„Consider că prin intermediul dialogului intre creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, impărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei”, spune Mitropolitul Nifon intr-un interviu acordat Basilica.ro.

Inaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Targoviştei şi Exarh patriarhal, a implinit recent magistrala varstă de 80 de ani. Inaltpreasfinția Sa are o vastă experiență in relațiile externe bisericești, dar și o activitate pastorală intensă internă: opt ani ca Episcop vicar patriarhal, cinci ani episcop la Slobozia și alți 24, Arhiepiscop al Targoviștei. Pentru bogata sa activitate, Sfantul Sinod i-a acordat in 2008 rangul de Mitropolit ad personam.

Implicat in relațiile externe bisericești incă din anii ’70, ierarhul detaliază cum s-a transformat de-a lungul timpului acest domeniu și care sunt exigențele actuale. IPS Nifon arată cat de important este „un glas puternic al creștinilor in Europa diversității”. Părintele Mitropolit mai explică faptul că cei care au o atitudine adversă dialogului intercreștin trădează nesiguranță in credință și necunoaștere: „De fiecare dată cand mă intorc de la vreo astfel de intrunire, convingerea mea devine și mai puternică in ceea ce privește ortodoxia credinței noastre”.

Finalul interviului se concentrează pe „primăvara Bisericii” – tineretul de astăzi. Inaltpreasfinția Sa vorbește despre impactul tehnologiei in viața tinerilor și despre atitudinea corectă a Bisericii față de ei.

Basilica.ro: Părinte Mitropolit, ca Exarh patriarhal ați reprezentat Biserica noastră la numeroase intruniri interortodoxe și interconfesionale. Ce inseamnă reprezentarea la acest nivel și care sunt relațiile Bisericii noastre azi cu restul lumii?

IPS Nifon:�Am participat de-a lungul timpului la numeroase manifestări naționale și internaționale, cu caracter inter-ortodox și inter-creștin, avand mereu conștiința că implinesc un act de slujire eclezială și de misiune ortodoxă. Participarea la dialog este o manifestare firească a omului creat „după chipul lui Dumnezeu” de a-și exercita vocația comunicării și comuniunii prin cuvant. Am considerat că fiecare conferință inter-ortodoxă sau inter-creștină a reprezentat o oportunitate misionară.

Dialogul este o necesitate firească

Cea mai importantă participare la o reuniune sau eveniment inter-ortodox din ultimii ani este, fără indoială, Sfantul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016). De altfel, așa cum se menționează in documentele sinodale, relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine pornesc de la premisa că trebuie să ne facem cunoscută credința, că dialogul este o necesitate firească și că eventualitatea izolării este un regres pastoral-misionar.

Ortodoxia romanească se află angajată in dialogul teologic bilateral alături de celelalte Biserici Ortodoxe Autocefale, cu marile Biserici și confesiuni creștine, in special prin intermediul Consiliului Mondial al Bisericilor, unde am onoarea să fiu membru in forurile de conducere.

Așadar, Biserica Ortodoxă Romană are, in contemporaneitate, privilegiul de a fi membră deplină a celor mai importante organizații interortodoxe și intercreștine din lume, in cadrul cărora pe de-o parte interacționează cu alte Biserici Ortodoxe surori sau confesiuni creștine, iar pe de altă parte, prin dialog și cooperare, iși face cunoscute credința apostolică, dar și cultura și spiritualitatea romanească, oferind astfel o imagine de ansamblu a felului in care a germinat și a rodit cuvantul Evangheliei Mantuitorului Hristos pe pămantul romanesc.

A fi prezenți – ca Biserică majoritară – �intr-un spațiu al alterității, așa cum sunt diversele intruniri interortodoxe sau interconfesionale, reprezintă oportunitatea de a face cunoscut specificul singurei credințe ortodoxe de sorginte latină, care are, așa cum inspirat se exprima părintele Dumitru Stăniloae, o spiritualitate amprentată de luciditatea latină sau de receptarea raţională a realității, viziune specifică Occidentului, cu sentimentul profund al misterului tainei de nepătruns a existenţei persoanei, propriu națiunilor din Răsăritul Europei.

In acest sens, relațiile cu celelalte Biserici și confesiuni creștine reprezintă o invitație de a cunoaște și a recunoaște diferite realități din viața Bisericii noastre, prezența instituțională tot mai dinamică a acesteia in societatea actuală.

In relațiile Bisericii noastre cu restul lumii, așa cum ați menționat in intrebare, trebuie să evidențiem faptul că este o necesitate stringentă ca Biserica să-și manifeste vocația sa profetică in lume, transmițand mesajul său mantuitor către toate popoarele și de la toate tribunele. In acest sens trebuie menționat faptul că la nivelul Uniunii Europene există intalnirea anuală, la sediul Comisiei Europene, a liderilor religioşi din Uniunea Europeană cu inalţi demnitari europeni, la care Biserica nostră este constant prezentă. După cum se știe, avem Reprezentanța permanentă a Patriarhiei Romane la Bruxelles, pe langă Instituțiile europene.

Imi amintesc astfel de participarea delegației Bisericii noastre, condusă de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Bruxelles (mai, 2013), precum și de mesajul pe care Preafericirea Sa l-a transmis plenului Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (aprilie, 2011), in care a fost subliniată necesitatea aprofundării dialogului, a spiritualității proprii, pentru dezvoltarea unei noi culturi a supraviețuirii.

Cea mai recentă dintre intalnirile la care Biserica noastră a participat a fost reuniunea liderilor religioși cu autoritățile europene, eveniment la care am participat personal, fiind găzduit de Margaritis Schinas, Vicepreședinte al Comisiei Europene.

In cadrul acestei intruniri, care a avut ca temă „Impactul războiului din Ucraina asupra modului de viață european”, am avut ocazia să evoc modul jertfelnic in care Biserica Ortodoxă Romană s-a implicat in ajutorarea celor cateva milioane de refugiați ucraineni care au trecut prin Romania, de la inceputul conflictului militar.

Desigur că relațiile Bisericii noastre se reflectă și in aprecierea de care se bucură in context regional mai larg, astfel că nu e o noutate pentru nimeni prețuirea pe care o arată Intaistătătorii Bisericilor Autocefale față de Patriarhia Romană.

Ne amintim cu multă emoție și bucurie de vizitele oficiale, in mai multe randuri, la invitația Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ale Sanctității Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, ale Preafericitului Părinte Teodor al II-lea, Patriarhul Alexandriei şi al intregii Africi, (octombrie 2011), �Preafericitului Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Intregului Orient (noiembrie 2014), Preafericitului Părinte Patriarh Kiril al Moscovei și al intregii Rusii (octombrie 2017), Preafericitului Părinte Teofil al III-lea al Ierusalimului (octombrie 2018), dar și de cea mai recentă vizită in Romania a conducătorului Bisericii Catolice, Papa Francisc I.

Acest ultim itinerariu al credinței confirmă justețea deschiderii și aprecierii pe care le-a manifestat Papa Ioan Paul al II-lea pentru Ortodoxia romanească, vizita acestuia fiind, așa după cum istoria a reținut, prima vizită a unui Suveran Pontif intr-o țară majoritar ortodoxă.

Basilica.ro: Lucrați de mai mulți ani in relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Romane. Cum s-au schimbat lucrurile intre timp? Ce perspective de viitor sunt?

IPS Nifon: Desigur că peisajul cultural și socio-politic s-a schimbat mult in intreaga lume și evident că acest lucru aduce noi provocări pe care societatea și implicit Biserica, dar și organismele bisericești internaționale trebuie să le ofere un răspuns adecvat. Multe dintre aspectele care defineau perioada cand libertatea de exprimare era limitată, astăzi sunt cu totul diferite.

In anumite momente de dinainte de 1989, relațiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor de la Geneva nu au fost foarte ușoare, intrucat, intr-un regim politic in care libertatea nu reprezenta o coordonată intangibilă, voci străine de Biserică au sugerat sau chiar presat delegații romani să amenințe cu retragerea Bisericii Ortodoxe Romane din Consiliu. Evident că Biserica nu le-a dat curs, iar astăzi, Consiliul Ecumenic este recunoscător tuturor pentru rezistența la aceste presiuni antiecumenice, străine de spiritul nostru eclezial.

Glasul creștinilor, in Europa diversității

Dacă in trecut eram Biserici separate de istorie, situate in blocuri economice, politice, culturale diferite și antagonice, astăzi, cand ne bucurăm de libertate, suntem datori ca in relațiile externe bisericești să sporim solidaritatea, excluzand unele suspiciuni sau neincrederi, pentru o mărturie creștină, comună și credibilă, intr-o lume indiferentă și pe alocuri cu puternice nuanțe de descreștinare. Un glas puternic al creștinilor, in Europa diversității, nu poate fi trecut cu vederea!

Pe de altă parte, o Biserică fragmentată nu poate vindeca o societate divizată, care pare să fie cuprinsă, pe alocuri, de virusul secularizării accentuate, al colonizării ideologice și al ideilor neomarxiste, care promovează atitudini și manifestări antiecleziale și implicit anticlericale.

Dacă in trecut, organizațiile creștine internaționale identificau cu claritate opozantul sau doctrinele care luptau contra manifestării credinței, astăzi lucrurile s-au schimbat, in sensul in care răul se ascunde in diferite concepte rafinate, care tentează și cheamă in numele unei exacerbate corectitudini politice la edificarea unei noi lumi și a unui nou om, cu implicații, modificări și orientări antropologice confuze.

Insă, in creștinismul de diferite nuanțe confesionale, care are o memorie experențială milenară, provocărilor timpului trebuie să li se răspundă prin solidaritate comună și coresponsabilitate. Suntem de acord că există un camp imens de innoire, de revitalizare a moștenirii creștine și chiar mai ales de progres in ceea ce privește calitatea vieții umane, insă toate acestea trebuie să se dezvolte pe principiile și valorile civilizației creștine care, așa cum spuneam, de două milenii construiește lumea in spiritul libertății, echității și al adevărului evanghelic.

Dimensiunea prezenței sacrului in viața noastră, personală și comunitară, reprezintă un punct central de referință in majoritatea intalnirilor la care suntem chemați să participăm și să aducem mărturie din experința Bisericii noastre.

Mărturisesc că in relațiile externe ale Bisericii Ortodoxe Romane cu diferitele Biserici și confesiuni creștine se conturează, uneori, o viziune tot mai comună asupra răspunsurilor la principalele probleme pe care le inregistrează societatea globală: libertatea lipsită de responsabilitate, secularizarea şi criza familiei, contestarea prezenței Bisericii in societate, diverse atitudini și curente anticlericale, etc.

Aportul special al Bisericii noastre constă și in experiența, timp de mai multe decenii, a dominației comunist-atee, in care Ortodoxia romanească a trebuit să caute modalități originale de existență și manifestare, pentru ca intr-un regim fățiș adversar, să trăiască și să consolideze, cu tact și credincioșie, credința ortodoxă.

Așadar, perspectivele sunt intotdeauna fondate pe multă speranță, pe increderea in Bunul Dumnezeu și pe dorința și voința de a face mai mult, de a ne deschide cu curaj, in duh misionar, unii către alții și de a colabora responsabil pentru unitatea creștină și implicit pentru zidirea unei lumi mai bune și cu preocuparea de a oferi lumii maximă credibilitate Cuvantului lui Dumnezeu in contemporaneitate, mai ales față de cei necredincioși și necreștini.

Basilica.ro: Cum afectează in prezent conflictele lumii relațiile bisericești?

IPS Nifon: Dacă privim retrospectiv in istoria umanității, aceasta este marcată de conflicte și crize de tot felul, ce poartă diferite cauze și divergențe și care, observate dintr-un anumit unghi, au drept izvor comun, egoismul feroce și lipsa dragostei pentru aproapele, antagonice valorilor atat de prezente in Evanghelia pe care noi, creștinii, o propovăduim.

In calitate de Domn al păcii (Isaia 9,5), Mantuitorul Hristos este Cel căruia Ii urmăm și al cărui model de desăvarșire creștinii și-l impropriază. In acest sens, războiul, cu toate urmările lui nefaste, este incompatibil cu valorile, credința și viața in Hristos, iar promotorii acestuia sunt răspunzătorii morali ai conflictelor care generează drame, sărăcie, suferință sau chiar moartea.

Dialogul, in context conflictual

Adunările bisericești și intereligioase de la nivel ecumenic, reprezintă platforme active de intalniri, in care mesajul pentru susținerea păcii sau apelurile pentru condamnarea și incetarea războiului sunt o constantă din activitatea acestora.

Că aceste spații de comunicare sunt intalniri incluzive, de mediere și unitate, se poate observa din atitudinea pe care cei mai mulți dintre participanții la cea de a XI-a Adunare Generală a CMB (Karlsruhe, 2022) au manifestat-o față de Delegația Bisericii Ruse. Deși au existat unele voci care au cerut excluderea acesteia din desfășurarea programului, totuși in cadrul lucrărilor li s-au acordat spațiu liber de exprimare, transmițandu-li-se totodată mesajul de respingere și condamnare a războiului nefast pe care Rusia l-a inițiat impotriva unei țări suverane.

De asemenea, in calitate de vicemoderator al Comitetului Central al CMB, dar și moderator al unor sesiuni plenare, am accentuat necesitatea dialogului onest pentru ambele părți, insistand asupra așteptărilor pe care creștinii din intreaga lume le doresc intr-un astfel de context, instaurarea păcii și a dreptății, ca premise pentru o viață in care oamenii să poate implini, in libertate deplină, cuvantul și voia lui Dumnezeu.

De asemenea, trebuie să ținem seama că Bisericile din țările aflate in conflict au tendința să se solidarizeze cu conducerile politice și de aceea, există mereu riscul unei escaladări a conflictelor, inclusiv cu ajutorul unor motive religioase, ori aceste atitudini sunt inacceptabile. Să nu uităm că pacea este numele lui Dumnezeu intotdeauna, iar noi, ca ierarhi, ca lideri religioși, avem datoria de a sluji pe Dumnezeu și, prin urmare, pacea in orice situație.

Este de apreciat și răspunsul liturgic al Bisericii noastre de a se ruga pentru liniște și pace, remarcabile, in acest sens, fiind recomandările Preafericitului Părinte Patriarh Daniel de a se include in slujbele bisericești, la ectenia mare sau intreită, cereri speciale și rugăciuni pentru pacea lumii.

Relațiile bisericești nu trebuie ințelese in analogie cu diferitele abordări politice internaționale, intrucat noi, ca oameni ai Bisericii, indiferent de tradițiile culturale pe care le reprezentăm, pornim de la premisa că ceea ce ne aduce impreună nu sunt interesele seculare profane – deși intr-o anumită măsură și acestea sunt legitime – ci universalitatea Evangheliei Mantuitorului Hristos, cu valorile sale perene, care, așa cum știm, aduce in centralitate, iubirea de aproapele, ca formă supremă de viețuire după voia lui Dumnezeu.

In acest sens, atunci cand apar unele disensiuni sau momente conflictuale care ar influența și ar afecta relațiile inter-bisericești, in lumina justiției și al adevărului evanghelic, noi toți trebuie să fim in comuniunea iubirii, pentru a răspunde provocării de a gandi mai mult și mai profund, cu mintea luminată de Duhul Sfant, pentru ințelegerea nevoilor celuilalt, in care trebuie să primeze spiritul evanghelic al dreptății.

Basilica.ro:�Din superficialitate, unii cataloghează greșit relațiile cu celelalte culte. Ei uită, de exemplu, faptul că diaspora Bisericii noastre este găzduită in mare parte de catolici, de anglicani și de protestanți, cu care avem relații de cooperare benefice. Puteți explica și alte aspecte care sunt insuficient ințelese? Care este baza și care sunt perspectivele pe care se cultivă aceste relații de cooperare intercreștină?

IPS Nifon: Consider că este foarte important dialogul inter-creștin, mai cu seamă că lumea se confruntă cu multe provocări, inclusiv migrația masivă și diversificată, la care trebuie să răspundem cel mai adesea in mod unitar, dar și pentru că vocația creștină este una de unitate și cooperare responsabilă.

Numeroase parohii ortodoxe romanești din diaspora iși desfășoară activitatea in locașurile de cult mai ales catolice, dar și protestante in intreaga Europă, iar aceasta se datorează dialogului inter-creștin și bunelor relații ale Bisericii noastre și mai ales a deschiderii vizionare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, cu ansamblul lumii creștine.

Există probabil unii care nu cunosc această realitate și preferă penibilul ignoranței și izolarea, uneori degradantă, avand impresia că prin dialog s-ar ceda cumva din plenitudinea credinței noastre. Aș menționa și alte aspecte mai puțin ințelese și anume că dialogul ecumenic ar fi o erezie, ceea ce este total eronat, pentru că el nu are la bază un set de invățături, ci este vorba, pur și simplu, de un dialog uman și creștin de cunoaștere reciprocă.

Părintele Stăniloae a spus foarte clar că intr-o măsură mai mare sau mai mică, recunoaștem Chipul lui Hristos reflectat prin Sfanta Scriptură și in celelalte confesiuni. Acest dialog are la bază dorința de unitate eclezială firească, bazată pe porunca Mantuitorului „ca toți să fie una”. Nu presupune renunțarea la nimic din invățătura noastră de credință.

Consider că prin intermediul dialogului intre creștini se face cea mai bună și necesară misiune ortodoxă, impărtășind din tezaurul Ortodoxiei, spiritualitatea bimilenară și celor care nu-l au, l-au uitat sau au pierdut din el pe drumul istoriei.

In relațiile cu celelalte culte religioase trebuie să pornim de la premisa că in fiecare comunitate strălucesc valori ale Bisericii creștine, al cărui tezaur se regăsește plenar in Biserica primară. Pe de altă parte, Ortodoxia are conștiința deplinătății și implicit a păstrării neștirbite a adevărurilor de invățătură fundamentate pe cel 7 sinoade ecumenice și pe Sfanta Tradiție. Acestea sunt chiar criteriile dreptei credințe și numai in cadrul acestui tipar de ințelegere sunt posibile orice gandire și orice interpretare a experiențelor spirituale actuale.

Relațiile cu alte culte trebuie să să bazeze pe respect reciproc și comunicare sinceră, in care să primeze dorința de dialog activ, care să ofere răspunsuri comune unor probleme ce privesc lumea creștină in general. In acest sens, ca model de comunicare și cooperare locală, exemplu poate pentru alte spații europene și nu numai, s-a constituit Consiliul Consultativ al Cultelor din Romania, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, organizaţie de natură etică, socială, autonomă, care are, printre alte obiective majore, prevenirea şi medierea in soluţionarea eventualelor diferende interconfesionale şi interreligioase.

Intr-o lume deja marcată de multiple fragmentări ideologice, vocația comună a cultelor este de a intări solidaritatea intre oameni, in cultivarea păcii și a armoniei in societate.

Nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini

Aș spune că aveți dreptate atunci cand afirmați că există aspecte care sunt insuficient ințelese.

Ecumenismul implică ieșirea din propriul tău spațiu cultural și confesional și interacționarea cu celălalt, căruia tu trebuie să ii prezinți coordonatele credinței care iți definesc identitatea. Insă acesta implică două mari exigențe: pe de-o parte trebuie să cunoști temeinic tradiția, istoria și doctrina Bisericii tale, fiind tu insuți un trăitor a ceea ce propovăduiești, iar pe de alta să stăpanești maniera de a transmite toate acestea celui de langă tine, in duhul păcii, al echilibrului și al dragostei creștine.

Altfel, există riscul radicalizării și al refugiului in propria enclavă, atitudine proprie oamenilor nesiguri de ei inșiși, ignoranți, care intr-adevăr, cataloghează greșit relaționarea cu comunitățile și cultele creștine.

Dimpotrivă, noi ca romani ortodocși, avand incredințarea că transmitem credința apostolică nealterată, nu trebuie să ezităm să apreciem pe ceilalți creștini, considerand că fiecare intalnire este o nouă o șansă misionară, in vestirea și ințelegerea autentică a cuvantului lui Dumnezeu in lume, in contextul prezenței tot mai accentuate a curentelor ostile tuturor creștinilor: neomarxismul, materialismul, secularismul.

Principalul aspect neințeles este că dialogul ecumenic nu inseamnă trădarea Ortodoxiei și nici cedarea in anumite puncte.

De fiecare dată cand mă intorc de la vreo astfel de intrunire, convingerea mea devine și mai puternică in ceea ce privește ortodoxia credinței noastre. Pe de altă parte, este vorba despre faptul că, așa cum am arătat mai sus, dialogul ecumenic nu este o erezie, cum se spune adeseori de către cei care nu cunosc și nu ințeleg teologic, realitățile vieții creștine, in general; el nu are o doctrină, ci reprezintă numai o necesitate și posibilitate de dialog a lumii noastre aflată intr-o dinamică permanentă.

Nu trebuie deci să uităm rolul pe care il are dialogul, in general. Numai prin comunicare cu celălalt ajungi la cunoaștere, la adevăr. Cunoașterea de către lumea protestantă a frumuseții și importanței icoanei, spre exemplu, a fost descoperită ca urmare a acestui dialog ecumenic.

Asistăm astăzi la un proces de convertire la Ortodoxie, fie din lumea catolică, fie din cea protestantă, care, deși nu putem spune că este unul de masă ci mai degrabă personal, nu ar putea fi posibil fără dialog. Amintesc aici cateva nume ale unor teologi remarcabili, care au imbrățișat credința ortodoxă: Olivier Clement, Andrew Louth, Kallistos Ware, Seraphim Rose, Placide Deseille, Hugo Tristram Engelhardt Jr., Karl Christian Felmy, Peter Gillquist, Jaroslav Pelikan, E. Behr Sigel, etc.

In altă ordine de idei, trebuie să precizăm că Biserica Ortodoxă iși fundamentează unitatea pe intemeierea ei de către Mantuitorul Hristos și pe comuniunea in Sfanta Treime și in Sfintele Taine. Baza participării Bisericii Ortodoxe la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, in extenso la ceea ce numim Mișcare ecumenică, o constituie credința in Sfanta Treime.

C.E.B. este, cum spune Statutul acestei organizații ecumenice, „o asociație frățească a bisericilor care-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mantuitor, potrivit Scripturii, și incearcă să răspundă impreună chemării lor comune pentru mărirea singurului Dumnezeu, in Trei Persoane: Tatăl, Fiul și Sfantul Duh”.

Basilica.ro: Care considerați a fi cele mai mari realizări recente ale Bisericii noastre pe plan extern?

IPS Nifon: Desigur că, in această privință, ne putem limita doar la menționarea unora dintre aspectele care marchează dinamica implinirilor Bisericii Ortodoxe Romane in plan extern, deși panoplia realizărilor este foarte generoasă.

Merită menționate crearea climatului de pace și bună ințelegere intre culte, dar și vizita celor doi pontifi ai Bisericii Romano-Catolice la noi in țară, precum și existența unei situații total neconflictuale in Romania intre biserici și religii.

Pe de altă parte, dacă ne referim la Sinodul din Creta, din anul 2016, ne-am bucurat, incă o dată, de recunoașterea și rolul deosebit al gandirii teologice al participanților delegației Bisericii Ortodoxe Romane, in special al Prefericitului Părinte Patriarh Daniel, de către toate celelalte Biserici Ortodoxe surori, participante la acest sinod. Nu trebuie să uităm nici de importanța participării Bisericii noastre la dialogul cu forurile reprezentative ale Uniunii Europene, despre rolul și importanța religiei in viața comunităților umane ale secolului al XXI-lea.

Aș evidenția grija paternală față de comunitățile romanești din afara granițelor, concretizată in susținerea eparhiilor romanești din străinătate și mai ales al existenței celor peste 1.300 de clerici ce deservesc aproape 1.500 de parohii și filii, in care limba romană, tradițiile strămoșești și flacăra credinței ortodoxe sunt cultivate cu multă statornicie.

Numeroasele intalniri pe care le avem cu romanii din diaspora, in cadrul diferitelor evenimente la care am participat, reprezintă momente de mare sensibilitate și frumusețe spirituală, din care se poate lesne observa cum Biserica străbună este reper al comunității,� nu numai al activităților liturgice, dar și cultural, lingvistic și etnic.

Pe de altă parte, cultivarea bunelor relații de prietenie, apreciere și respect față de comunitățile creștine, tradiționale in aceste spații europene, reprezintă o importantă exigență misionară, pe care Biserica noastră o are in vedere și pe care o promovează in dialogul intercreștin.

Nu trebuie să uităm de bunăvoința cu care diferitele comunități catolice sau protestante au oferit – grație tactului pastoral al ierarhilor romani dar și a aprecierii de care se bucură Biserica Ortodoxă Romană in plan extern – spații pentru oficierea sfintelor slujbe, aceste locuri devenind, in timp, adevărate oaze de simțire romanească.

Basilica.ro: Revenind in țară, Eparhia Targoviștei, pe care o păstoriți, este una dintre cele mai active pe plan mediatic și foarte deschisă tinerilor. Mereu ii incurajați pe tineri să studieze și să folosească in mod responsabil tehnologia, dar să nu uite de valorile creștine care ii ajută să se dezvolte spiritual, sănătos. Cum vedeți generația viitoare?

IPS Nifon: Cu multă bucurie putem observa că tinerii din Arhiepiscopia Targoviștei, ca de altfel din toate eparhiile noastre, sunt parte integrantă și constantă din programele derulate in Patriarhia Romană, atat cele educaționale, cat și cele care implică acțiuni de voluntariat, pelerinaje, activități de ajutorare a bătranilor și multe alte demersuri, in care ei se simt valorizați și promovați.

Dorim o generație foarte bine pregătită in domeniul comunicării cu ajutorul noilor tehnologii, dar care are urgentă nevoie de a-și cunoaște propria credință, tradițiile și valorile naționale. Avem datoria de a contribui la educația noilor generații și de a le oferi demne modele de viață și de credință.

Νimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni

Informația circulă foarte rapid in lumea de azi. Este nevoie de discernămant in selectarea și aplicarea multitudinii de informații pe care tinerii de astăzi le iau, mai ales, din mediul online. Internetul are multiple valențe pozitive dar poate ascunde și numeroase capcane. Comunicăm virtual dar să nu uităm de interacțiunea directă, fizică, dintre oameni. Nimeni și nimic nu poate suplini relațiile directe dintre oameni, in general, și dintre tineri, in special.

La Targoviște, in ajunul marii sărbători din 11 august, atunci cand este sărbătorit ocrotitorul eparhiei noastre, Sfantul Ierarh Nifon, mii de tineri de toate varstele poposesc in vechea cetate de scaun a voievozilor munteni, pentru a lua parte la un eveniment religios dedicat lor, tinerilor. Impreună cu sfintele moaște ale marelui ierarh se organizează o procesiune solemnă prin centrul istoric al orașului, pe care am numit-o inspirat Pelerinajul tinerilor.

Și prin aceste activități trebuie să arătăm deschiderea pentru noile generații, pentru cei care vor duce moștenirea creștină și romanească mai departe, fiindcă ei, la randu-le vor deveni misionari in comunitățile din care fac parte și vor cultiva dragostea pentru Biserică și pentru frumusețea vieții creștine.

Menționez că Editura Arhiepiscopiei Targoviștei tipărește an de an, broșuri destinate educației tinerelor generații, in mii de exemplare pe care le oferim gratuit tinerilor la parohii. De asemenea, așa cum puteți constata de pe site-ul eparhial, avem in Arhiepiscopia Targoviștei numeroase proiecte, programe și activități desfășurate pentru tineri și cu tinerii. Insistăm in consfătuirile lunare cu preoții și cu profesorii de religie pentru a avea o stransă colaborare intre parohii și școli. Oferim in fiecare an, un număr de burse elevilor din școli și licee, organizăm numeroase concursuri școlare, oferim tabere pe timpul vacanțelor, dar și excursii și pelerinaje.

Iar dacă ați amintit de progresul tehnologic atat de evident in zilele noastre, precum și de utilizarea cu discernămant al diferitelor rețele de socializare sau platforme media, trebuie să spun că tehnologia are o covarșitoare influenţă asupra psihicului uman sau asupra modului de purtare și relaționare al tinerilor.

Sunt unii medici care aduc in discuție efectele nocive ale utilizării in exces a internetului, precum dispariția copilăriei, maturizarea precoce sau chiar unele deficiențe medicale. Acestea sunt reale pericole, care amenință cea mai valoroasă investiție pe care o națiune o poate avea, tinerii, speranța intr-un viitor mai bun.

Este imperios necesar să facem mult mai mult

Ultima parte a intrebării pe care mi-ați adresat-o cuprinde inevitabil o dorire profetică pentru tinerele generații. Ea pornește de la constatarea pe care o adresez in intalnirile cu tinerii, cărora le spun, cu mult entuziasm, că ei reprezintă primăvara Bisericii. Aceasta inseamnă că ei sunt speranța plină de incredere și bucurie a Bisericii, viitorul ei in parcursul istoriei.

Cred că trebuie să recunoaștem că la nivelul nostru eparhial și in cadrul invățămantului seminarial și universitar teologic este imperios necesar să facem mult mai mult, atat teoretic cat și practic. Reflecțiile asupra viitorului Bisericii și al Națiunii trebuie să includă generațiile actuale de tineri, al căror entuziasm ar putea să influențeze dinamica innoirilor misionare contemporane, pentru a lăsa posterității oameni integri și credincioși, capabili să ducă mai departe tezaurul minunat al Ortodoxiei noastre romanești.

Mitropolitul Nifon: biografie

Inaltpreasfinţitul Părinte Nifon Mihăiţă, Arhiepiscopul Targoviştei, s-a născut in data de 5 ianuarie 1944 in comuna Creţeşti – Vidra, judeţul Ilfov. A absolvit cursurile Seminarului teologic și ale Institutului Teologic Universitar din Bucureşti (1964-1968).

In perioada 1968-1970, frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti. Continuă apoi studiile post-universitare de masterat şi de doctorat in Anglia, la Universitatea din Londra, Colegiul Regal (King’s College) (1971-1975); in Israel, la Colegiul anglican din Ierusalim (1972); in Elveţia, la Universitatea din Geneva (1977), obținand Doctoratul in Teologie la Universitatea din Oradea in 1995.

In anul 1980 intră in viaţa monahală la Mănăstirea Cernica de langă Bucureşti cu numele de Nifon, avandu-l ca naş de călugărie pe duhovnicul său, Arhimandritul Benedict Ghiuş. In septembrie 1985, a fost ales de către Sfantul Sinod in demnitatea de episcop vicar patriarhal. Intre anii 1985-1993, exercită funcţia de secretar al Sfantului Sinod.

In data de 11 ianuarie 1994, este ales Episcop al proaspăt inființatei eparhii a Sloboziei şi Călăraşilor. Inființează Seminarul Teologic Liceal „Sf. Ioan Gură de Aur” din Slobozia și inițiază construirea catedralei episcopale din municipiu.

In decembrie 1999, este ales Arhiepiscop al Targoviştei, fiind intronizat in ziua de 26 decembrie. Ca Arhiepiscop al Targoviştei, Inaltpreasfinţitul Părinte Nifon desfăşoară o amplă activitate misionară, teologică şi culturală.

Ca rezultat al bogatei sale activități pastorale, misionare, teologice, culturale și diplomatice, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a conferit rangul de mitropolit ad personam Inaltpreasfințitului Părinte Nifon in anul 2008.

Foto reprezentativă: Consiliul Mondial al Bisericilor

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 165

Id: 80188

Data: Feb 1, 2024

Imagine: