Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a afirmat duminică la Mănăstirea ilfoveană Samurcăşeşti că prezenţa crucii peste tot „ne aduce aminte de iubirea lui Dumnezeu pentru noi”.

Patriarhul Daniel a menţionat şi locurile principale unde este întâlnită crucea.

„În biserică crucea se află în altar mai întâi, pentru că este altarul de jertfă al lui Hristos. Apoi se află pe catapeteasmă sus. Pe biserică se aşează una sau mai multe cruci, pentru că biserica este construită în formă de corabie şi pe catarg sus steagul, semnul distinctiv este Sfânta Cruce care la vânt la furtună rămâne neclintită”.

„Sfânta Cruce este pe biserică, în biserică, pe veşmintele preoţilor, pe sfintele vase, prapurii Bisericii, peste tot ea ne vorbeşte despre iubirea lui Hristos”.

„Crucea o au credincioşii pe uşa de la casă sau la poarta de la drum; este întâlnită la răscruce de drumuri pentru că Hristos a zis Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14:6), El ne însoţeşte toată viaţa”.

„Crucea este pusă lângă izvoare sau deasupra acoperişului unei fântâni ca să ne aducem aminte despre Hristos Care a spus că Cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac (Ioan 4:14)”.

„Crucea este aşezată la mormintele celor dragi, pentru că în Crezul Ortodox se spune Aştept învierea morţilor. Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin”.

„Semnul crucii este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât moartea şi de aceea noi îi iubim pe cei dragi ai noştri care au trecut la Domnul, încât rugăciunea pentru ei este mai tare decât moartea. Trece dincolo de mormânt şi atinge sufletele lor care se află în ceruri în lumina şi iubirea Preasfintei Treimi”, conform Preafericirii Sale.

În Duminica dinaintea Înălţării Sfintei Cruci, Patriarhul a vorbit şi despre importanţa însemnării cu semnul Sfintei Cruci.

„Simţim o putere când ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci”.

Când facem acest gest, a explicat Patriarhul României, „cerem ajutorul puterii lui Dumnezeu”.

„Când ne închinăm cu semnul Sfintei Cruci, preamărim iubirea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh. Preamărim semnul iubirii mai tari decât păcatul şi moartea, decât ura şi violenţa şi arătăm că iubirea smerită a lui Hristos este dătătoare de viaţă”.

Cinstirea Sfintei Cruci nu presupune cinstirea materialului din care este confecţionată, a subliniat Părintele Patriarh.

„Când sărutăm Sfânta Cruce noi nu ne închinăm la materia Sfintei cruci, ci semnului Sfintei Cruci care reprezintă pe Hristos. Când noi ne închinăm nu cinstim metalul sau lemnul, ci pe Hristos răstignit pe Cruce. Cinstirea crucii este cinstirea lui Hristos Cel răstignit pe cruce şi înviat apoi a treia zi”.

„De aceea, în noaptea de Paşti când preotul adaugă lumânarea Învierii lângă cruce, ridică crucea şi  lumânarea în văzut tuturor şi spune Hristos a înviat!, iar credincioşii răspund Adevărat a înviat!”.

Patriarhul Daniel a evidenţiat şi de ce Biserica Ortodoxă nu desparte crucea de Înviere.

„Pentru că Hristos cel Înviat poartă după Înviere semnele crucii în coasta Sa străpunsă cu suliţa, în mâinile şi picioarele Sale”.

„Deşi a înviat din morţi şi rănile s-au vindecat, urmele răstignirii au rămas. Asta înseamnă că iubirea lui smerită arătată pe cruce rămâne veşnică şi în trupul său înviat. De aceea, noi cântăm Crucii tale ne închinăm Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim”.

Mănăstirea Samurcăşeşti a luat fiinţă în anul 1808, fiind zidită de vornicul Constantin Samurcaş, pe moşia sa din satul Ciorogârla, şi se află la o distanţă de 15 km de Bucureşti.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 275

Id: 71298

Data: Sep 13, 2020

Imagine: