriul bizantin de Paști a fost interpretat prima dată pe scena Ateneului Roman sub bagheta lui George Enescu.

Passio Domini Nostri Jesu Christi secundum Joannem („Patimile Domnului nostru Iisus Hristos după Ioan”) de Arvo Part�(1982)

Ideea lucrării i-a venit muzicianului la finele anilor 1970, in timpul Postului Mare. Compoziția este unul dintre cele mai autentice exemple ale stilului tintinnabuli („clopote”), inventat de compozitorul ortodox estonian.

Tehnica lui constă din combinarea a două linii monodice intr-un ansamblu muzical unic, in care dualitatea originală a vocilor urmează o structură definită prin formule stricte, care adesea țin de o complexă matematică. Compozitorul dă astfel o nouă semnificație orizontalei și verticalei din muzică și lărgește percepția muzicii tonale și modale.

Foto credit: Mitropolia Ardealului

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 130

Id: 80642

Data: Mar 28, 2024

Imagine: