A fost un om al lui Dumnezeu. Om care si-a masurat viata prin dragostea slujirii. Nu vom folosi cuvinte pretioase pentru ca „mare este Dumnezeu“, Care l-a înnobilat cu darul Sau.Marturie a muzicii con­temporane românesti, Dra­gos Alexan­dres­cu s-a nascut la 16 ianuarie 1924 în orasul Constanta. Atrac­tia pentru arta sunetelor s-a produs în sânul familiei, tatal sau (Aurel) cânta la vioara si chitara, iar mama sa (Maria Mol­dova) avea o pasiune pentru pian si canto. Primele cunostinte muzicale didactice le-a dobândit sub îndrumarea Nataliei Mar­gariti-Funduca, informeaza "Ziarul Lumina".Darul sau muzical s-a evidentiat înca din anii copilariei. La frageda vârsta de 13 ani a reusit sa compuna o piesa corala religioasa (Heruvicul în re minor), lucrare care a fost cântata de catre corul Catedralei episcopale din Constanta în anul 1937, sub bagheta dirijorului Constan­tin P. Demetrescu. În anul 1939, la vârsta de 15 ani, Dragos Alexandrescu debu­teaza ca dirijor la pupitrul corului Catedralei episcopale din orasul sau natal.În acea vreme, episcopul Do­brogei era Preasfintitul Ghe­ron­tie Nicolau, „un ierarh basa­ra­bean extrem de tipicar“, dupa cum îl caracteriza Dragos Ale­xan­drescu. De la acesta, viitorul protodiacon Dragos a învatat regulile tipicului bisericesc, reusind sa se apropie si sa înte­leaga Taina Sfintei Liturghii.Dupa absolvirea Liceului „Mir­cea cel Batrân“ din Constan­ta (1943), Dragos Alexandrescu sustine examene de admitere atât la Facultatea de Agro­no­mie, cât si la Conser­vatorul din Bucuresti. Urmând cursurile Facultatii de Agronomie, Dra­gos Alexandrescu - atasat fiind de Biserica - a observat ca în apro­pierea institutiei de învatamânt se construia un nou lacas de cult, era vorba de Biserica Parcul Domeniilor. Aici, într-un paraclis în care era improvizat un altar (biserica fiind înca neterminata), slujea parintele paroh Dumitru I. Manta, iar mai târziu si parintele Dimitrie Balaur, un preot basarabean refugiat, cel care îl va îndruma si îl va sfatui pe muzicianul din Constanta sa devina cleric.Fiind atras de sonoritatea corului mixt, Dragos Alexan­drescu pune bazele unei astfel de formatii, în care, pe lânga un grup de studente, aveau sa cânte atât mama si sora dirijorului, cât si sotia si fiica parintelui Dimitrie Balaur. Chiar daca a redevenit dirijor de cor, Dragos Alexandrescu nu a neglijat muzi­ca monodica, el ramânând si cântaret de strana în cadrul aceleiasi biserici.Parintele Dimitrie Balaur va­zând în tânarul muzician un iubitor de Dumnezeu, l-a îndemnat sa dea exa­mene de diferenta pentru a putea ob­tine si diploma de seminar teologic. Asa se face ca Dragos Alexan­dres­cu, în urma sustinerii a 10 exa­me­­ne la Seminarul Nifon din Bucu­resti, devine si absolvent de seminar. În felul acesta se apropie de visul de a deveni cleric, iar acest lucru se va în­tâmpla în anul 1947 la Catedrala epis­copala din Husi, fiind hirotonit de Preasfin­titul Grigorie Leu. Înain­te de a fi hirotonit (în reve­ren­da alba pe care i-o daruise episco­pul), proas­pa­tul absolvent de seminar a fost chemat sa cânte în strana, pentru ca înaltul ierarh sa vada ce voce are, daca are un glas potrivit pentru a sluji la Sfântul Altar. Tre­când cu bine si peste aceasta „proba“, la 6 august (de sarbatoarea Schim­barea la Fata a Domnului), zi în care mama sa împlinea 51 de ani, Dragos Alexandrescu este hi­­rotonit diacon. În momentul în care s-a ase­zat în genunchi, pentru a i se citi ru­gaciunea de po­go­­­râre a Sfântului Duh, Dragos Alexandrescu, constien­ti­zând im­­­portanta momentului, a iz­bu­c­­nit în plâns, gest care l-a im­p­r­e­sionat pe episcopul Grigorie. În acele clipe, dia­conul Dragos si-a amintit de cu­vintele pe care i le-a spus parintele sau duhovnic Anton Popescu de la Biserica „Sfântul Dumitru“: „Nu uita ca diaconii sunt mai presus de îngeri“.În toamna anului 1948, diaconul Dragos Alexandrescu sus­tine un nou examen de admitere la Conservator. La acest examen cânta la pian una dintre creatiile sale religioase (Veniti sa ne închinam), dar fara a specifica titlul lucrarii. Astfel, în plina epoca comunista, diaconul Dra­gos Alexan­drescu a prezentat membrilor comi­siei de admitere (din care facea parte si Hilda Jerea) un imn închinat Mân­tuitorului, pe care însa comisia l-a perceput ca o miniatura pentru pian.În anii urmatori, diaconul si muzicianul constantean studiaza la Conservatorul din Bucuresti, unde îi are profesori pe George Breazul (teorie - solfegiu), Ion Dumitrescu (armonie), Alfred Mendelsohn (contrapunct si compozitie), Theodor Rogalski (orchestratie) si Zeno Vancea (istoria muzicii). Înca din anul I, G. Breazul a desco­perit în diaconul Dragos Ale­xan­drescu un viitor profesor si un mu­zician de exceptie, spunându-i lui Aurel Alexan­drescu: „Fiul dumneavoastra se pregateste pentru o frumoasa cariera didactica“.A fost numit preparator în cadrul Conservatorului de Mu­zica „Ciprian Porumbescu“ din Bucuresti în 1950 (în anul III de studii). Acest debut pedagogic va deschide portile unei cariere de exceptie, în care Dragos Alexan­drescu va parcurge gradele de preparator, asistent, lector, conferentiar si profesor la disciplinele: compozitie, contrapunct, teorie - solfegiu - dictat si paleografie muzicala bizantina.Diaconul profesor dr. Dragos Alexandrescu a scris peste 100 de solfegii si mai bine de 400 de dictate muzicale, precum si numeroase articole si referate. Printre lucrarile didactice de referinta se numara cartea Ele­mente constitutive ale muzicii si cele doua volume de Teoria muzicii. O latura importanta a personalitatii sale artistice ramâne însa cea de dirijor de cor si de îndrumator al unor formatii corale. Astfel, în anii 1942-1943, Dragos Alexandrescu activeaza ca dirijor al corului Bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Constanta, iar între anii 1945 si 1959 dirijeaza corul Bisericii Parcul Do­meniilor din Bucuresti. În anii ur­matori, Dragos Alexandrescu va activa ca presedinte al Cenaclului mu­zi­cal „I. D. Chirescu“ din Cons­tan­­ta si ca îndrumator al unor for­ma­tii corale din Cons­tanta si Bucu­resti.Începând din 1992 va fonda si îndruma corul bisericesc „Sfântul Gheorghe“ de la Bi­se­rica „Sfântul Gheorghe“ Vechi din Bucuresti, formatie dirijata actualmente de catre conf. univ. dr. Gabriel Popescu si asist. univ. dr. Aurel Muraru. Din anul urmator va primi si înalta binecuvântare de a sluji la aceasta biserica, iar în anul 2004, la venerabila vârsta de 80 de ani, a fost distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor si Crucea patriarhala.De-a lungul anilor a scris numeroase lucrari, de la miniaturi corale pâna la muzica vocal-simfonica, dar cele mai multe opusuri ale sale apartin muzicii corale religioase. Dintre acestea, enumeram pe cele mai importante: Troparul învierii, Veniti sa ne închinam (doua variante), Hristos a înviat, La râul Babi­lonului (chinonic), Pentru ce se zbuciuma (chinonic), Tatal nostru (doua variante), Axion duminical (trei variante), Sfinte Dum­nezeule (trei variante), He­ruvic (patru variante) si multe altele.Corolarul creatiei sale religioase corale îl reprezinta cu si­guranta lucrarea Cântarile Sfin­tei Liturghii, editata în 2001 la Editura Muzicala. Aceasta partitura semnificativa, atât pentru personalitatea sa, cât si pentru repertoriul coral românesc, constituie, dupa cum spunea si compozitorul, o „selectie din creatia liturgica din intervalul cuprins între anii 1937 si 1996“. L­ucra­rea a reusit în scurt timp sa se impuna în repertoriile mai multor coruri de biserica, iar acest lucru se datoreaza în pri­mul rând atmosferei de deplina religiozitate degajata de în­trea­ga muzica liturgica semnata de protodiaconul profesor dr. Dragos Alexan­drescu. (Pr. Ionel Durlea, inspector eparhial si parohul Bisericii „Sfântul Gheorghe“ - Vechi)

Slujba înmormântarii - la Biserica „Sfântul Gheorghe“ – Vechi

Înmormântarea diaconului prof. dr. Dragos Alexandrescu a avut loc duminica, 9 martie, la Biserica „Sfântul Gheorghe“ - Vechi din Capitala. Slujba Prohodirii a fost savârsita de parintele arhimandrit Clement Haralam împreuna cu un sobor de slujitori din care au mai facut parte sapte preoti si diaconi. Dupa rânduiala tipiconala a înmormântarii preotilor de mir, în încheierea slujbei a avut loc o procesiune în jurul bisericii, în timpul careia s-au facut patru opriri si s-au rostit ectenii speciale.La finalul slujbei de înmormântare, parintele Clement Haralam a rostit un cuvânt de învatatura, în care a evocat personalitatea adormitului în Domnul, diaconul Dragos Alexandrescu, transmitând familiei acestuia condoleante din partea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. De asemenea, cuvinte de evocare au rostit si dirijorul Gabriel Popescu, ucenicul la catedra al parintelui Alexandrescu, precum si alte personalitati din lumea cultural-muzicala, reprezentanti ai Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti.Protodiaconul Dragos Alexandrescu a fost înmormântat în cimitirul Manastirii Samurcasesti din Arhiepiscopia Bucurestilor. La final a avut loc agapa si s-au împartit daruri întru pomenirea diaconului si muzicologului mutat la cele vesnice.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 709

Id: 38726

Data: Mar 11, 2014

Imagine: