Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane transmite tradiționalul mesaj pastoral la Duminica Ortodoxiei, prima din Postul Mare, zi in care se rememorează biruința dreptei credințe in fața ereziei iconoclaste.

Pastorala din Duminica Ortodoxiei 2024 reamintește istoria și importanța sfintelor icoane in Ortodoxie. „Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la indumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfant și prin viață curată”, este una dintre concluziile mesajului.

De asemenea, sinodalii amintesc de colecta pentru�Fondul Central Misionar și indeamnă credincioșii să contribuie pentru susținerea activităților misionar-pastorale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Romane.

Pastorala Sfantului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Romane
la Duminica Ortodoxiei din Anul Domnului 2024

Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului cler și preaiubiților credincioși din cuprinsul Patriarhiei Romane,�

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfantul Duh,�iar de la noi părintești binecuvantări!

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori in Domnul,

Dumnezeiasca Scriptură ne invață că Sfanta noastră Biserică este „trupul lui Hristos, plinirea Celui ce plinește toate intru toți” (Efeseni�1, 23). Biserica, avand cap pe Man�tuitorul Iisus Hristos (Efeseni�1, 22), continuă in lume, prin prezența Duhului Sfant, lucrarea mantuitoare a lui Hristos, propovăduind cuvantul Lui, impăr�tășind harul dumnezeiesc, conducand spre Impărăția lui Dumnezeu pe toți cei care cred, se botează in numele Sfintei Treimi și Ii urmează Lui.

Dar Lumina lui Hristos, chiar de la inceputurile creștinismului, a intampinat impotrivire, care, in timp, s-a manifestat prin erezii, schisme, persecuții, diferite tulburări, venite din partea vrăjma�șilor Bisericii. Nu a existat punct din invățătura creștină care să nu fie atacat, tăgăduit sau interpretat greșit de invățăturile dife�riților eretici. Taina Sfintei Treimi, dumnezeirea și omenitatea Mantuitorului, pururea-fecioria Maicii Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane, Sfanta Cruce, toate au fost contestate.

Lupta a fost mare și grea, dar, de fiecare dată, s-au ridicat ierarhi și părinți intăriți și luminați de Duhul Sfant, care, in timpul Sfintelor Sinoade Ecumenice, au combătut invățăturile greșite și au statornicit dreapta credință.

Astăzi, in prima duminică a Sfantului și Marele Post, numită și�Duminica Ortodoxiei, ne amintim de biruința dreptei credințe in fața ereziei iconoclaste, sărbătorind, totodată, biruința�Ortodoxiei�in fața tuturor ereziilor.

Cu toate că, incă din primele veacuri creștine, Sfintele Icoane au avut un loc aparte in cultul Bisericii și au constituit o componentă importantă a vieții religioase a credincioșilor, au existat voci care le-au respins, devenind luptători aprigi impotriva lor, adică iconoclaști.

Cel dintai impărat bizantin care a emis acte oficiale impotriva cinstirii icoanelor a fost Leon al III-lea Isaurul (717-741). Acesta a promulgat intre anii 726 și 729 mai multe decrete iconoclaste. Pentru Biserică a fost o perioadă zbuciumată, in care apărătorii dreptei credințe au avut de suferit: unii au fost torturați, alții, exilați, iar alții au murit ca martiri. Atunci au fost distruse și �numeroase icoane, adevărate comori ale Bisericii Ortodoxe.

Unul dintre cei care s-au ridicat hotărat in apărarea Sfintelor Icoane a fost Sfantul Ioan Damaschin, marele teolog și viețuitor al Mănăstirii „Sfantul Sava” din pustiul Iudeei. Alți părinți care au apărat cu argumente solide cinstirea Sfintelor Icoane au fost Sfantul Teodor Studitul, Sfantul Nichifor Mărturisitorul, Sfantul Grigorie Decapolitul ș.a.

Tulburările provocate de icono�claști au continuat, incat, in anul 787, impărăteasa Irina (†802), in calitate de regentă, cu sprijinul Patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, in provincia Bitinia din Asia Mică. Sinodul, la care au participat aproximativ 350 de episcopi, a hotărat că cinstirea icoanelor este o practică bineplăcută lui Dumnezeu. De asemenea, a precizat că icoanele pot fi pictate și trebuie cinstite, pentru că pe ele sunt zugrăvite chipurile unor persoane sfinte, iar cinstirea nu este adresată materiei icoanei, ci persoanei reprezentate pe icoană.

Liniștea, insă, nu s-a așezat in Biserică nici după Sinodul al VII-lea Ecumenic din anul 787. Potrivnicii icoanelor au continuat lupta. Pentru a pune capăt controverselor, impărăteasa Teodora a Bizanțului (842-846) impreună cu Patriarhul Metodie au convocat un Sinod la Constantinopol, in martie 843. Sinodul a stabilit invățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor, pe temeiul Sfintei Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, și a declarat valabile toate hotărarile celor șapte Sinoade Ecumenice. Intrucat restabilirea cultului icoanelor a avut loc in ajunul primei duminici din Postul Mare, aceasta a fost numită�Duminica Ortodoxiei.

De atunci, in fiecare an, in prima duminică din Postul Mare, care constituie un prim popas in urcușul duhovnicesc spre Inviere, Biserica dreptmăritoare din intreaga lume amintește de biruința asupra iconoclaștilor și aduce un omagiu celor care au luptat pentru dreapta credință.

Cuvantul „Ortodoxie” inseamnă „dreaptă credință” sau „dreaptă slăvire”.�Ortodoxia�inseamnă „a crede drept” nu in ceva, ci in Cineva, in Dumnezeu cel adevărat.�Ortodoxia�este legătura vie a omului cu Hristos, care ne duce la Dumnezeu Tatăl, la viața veșnică, deoarece spune Mantuitorul Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decat prin Mine” (Ioan�14, 6). Cu alte cuvinte, credința in Mantuitorul nostru �Iisus Hristos este calea adevărată care ne duce la viața veșnică.

Duminica Ortodoxiei�este și o aducere-aminte de credința stră�moșilor noștri, care este credința Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți și a martirilor, și de felul cum inaintașii noștri au trăit și au apărat credința adevărată.�Duminica Ortodoxiei�este un moment de reflecție și de conștientizare a indatoririlor care ne revin și nouă pentru a păstra tezaurul credinței moștenit de la strămoși și a-l transmite gene�rațiilor viitoare, pentru a ne face datoria față de Dumnezeu și față de inaintașii noștri.

Dreptmăritori creștini,

Temeiul reprezentării iconografice a Domnului nostru Iisus Hristos, a Maicii Sale și a sfinților este Intruparea Celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu.

Sfantul Evanghelist Ioan spune: „Și Cuvantul S-a făcut trup și S-a sălășluit intre noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan�1, 14). Și tot Sfantul Ioan Teologul mărturisește: „Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mainile noastre au pipăit despre Cuvantul vieții, și Viața s-a arătat și am văzut-o și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat nouă” (1 Ioan�1, 1-2).

Astfel, icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne amintește de smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care „S-a deșertat pe Sine, chip de rob luand, făcandu-Se asemenea oamenilor, și la infățișare aflandu-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcandu-Se pană la moarte, și incă moarte pe cruce” (Filipeni�2, 7), pentru a ne face pe noi, oamenii, fiii lui Dumnezeu după har (cf.�Ioan�1, 12). Mantuitorul S-a smerit pe Sine, S-a pogorat din cer pe pămant, pentru ca pe oameni să-i ridice de pe pămant la cer.

Icoana nu este un idol, cum greșit au interpretat prigonitorii Sfintelor Icoane și interpretează astăzi cei care tăgăduiesc cinstirea acestora. Idolul este zeul inventat, care nu există in realitate, un chip cioplit la care se inchinau păganii, crezand că acesta le ascultă și le implinește cerințele. Icoana este un chip al unei persoane reale, fie că este Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului sau sfinții lui Dumnezeu.

Intre icoană și persoana zugrăvită pe ea există o legătură duhovnicească, iar noi cinstim nu materia (lemnul sau panza), ci persoana pictată, stabilindu-se o legătură tainică intre prototip și noi. Creștinul ortodox, cand se roagă in fața icoanelor, nu zice „icoană, ajută-mă!”, ci „Doamne, miluiește-mă!”, „Maica Domnului sau Preacurată �Fecioară, ajută-mă!”, „Sfinte �Ierarhe �Nicolae sau Sfinte Gheor�ghe, roagă-te pentru noi!”.

Icoanele ne pun in față scene din Sfanta Scriptură sau chipuri de persoane cu viață bineplăcută lui Dumnezeu, care s-au invrednicit de fericirea vieții veșnice in Impărăția cerurilor, amintindu-ne că omul este chemat la sfințenie.

Icoanele sunt ferestre spre veșnicie, prin care sufletul nostru, privind spre cele sfinte, se inalță, crește duhovnicește. Este greu să ne imaginăm o casă de creștin dreptmăritor sau o biserică in care să nu fie nici o icoană. Un asemenea spațiu ar fi ca un deșert, un loc pustiu, fără Dumnezeu.

Icoana inlesnește comunicarea cu persoana zugrăvită pe ea, către care noi indreptăm rugăciunea noastră. In fața icoanei, rugăciunea este tainică, mai smerită, mai intensă. Icoana ne ajută să ne adunăm gandurile, să ne concentrăm atenția la rugăciune. Pre�zența harică a persoanei zugrăvite pe icoană devine un invățător care ne amintește că toți suntem chemați să ne facem părtași fericirii veșnice și că putem dobandi și noi, prin faptele credinței, Impărăția lui Dumnezeu.

Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la indumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfant și prin viață curată.

Iubiții noștri fii duhovnicești,

Biserica Ortodoxă Romană, in calitate de „mamă spirituală a poporului roman” (Mihai Eminescu), a avut grijă tot timpul de fiii săi, indiferent unde s-au aflat aceștia, in țară sau in afara granițelor. Prin diferite programe de asis�tență social-filantropică au fost construite cantine pentru oamenii cu venituri modeste, au fost ridicate case pentru bătrani, unități medicale pentru bolnavi, cămine pentru copii ș.a. Această activitate caritabilă a fost posibilă prin contribuția fiecărui membru al Bisericii, care a donat cu dărnicie din puținul său.

Una dintre poruncile Mantuitorului este să fim milostivi: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca�6, 36). Milostenia este manifestarea virtuții bunătății. Creștinul ortodox știe că, atunci cand este milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu, iar „Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună” (2 Corinteni�9, 7).

Să nu uităm de semenul nostru care este in lipsuri, de cel flămand, de cel gol, de cel insetat, de cel bolnav, de cel din inchisoare, de cel străin și pribeag, de cel in suferință, de cel intristat și instrăinat, de cel care a rămas pe drumuri, fără adăpost, ințelegand că in fiecare dintre acești confrați ai noștri suferă tainic Insuși Hristos, Mantuitorul nostru (cf.�Matei�25, 35-36).

Pentru susținerea activităților misionar-pastorale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Romane, a fost instituit�Fondul Central Misionar, in care sunt depuse donațiile de la fiecare parohie sau mănăstire a Bisericii Ortodoxe Romane.�Fondul Central Misionar�este o expresie a solidarității ortodocșilor romani, dar și o mărturie a unității de neam.

De susținerea acestui�fond�beneficiază, in fiecare an, comu�nități parohiale, biserici, mănăstiri și așezăminte sociale din țară și din diaspora, care contribuie, astfel, prin activitățile misionare, sociale, educaționale și caritative, la păstrarea identității noastre romanești.

Și in acest an ne adresăm, așadar, preoților și credincioșilor Sfintei noastre Biserici, cu indemnul de a participa la colecta pentru�Fondul Central Misionar�și de a contribui fiecare după puterea și inima lui, din dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, avand conștiința că, ajutand Biserica neamului, ne ajutăm pe noi inșine ca popor dreptcredincios.

Avand nădejdea că indemnul nostru va fi auzit și că veți răspunde cu dărnicie creștină, vă mulțumim pentru generozitate și ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvanteze cu darurile Sale cele bogate și să vă ajute in urcușul duhovnicesc spre slăvitul praznic al Invierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și impărtășirea Sfantului Duh să fie cu voi cu toți!�(2 Corinteni 13, 13).

Textul este semnat de Patriarhul Daniel impreună cu toți membrii Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane.

Descarcă Pastorala in format�PDF.

Foto credit: Tipografia Cărților Bisericești

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 188

Id: 80591

Data: Mar 20, 2024

Imagine: