Mărturii ale proaspeților absolvenți de teologie: Omul se implinește doar in relație cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni

Basilica.ro a invitat proaspeți absolvenți ai facultăților de teologie din țară să povestească despre experiența anilor de studenție. Au răspuns invitației absolvenți ai secțiilor de Teologie pastorală, Asistență socială, Teologie didactică și Artă sacră.�

Redăm mărturiile celor care au vrut să ne impărtășească gandurile lor la finalul anilor de studenție.


Teologia, in esență, nu este doar o teorie frumos expusă, ci o experiență greu de descris

Ștefan Orzetic, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași. �Arhiva personală

Este greu să faci un rezumat a tot ce au insemnat cei 4 ani de facultate. Teologia, in esență, nu este doar o teorie frumos expusă, ci o experiență greu de descris. Insă, dacă ar fi să exprim un singur aspect esențial invățat atat in mod teoretic, cat și experențial, acela ar fi caracterul de persoană al omului, plăsmuit după chipul Creatorului său ca „Imago Dei” și „Imago Trinitatis”.

Omul este o taină, un adanc de sensuri și semnificații care nu poate fi niciodată descifrat pe deplin. Pe de o parte, dacă vrei să il găsești pe Dumnezeu undeva in proximitatea ta, trebuie doar sa te uiți la profunzimea oamenilor de langă tine, cu calitățile și imperfecțiunile lor. Pe de altă parte, omul se implinește doar in relație cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, orice realizare individuală nu are nicio valoare dacă nu este pusă in legătură cu familia, prietenii și semenii in general.

Pe această cale, vreau să mulțumesc tuturor persoanelor cu care m-am intalnit și cu care mă voi mai intalni in această viață și care, prin modul lor frumos de a fi, m-au condus către frumusețea deplină a lui Dumnezeu și in același timp, lăsandu-și amprenta asupra mea, au conlucrat la formarea mea ca om, ca persoană.

Ștefan Orzetic – Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, Teologie Pastorală


Asistența socială impletită cu invățătura ortodoxă formează o armonie perfectă in zilele noastre

Maria Ionescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. �Arhiva personală

In anul I de facultate, doamnele profesoare şi părinții profesori ne-au creat cadrul perfect de ințelegere a materiilor de Asistență socială și Teologie. Am făcut practică in spitale, cămine de bătrani şi centre de plasament şi m-am bucurat să văd preoți dedicați slujirii aproapelui şi asistenți sociali care iși fac datoria cu dragoste şi frică de Dumnezeu.

Am invățat ce inseamnă empatia, dragostea și răbdarea de la doamnele profesoare Monica Alexandru şi Andreea Preda, iar de la Preoții profesori Tudor Gheorghe, Petre Mureșean, Jean Nedelea şi părintele duhovnic Georgian Păunoiu, cum să impletesc cunoștințele teologice cu nevoile sociale actuale, parcurgand cu ințelepciune urcușul duhovnicesc.

In anul al II-lea, Facultatea de Teologie mi-a deschis porțile spre a cunoaște tineri de altă cultură și tradiție, iar eu am ales ca țară Turcia. Părintele profesor David Pestroiu a avut o deosebită grijă de evoluția mea creștină intr-o țară islamică. Din această experiență am invățat două lucruri: să imi prețuiesc credința ortodoxă şi să am milă față de toți oamenii aflați in suferință.

Ultimul an de facultate a fost pentru mine momentul in care am hotărat să merg mai departe pe calea misiunii sociale a Bisericii Ortodoxe, continuandu-mi studiile in cadrul aceleiași facultăți.

Ca tanără generație, trebuie să ne dăm seama de instrăinarea oamenilor unul față de celălalt care se produce in prezent. Ea nu este folositoare, ci are efecte negative asupra sănătății fizice și mintale, dar și sufletești, fiind in opoziție cu ideea comuniunii dintre semeni, despre care ne invață Biserica Ortodoxă.

Maria Ionescu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Asistență socială


Anii de licență au fost decisivi in descoperirea, ințelegerea și aprofundarea teologiei

Cătălin Răileanu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. �Arhiva personală

Perioada celor 4 ani de licență am incercat să o pun sub călăuzirea a două cuvinte: cel dintai al Sfantului Apostol și Evanghelist Ioan, care spune: „Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămane in iubire rămane in Dumnezeu şi Dumnezeu rămane intru el” (I Ioan 4:16); iar al doilea din ințelepciunea duhovnicească a Sf. Sofronie de la Essex care readuce la lumină sinteza patristică despre teologia autentică, in care cunoștințele academice trebuie completate și implinite prin experiența duhovnicească, intrucat numai in acest mod teologul va deveni cu adevărat „o persoană capabilă să invețe pe alții adevărata cale creștină a mantuirii”.

Anii de licență au fost pentru mine decisivi in descoperirea, ințelegerea și aprofundarea, pe cat mi-a fost cu putință, a ceea ce inseamnă teologia și cadrul in care ea se poate dobandi, am descoperit că mediul universitar teologic, pe langă cunoștințele benefice, a putut să imi insufle, tocmai ce spunea Sf. Sofronie, și anume reperele adevăratei teologii, in special prin modelul vieții propriilor profesori.

Ravna lor de a teologhisi nu numai din cărți, manuale, enciclopedii, ci și din propriile experiențe, dorința lor de a ne deschide inima și mintea spre o continuă cercetare și trăire a teologiei constituie expresia reinnoirii duhului teologic universitar, iar ca mărturii stăm noi, toți cei ce stăruim și contribuim la această innoire ca studenți, masteranzi sau doctoranzi ai Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul”.

Ultima perioadă a vieții studențești a fost copleșită de laitmotivul emoției de sfarșit. Astfel, ultima sesiune, ultimul examen, redactarea lucrării de licență, toate au fost insoțite de gandul că se apropie atat un final, cat și un nou inceput, iar frumusețea acestor momente a fost dată de perpetuarea și intărirea unității și comuniunii dintre colegi, slăbită poate, dar niciodată pierdută in timpul anilor de licență petrecuți in mediul online.

Cătălin Răileanu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Teologie Pastorală


M-am gandit că ar fi minunat să extind relația cu Dumnezeu in relația cu copiii

Mihaela Ion, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. �Arhiva personală

Inscrierea la cursurile Facultății de Teologie a avut loc din dorința de a trăi prezența lui Dumnezeu intr-un mod cat mai concret și in afara slujbelor săptămanale la care participam, iar specializarea Teologie didactică a fost aleasă in mod firesc intrucat lucram deja de cațiva ani intr-un centru educațional și astfel m-am gandit că ar fi minunat să extind relația cu Dumnezeu in relația cu copiii.

Recunosc că m-am gandit cu teamă că transmiterea cunoștințelor despre Dumnezeu intr-o instituție academică ar putea fi lipsită de trăire duhovnicească insă nu doar că informațiile dobandite in decursul celor trei ani de studii m-au ajutat să imi clarific și să imi așez gandurile dar nu de puține ori m-am simțit la cursuri și chiar la examene ca la o Sfantă Liturghie.

Fără excepție, in fiecare părinte profesor și cadru didactic cu care am interacționat in acești ani, am văzut bunătatea, ingăduința și iubirea lui Dumnezeu, le mulțumesc și le sunt recunoscătoare și Il rog pe Dumnezeu să le dăruiască din plin harul Său care să le fie intărire și mangaiere in misiunea pe care El le-a incredințat-o.

Mihaela Ioan – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Teologie Didactică


Teologia a insemnat pentru mine o luptă cu condiția

Andrei Popa, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia. � Arhiva personală

Teologia a insemnat pentru mine o luptă cu condiția. Lăsand la o parte zecile de ore de prelegeri ori preocupările savante, in care teologia imi apărea ca personificarea unui prăfuit alchimist medieval aflat in căutarea pietrei filozofale a unei presupuse „intoarceri la izvoare”, aceasta a fost pentru mine, mai degrabă,�un timp al răscumpărării, al intoarcerii personale din băltoaca autosuficienței pătimașe la izvoarele bunei-cinstiri de Dumnezeu.

A fost o silire continuă de a mă adăpa din „apa cea vie”, apa lacrimilor pocăinței, deși arareori am preferat-o „umejunii păcatului”.

Au fost ani de vărsare de sange, in care Cel euharistic l-a completat pe cel al rănilor păcatelor ori al suferinței din Ghetsimani. Au fost, așadar, ani in care am plans, am gustat din singurătatea Golgotei, in care am pierdut, dar am aflat că teologia este tăcere in primul rand și căutare a „Străinului”, numai pentru a-L afla mereu, aici și acum!

Andrei Popa – Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia, Teologie Pastorală


Nu suntem numai artiști debutanți, ci și oameni mai aproape de Dumnezeu

Irina Piluță, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București. � Arhiva personală

Scriu aceste randuri la scurt timp după absolvirea studiilor de licență și master ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, din cadrul Universității din București, secția Artă Sacră, specializarea Pictură, cu convingerea că alegerea de a urma această facultate mi-a marcat existența in mod decisiv.

Din punctul meu de vedere, studiile de licență oferă o bază solidă pentru cariera de artist plastic și/sau restaurator (programul avand două specializări).

Orele de atelier (desen, compoziție, culoare, anatomie artistică) s-au imbinat cu studiul materiilor teologice ca Dogmatică, Vechiul și Noul Testament, Liturgică, Mistică, Istoria Bisericii, ș.a., astfel că, la absolvire, nu suntem numai artiști debutanți, ci și oameni mai aproape de Dumnezeu, prin cunoaștere și viețuire.

Cred că artistul teolog este un artist special deoarece, prin formarea sa teologică, dobandește instrumentele necesare pentru a accede la un mod de gandire și ințelegere mai inalt, fiind chemat la un altfel de apostolat.

Probabil că mulți tineri au indoieli in legătură cu alegerea unei astfel de cariere, temandu-se de un eșec profesional sau intrebandu-se cum vor putea să-şi caștige existența intr-o societate care nu apreciază intotdeauna munca lor.

Cred cu tărie că tanărul care se află in fața unei opțiuni de carieră trebuie să se incredințeze că are vocație pentru domeniul artistic, dragoste pentru Dumnezeu și să se dedice cu pasiune studiului. Astfel, va avea cu siguranță mari satisfacții si va putea să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu prin lucrările sale.

La absolvirea facultății, alături de colegii mei, am rostit un jurămant in Biserică, in fața lui Dumnezeu. In acest jurămant am mărturisit că ne vor păstra credința oriunde vom merge şi orice vom face, şi mereu il vom mărturisi pe Dumnezeu prin faptele noastre. Această mărturisire de credință ne-a dat putere și convingerea că vom fi vegheați și călăuziți in continuare pe drumul nostru in viată. Pe acest drum voi păstra mereu recunoștința pentru profesorii mei.

Mirela Irina Piluță – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, din București, Artă Sacră


Viața noastră a fost simplă și frumoasă in acești ani de studenție

Andrei Funeriu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sibiu. � Arhiva personală

Urcand treptele facultății, am incercat adesea un sentiment apăsător de insignifianță. Cum altfel poți să te simți atunci cand constați cum, de fapt, tălpile pantofilor tăi se afundă in acele adancituri din lespedea de piatră, fasonate și lustruite cu atata osardie de personalități ca pr. Dumitru Stăniloae sau pr. Arsenie Boca?

In orice caz, pentru un ochi ager, o inimă și o minte infrigurată, o astfel de imagine, oarecum banală, a unor trepte tocite, poate constitui fermentul unor atat de intense reverii fortifiante.

Viața noastră a fost simplă și frumoasă in acești ani de studenție. Ne trezeam in zori, la bătăile de toacă și dangătul clopotelor paraclisierului, străbătand in grabă scurtul nostru drum spre capelă prin ceața sau burnița jilavă a dimineții.

In tihna capelei, citeam și cantam la strană, cand lumina răsăritului se revărsa policromă prin vitraliul altarului, străbătand dvera albă și luminandu-ne chipurile uneori prea adormite. Apoi luam parte la prelegerile profesorilor noștri, ne inchinam impreună cand clopotul catedralei răsuna in timpul cursurilor, căutam cărți in rafturile ticsite ale bibliotecii, sub indrumările doamnei bibliotecare. După vecernie, in răcoarea serii, ne găseam pe băncile de sub ramurile teilor din curtea facultății, povestind și ascultandu-l pe pr. Birzu. Așa s-au scurs cațiva ani din viața noastră.

De la profesori am cules fiecare cat am dorit, după strădaniile și putința noastră. Viața de cămin ne-a intărit caracterul și anduranța, făcandu-ne mai ingăduitori, dar și mai neșovăitori in decizii. In schimb, capela ne-a ajutat să ne vedem pe noi inșine, să ne cantărim atat cat suntem.

Nădăjduim ca noi să nu fim ultimii care să spună aceste lucruri. Așteptăm alții ca noi, pentru care niște trepte tocite ar putea insemna pașii unora din trecut, care au sculptat, pentru cațiva ani, in lespezile de piatră, spre lauda lui Dumnezeu.

Andrei Funeriu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, Teologie Pastorală


Teologia apreciază ca supremă valoare sufletul și te indrumă spre mantuirea lui

Călin Manițiu, Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca. � Arhiva Personală

M-am gandit, indeosebi in aceste zile de vară incărcate de emoția unui drum ajuns la final, cum aș defini cei 4 ani petrecuți in Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca. Cred că cea mai potrivită, cuprinzătoare și simplă definiție a experienței mele ar fi aceasta: „minune”. Teologia nu este doar un melanj intelectual, ci mai presus de toate, ea este o tainică și minunată intalnire cu Hristos cel Viu. Toate celelalte științe vorbesc despre lucrurile lui Dumnezeu, pe cand singură Teologia vorbește despre El.

Teologia este o intreagă lume, o lume in care poți fi, de pildă, contemporan cu Sfantul Pavel ori cu marii Părinți ai Bisericii. Ei iți vorbesc cu delicatețe (ce mare privilegiu!), in vreme ce tu trebuie să iți deschizi inima ca să ii asculți și să-i urmezi. Am certitudinea, acum, că niciun alt drum nu se compară cu „calea Impărătească” a Teologiei pentru că niciunul nu oferă desăvarșirea.

Astăzi, ni se propune cu ostentație să căutăm succesul, implinirea personală, faima, insă parcă nimeni nu se preocupă de suflet. Or, Teologia apreciază ca supremă valoare sufletul și te indrumă spre mantuirea lui.

In ceea ce privește Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, m-au uimit plăcut nu numai rigoarea și seriozitatea academică, ci mai ales căldura și deschiderea profesorilor și a colegilor. Vorbim adeseori de comuniune, de fraternitate, insă in această Facultate am regăsit aceste idealuri intrupate ca realități concrete. Este, intrucatva, o pregustare a stării de fericire și unitate pe care o vom regăsi deplin in Impărăția iubirii lui Dumnezeu, unde nu va mai exista dezbinare, ură și răutate, ci numai dragoste. O dragoste fără sfarșit.

Călin Manițiu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca, Teologie Pastorală

Foto reprezentativă: Basilica.ro� / Mircea Florescu

Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica


Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 186

Id: 78714

Data: Jul 14, 2023

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).