Episcopul Ignatie al Huşilor a oficiat duminică Sfanta Liturghie in Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Bilbor, județul Harghita.

In Duminica Invierii fiului Văduvei din Nain, Părintele Episcop a insistat la predică pe solidaritatea cu cei aflaţi in suferinţă.

„Hristos a văzut mulţimea de oameni care era alături de femeia văduvă din Nain, a văzut dragostea lor – n-au lăsat-o pe această femeie să fie singură in suferinţa ei. Dacă ea era inconjurată de locuitorii cetăţii Nain, ca un semn al solidarităţii, al compasiunii și al comuniunii cu un suflet care pierdea pe cineva drag, Dumnezeu nu putea să rămană impasibil”.

„Iisus Hristos s-a apropiat de această femeie și a mangaiat-o, spunandu-i: Nu plange!. Ştia de ce i-a spus acest cuvant – pentru că El, Care este Insăși Viaţa, putea să-l readucă la viaţă pe fiul ei, printr-un cuvant”.

„Cei care au fost de faţă la această minune s-au cutremurat – cum poate că și noi ne-am fi cutremurat, dacă am fi văzut, la un moment dat, că cineva se ridică din sicriu și invie in faţa noastră – și au adus slavă lui Dumnezeu pentru cele pe care le-a făcut”.

PS Ignatie a afirmat că Dumnezeu intervine deseori in situaţiile limită ivite in viaţa omului.

„Cand suntem in cea mai adancă suferinţă, cand tot ceea ce ţine de omenesc, de posibilităţile noastre de a ieși dintr-o situaţie limită sunt epuizate, intervine Dumnezeu. Noi am vrea, după mintea noastră, ca Dumnezeu să intervină in orice moment delicat pe care il trăim. Insă, in logica Lui, El vrea ca noi să luptăm, și intervine numai atunci cand noi nu mai putem. Cand toate posibilităţile noastre, de a ne smulge din hăul necazurilor, sunt epuizate, atunci vine Dumnezeu – așa cum a intervenit in viaţa acestei femei văduve”.

„Ce ar fi putut ea să facă? Pentru ea era o situaţie limită, in care nu putea decat să se resemneze, să jelească, să aibă sufletul cernit de durere pentru fiul său pe care il pierdea. In acest moment de durere maximă, de intristare, intervine Domnul și il invie pe fiul văduvei”.

„Numai Dumnezeu poate să spună: Nu mai plange!. Noi nu avem dreptul să spunem acest lucru, cand moare cineva. Insuși Domnul Hristos, cand a murit Lazăr din Betania – ne spune Sfantul Evanghelist Ioan –, a lăcrimat, a plans, văzandu-l pe prietenul Său prins in chingile morţii. Așa plange Dumnezeu ori de cate ori cineva pleacă din lumea aceasta, pentru că El nu ne-a creat spre moarte, ci spre viaţă – de aceea a plans, căci așa ne gingășește Dumnezeu”.

„Din păcate, noi nu mai avem acea sensibilitate, acel rafinament al sufletului, ca să simţim mangaierea Domnului, Care vine in viaţa noastră.�De multe ori, in situaţii pe care noi le considerăm a fi un impas din care nu mai putem ieși, vine Dumnezeu și ne dă un gand, o trăire, și totul se spulberă, iar noi ne minunăm și zicem: Doamne, parcă toate cele pe care le trăiam și le simţeam ca fiind foarte grele pentru sufletul meu au fost luate atat de simplu!”, a subliniat Preasfinţia Sa.

In incheiere, ierarhul a indemnat la obişnuirea rostirii unei rugăciuni: „Doamne, cand sunt trist, cand sunt in deznădejde, dă-mi putere să cer mangaierea Ta și să o simt in viaţa mea!”.

Foto credit: Episcopia Huşilor

Urmăriți-ne pe Twitter:�@AgentiaBasilica

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 141

Id: 79337

Data: Oct 11, 2023

Imagine: