Iconarul Răzvan Bădescu, unul dintre organizatorii expoziției Anastasis, a explicat, la invitația Basilica.ro, scopul acestui demers cultural și duhovnicesc.

Pictorul definește icoana bizantină ca „modul in care Biserica privește sfințenia și o dăruiește lumii”, vorbește despre „responsabilitatea mare a iconarului care, asemenea preotului, face legătura, prin icoană, intre om și Dumnezeu”, și explică in ce constă libertatea artistică a iconarului.

„Canonul este măsura libertății noastre raportată mereu la lucrarea Duhului Sfant”, spune Răzvan Bădescu.

Basilica.ro: Sunteți inițiatorul și organizatorul expoziției anuale de icoane bizantine Anastasis. Care este scopul acestui eveniment?

Răzvan Bădescu: Sunt impreună cu alți colegi ai noștri coorganizator al acestui eveniment anual, expoziția de icoane Anastasis. Suntem o echipă de fapt, in care, de-a lungul timpului, s-au mai produs mici modificări.

Scopul expoziției este de a aduce intr-un spațiu laic icoana bizantină, pentru a familiariza oamenii iubitori de frumos cu expresia și spiritualitatea ortodoxă, avand in vedere tot felul de evenimente – să spunem mondene – in care icoana incepe să fie văzută doar ca obiect artistic, fără valoare duhovnicească și este tratată și estetic asemenea.

Ce este icoana

Basilica.ro: Ce este icoana bizantină și care este rolul iconarului in propovăduirea cuvantului lui Dumnezeu?

Răzvan Bădescu: Icoana bizantină este modul in care Biserica privește sfințenia și o dăruiește lumii, este o fereastră către Impărăția lui Dumnezeu. De aici și responsabilitatea mare a iconarului care, asemenea preotului, face legătura, prin icoană, intre om și Dumnezeu. Este o altfel de preoție.

De aceea, este firesc să considerăm că noi, ca iconari, trebuie să ne ingrijim asemenea preotului la altar să nu aducem vătămare, prin duh străin Bisericii, invățăturii lăsate nouă, prin imagine, de Sfanta Tradiție.

Cea mai mare libertate o ai prin ascultare

Basilica.ro: Cum vedeți raportul intre canon și libertate in iconografie?

Răzvan Bădescu: Libertatea ne este dată prin insăși ascultarea față de Tradiție. Consider că iconarul este creștinul ortodox care iși exprimă adevărul de credință prin iconografie, de unde și libertatea acestuia.

Noi nu avem adevărul nostru personal in pictura de icoane, pentru că Hristos este El Insuși Adevărul și doar El, prin lucrarea Lui tainică, ne arată, in istoria iconografiei, adevărul pe care trebuie să il� exprimăm.

Părerile noastre personale nu ar trebui să existe, doar părerea Bisericii contează și a Tradiției acesteia, care este dinamică, pentru că este insuflată de Duhul Sfant.

In același timp, iconarul trebuie să studieze și să cunoască modul in care Biserica a randuit și a gandit limbajul acesteia prin imagine. Este asemenea invățării unei limbi străine.

Este un paradox pentru lumea contemporană, dar cea mai mare libertate o ai prin ascultare, abia atunci cand te cobori pe sine de pe tronul inimii tale și Il lași pe Hristos să se așeze acolo ai cea mai mare odihnă și dinamism in a exprima ceea ce ai de pictat, sfinți contemporani sau icoane cu scene pe care nu le regăsești decat descrise.

Intotdeauna, pentru a ne așeza pe drumul corect, consider că, la o perioadă, trebuie să mai facem cate o copie a unei icoane din Tradiție.

Iconarul care nu poate face o copie după o icoană veche cred că intai trebuie să se străduiască in direcția aceasta și apoi să incerce să compună și el noi modele. Trebuie să te umpli după măsura ta de duhul in care lucrau cei vechi, de duhul Bisericii. Canonul este măsura libertății noastre raportată mereu la lucrarea Duhului Sfant.

Pentru o iconografie bine inrădăcinată in Tradiție

Basilica.ro: Unde sau cum vi se pare că se află iconografia ortodoxă romanească in prezent?

Răzvan Bădescu: Iconografia din Romania cunoaște, de la inceputul anilor ’90, o� revigorare semnificativă, cred că asistăm la o perioadă dintre cele mai bune in istoria contemporană din punctul acesta de vedere. Dar, cu această dezvoltare, asistăm și la anumite incercări de laicizare a iconografiei.

Elemente străine, de factură romanică și nu numai, concepte moderne venite din Occident, cu scopul declarat de a imbunătății expresia Bisericii, sunt introduse, avand uneori succes, printre clerici și mireni, care, neavand o bună ințelegere a iconografiei bizantine, le acceptă cu bucurie.

Noi nu venim in Biserică să o imbogățim, venim să ne imbogățim cu darurile acesteia noi, săraci fiind intru toate. Biserica este plinătatea și le cuprinde pe toate, in aceasta fiind lucrarea Duhului Sfant.

Cred că lipsa de educație este o problemă gravă, pentru că se poate derapa ușor in pietism și in altele asemenea. Din păcate, lipsa unei școli de arhitectură eclezială naște spații favorabile unor exprimări moderne, care adesea sunt și incurajate.

Riscăm să ajungem, ca in Apus, unde s-au pierdut chipurile sfinților și in locul acestora au rămas numai umbre fără expresie și culoare. Sfinții nu sunt niște idei, sunt persoane concrete, cu caracter, nu sunt doar elemente de compoziție – sunt vii și așa trebuie reprezentați.

Din punctul meu de vedere, in momentul de față, există trei direcții in iconografie: cea bazată pe Tradiție și ascultare față de duhul celor vechi, alta pe o copiere fără ințeles a unor imagini,� neavand o căutare artistică, doar pentru umplerea unor spații – de unde și caracterul sec al acesteia – și – ultima – cea de innoire cu elemente străine, privind spre Occident, mimand iconografia ortodoxă doar pentru satisfacerea unor crezuri artistice.

„Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere pentru mine”

Basilica.ro: Cum ați ales această ocupație, de iconar? A fost o intamplare sau o chemare?

Răzvan Bădescu: Iconar am ajuns cumva fără voia mea. Prima mea alegere a fost Academia de Arte, dar, afland că locurile erau deja ocupate chiar inainte de admitere, am fost sfătuit de profesorul meu să incerc la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, la secția de Pictură, unde am și intrat.

Nu eram obișnuit cu genul acesta de pictură și nu ințelegeam mare lucru, dar, prin aprofundarea obiectelor de studiu teologice, am inceput să ințeleg modul in care trebuie gandite și exprimate in pictură icoanele.

Spre sfarșitul anilor de studiu, am inceput să simt că Dumnezeu a făcut cea mai bună alegere pentru mine. In conștiința mea, eram ca un copil dus de părintele lui la școală și așa am și rămas. Am ințeles după putința mea voia Lui Dumnezeu peste toate.

Să privim familia ca pe o obște monahală

Basilica.ro: Făcand o artă de nișă și care necesită multă reculegere și muncă, v-aș intreba cum reușiți să vă descurcați din punct de vedere material și cum reușiți să vă retrageți din ritmul mult prea rapid al vieții actuale, pentru a decanta esențialul pe care să-l puneți in chipurile sfinte pictate?

Răzvan Bădescu: Cum v-am spus și mai inainte, Dumnezeu, dacă ne lăsăm purtați de voia Lui, Se� ingrijește de toate. De la inceput am fost mai mult preocupați să fim in voia Lui decat de partea materială – nu pentru că aceasta nu ar conta, dar am avut mereu in inimă cuvintele Mantuitorului: „Căutați mai intai Impărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă”.

Vorbind despre fuga noastră față de elementele perturbatoare din exterior, putem vedea familia asemenea unei obști mănăstirești. Dacă o privim așa, și responsabilitățile pe care le avem le vedem altfel.

Pacea vine din noi și din lupta noastră cu sinele, nu din exterior. Din exterior provin cauze ale neliniștii noastre cotidiene, dar, dacă le privim duhovnicește, vom vedea că sunt trecătoare.

Doar ce pictăm noi stand in fața icoanelor și relaționarea noastră cu aproapele au un ecou in veșnicia noastră, așa că trebuie să alegem ințelept.

Sfantul Munte Athos, sursă de inspirație

Basilica.ro: Ce sfinți vă inspiră sau simțiți că v-au ajutat de-a lungul timpului?

Răzvan Bădescu: Cel mai mult o simt pe Maica Domnului apropiată mie și familiei noastre. De la inceputul vieții noastre de familie am ales-o pe ea ocrotitoare a noastră.

Evlavie avem la mulți sfinți, dar cei mai apropiați ii simțim pe cei aghioriți. Merg de 17 ani in Sfantul Munte Athos și am cunoscut indeaproape viața și nevoințele lor. Noi, ca și neam, am dăruit Maicii Domnului oameni extraordinari in acest loc binecuvantat de Dumnezeu: Părintele Dionisie Ignat, Părintele Ioan Guțu, Părintele Nectarie Crețu și mulți alții.

Cred că m-am legat așa mult de ei și pentru că am găsit tradiția ortodoxă la cel mai inalt nivel al exprimării sale. Tot ce am aflat acolo pare fără timp: icoană, slujbă și oameni.

Basilica.ro: Ce se poate face, din punctul dumneavoastră de vedere, pentru a transmite generațiilor viitoare tezaurul iconografic bizantin și meșteșugul lui, precum și spiritualitatea adecvată pe care sunt clădite?

Răzvan Bădescu: Cred că ar trebui făcute in cadrul Bisericii cat mai multe evenimente in care să participe in primul rand studenții teologi și clerul. Cel mai important ar fi ca viitorii preoți să aibă o educație din punct de vedere al imaginii.

Intr-o lume in care imaginea este aproape totul, cred că am pierdut cumva startul, dar putem recupera prin educație. Primul lucru de care se lovește oricine intră intr-o biserică este imaginea.

Diavolul, dacă privim in exteriorul nostru, ne cuprinde cu afișe publicitare, bannere, imagini foarte agresive in media și nu numai, știind că ceea ce dai trupului de mancare prima dată intră prin ochi și că riscăm să devenim ceea ce ne inconjoară.

Aici cred că putem și noi avea un cuvant de spus, să prezentăm fața Bisericii ca singura� alternativă firească la violența ce ne cuprinde in tumultul lumii acesteia.

Revenind la intrebarea dumneavoastră, cred că ar trebui făcut un efort comun, al Bisericii și al iconarilor, pentru a promova tradiția iconografică autentică. Trebuie creată o arhivă video cu tehnici și metode de reprezentare, pentru a promova elementele corecte care definesc in parte� iconografia.

Scurtă biografie

Lucrările lui Răzvan Bădescu se găsesc in Romania și in Sfantul Munte Athos, dar și in alte țări, intre care Franța, Spania, Statele Unite. „Nu imi place să specific anumite lucrări, pentru că le consider pe toate o parte din experiența noastră de viață și nu am cum să aleg”, spune pictorul.

Pentru activitatea sa a fost distins de Părintele Patriarh Daniel cu Ordinul�„Sf. Ier.�Neofit Cretanul” al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și de Părintele Mitropolit Serafim cu Ordinul „Crucea Sfinților Martiri Brancoveni” al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei și Luxemburgului.

Foto credit: Mihaela Bădescu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 178

Id: 81079

Data: May 24, 2024

Imagine: