„Lucrarea lui Dumnezeu este mare in spital”, iar prezența preotului la căpătaiul bolnavului este adesea percepută de pacient „ca un semn că Dumnezeu il iubește și nu l-a uitat”, spune Părintele Alin Nica, cel care coordonează preoții de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Părintele Alin Nica a făcut o estimare cu privire la numărul pacienților și al membrilor personalului medical cărora le slujesc cei 65 de preoți de caritate din eparhie: cel puțin 16.000 de paturi de spital, care primesc fiecare zeci de pacienți anual, și cel puțin 26.000 de membri ai personalului medical.

„Din punct de vedere pastoral-misionar, lucrarea preotului de caritate se descrie, pe de o parte, prin slujire liturgică, iar pe de altă parte prin apropierea personală de pacienți, de aparținătorii lor și de personalul medical”, a explicat Părintele Alin Nica pentru Basilica.ro.

Familia cere uneori ca preotul să vină la căpătaiul bolnavului pentru Spovedanie și Impărtășanie, sau, după caz, pentru a oficia Taina Sf. Maslu. Sunt spitale cu specific de urgență, unde nevoia de intervenție a preotului este imprevizibilă: poate fi chemat de familia unui pacient fie noaptea, fie ziua.

„Lucrarea preotului este complexă in relația cu pacientul, aparținătorii și personalul medical. Cu fiecare dintre aceste categorii in parte ai o anumită abordare”, spune părintele coordonator. „Trebuie luat in calcul că, intr-un spital, personalul medical e partea fixă, enoria noastră să spunem, iar pacienții sunt intr-o dinamică.”

Cea mai mare suferință: cea sufletească

„Noi trăim această implinire și bucurie a slujirii Mantuitorului in randul bolnavilor și trăim mult mai intens, pentru că, in spitale, suferința este la ea acasă. Nu vine nimeni de drag la spital și starea lor psihologică, sau trăirile lor sunt foarte intense. Au o neliniște. Toți am trecut sau vom trece prin această stare, pentru că, atunci cand ești bolnav, nu știi ce va fi după, cat e de grav. Și trăirile sunt foarte intense”, spune preotul de caritate.

„Personalul medical este suprasolicitat și nu are timp să stea de vorbă cu pacienții foarte mult. Se rezumă la actul medical. Nu au timp de discuții care să le ofere suport moral pacienților și familiilor lor. Aici intervine preotul, in măsura in care este prezent in spital ca mainile milostive ale Mantuitorului și ca un sprijin efectiv pentru cel care se află in suferință.”

Totuși, cea mai mare suferință rămane cea sufletească, subliniază Părintele Alin Nica: „Nu se așteaptă nimeni să-i citească preotul o rugăciune și să plece sănătos acasă. Așteptările sunt mai ales pe partea aceasta de sprijin moral, de a primi un cuvant de intărire, să vadă in suferință un sens, să primească un răspuns la intrebarea: De ce tocmai eu? Această stare de frămantare se poate trata prin rugăciune și dialog cu preotul.”

„Pot să afirm cu toată tăria că pacienții și aparținătorii, după ce participă la Taina Sf. Maslu sau la o rugăciune la căpătaiul bolnavului, pe patul de spital, sau alături de familie in biserică, mărturisesc că sunt mai liniștiți. Duhul rugăciunii iți dă o nădejde.”

„Este și un prilej de cateheză. Mulți nu s-au spovedit niciodată și se spovedesc poate prima dată după mulți ani, iar acum intră in randuiala bisericească. Este un moment in care omul se readună, se regăsește, se reașază pe o cale”, spune coordonatorul preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Sprijin moral prim implicarea tinerilor creștini

Preoții de caritate sunt sprijiniți pe partea de susținere morală și de diverse organizații de tineret.

„Avem activități comune cu Tineri in acțiune, grupul de voluntari al Arhiepiscopiei Bucureștilor, precum și cu alte organizații de tineret, precum ASCOR București sau Studenți pentru viață. Tinerii și preoții misionari desfășoară acțiuni comune in spitale și centre sociale, cum ar fi vizite la centrele de bătrani și dialogul cu bătranii, colindatul spitalelor și centrelor sociale”, explică Părintele Alin Nica.

„De 1 și 8 martie oferim mărțișoare și flori in spitale. Am colaborat cu Sindicatul Sanitas din București pentru organizarea de evenimente, mai ales in perioada sărbătorilor.”

A duce povara suferinței celuilalt: o formă de jertfă

Această prezență permanentă alături de oamenii in suferință poate marca sufletește pe oricine, dar Părintele Alin Nica crede că Dumnezeu ii intărește pe preoții de caritate, ducand această povară invizibilă in locul lor.

„Să știți că la inceput a fost greu, cel puțin in cazul meu și al altor preoți veniți de la parohii, unde perspectiva asupra bolii și suferinței era indepărtată, la cunoștințe, rude, bunici. Nu o trăiai așa intens ca intr-un spital. In spital, practic nu e zi in care să nu auzi de suferințe foarte grele.

„Nu mă vedeam acum cațiva ani langă patul unui muribund, citind o rugăciune, iar el să moară in fața mea. Mi se părea cu adevărat cutremurător și de neindurat, continuă coordonatorul preoților de caritate din Arhiepiscopia Bucureștilor. „Vă dați seama că am și colegi care văd zilnic cazuri oncologice la copii cu varste de un an, doi, trei. Și de mulți ani de zile. Nu ai cum să reziști dacă nu te intărește Dumnezeu.”

„Să duci povara asta zi de zi este o formă de jertfă. Acum patru ani și jumătate, dacă-mi spunea cineva, aș fi zis că nu puteam face treaba aceasta, dar Dumnezeu lucrează, te intărește și te luminează uneori să spui ceva și familiei, și bolnavului”, mărturisește preotul.

„Și satisfacțiile sunt multe. Am avut cateva cazuri in care pacienți mă caută și la un an – doi după operație, ca să-mi spună că au simțit lucrarea lui Dumnezeu in viața lui atunci cand l-am cercetat pe patul de spital.”

De asemenea, Părintele Alin Nica nu se imagina nici botezand, la secția de Maternitate, copii născuți prematur, care abia au 500 g sau 600 g.

„In aproape patru ani, am botezat 60 de astfel de copii și, din cunoștințele mele, numai trei dintre ei au trecut la Domnul. Este randuiala lui Dumnezeu”, spune Părintele Alin Nica.

„Eu ii pomenesc la toate slujbele pe cei botezați și mă interesez de ei. Primul copil pe care l-am botezat in Maternitate avea 700 g, era o fetiță. Mama a stat patru luni in spital cu copilul. Acum mi-a trimis imagini la un an cu fetița care mergea. E o minune să vezi așa ceva după ce ai văzut un copil de 700 de g, cat palma, și mama care plangea zi de zi timp de patru luni in spital și la biserica spitalului!”

In total, 61 de așezăminte de sănătate din București și județele Ilfov și Prahova sunt deservite de preoții de caritate ai Arhiepiscopiei Bucureștilor. Aceștia sunt prezenți in 35 spitale, 10 institute naționale de sănătate și 16 centre sociale.

In eparhie există și două comunități ale surzilor deservite fiecare de cate un preot de caritate dedicat: Asociația Națională a Sruzilor din Romania – filiala Ploiești, unde slujește Părintele Ionuț Ciprian Șuț, și Comunitatea Ortodoxă a Surzilor „Sf. Meletie” din București, slujită de Părintele Mirel Ilie.

Este loc pentru mai mulți slujitori ai Domnului in acest domeniu atat de important și de dificil.

Foto: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 148

Id: 80131

Data: Jan 24, 2024

Imagine: