„Această sărbătoarea este o sărbătoare a iubirii smerite și milostive a lui Dumnezeu, care s-a arătat in Fiul Său cel veșnic, și care din iubire pentru oameni și pentru mantuirea lor a devenit tocmai ceea ce iubea, adică om”, a spus luni Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Sfanta Liturghie oficiată la Catedrala Patriarhală de Praznicul Nașterii Domnului.

Coborarea din veșnicie in timp și din ceruri pe pămant a Fiului veșnic a lui Dumnezeu, explică Preafericirea Sa, „unește cerul cu pămantul și pe Dumnezeu cu oamenii”.

„Mesia a fost profețit cu secole inainte pentru a pregăti poporul, o așteptare activă, prin rugăciune, post și speranță”.

„Cei care au dorit să-L vadă cu ochii lor pe Mesia au avut adesea de pătimit in istorie, au fost primiți cu ostilitate, au pribegit in munți, in pustie, in crăpăturile pămantului. Aceștia au așteptat intru suferință și speranță, intru suferință pentru că adesea au pătimit, atunci cand au incercat să indrepteze viața oamenilor, dar și intru speranță pentru că ceea ce Dumnezeu a făgăduit”, a explicat Patriarhul Romaniei.

Credința Ortodoxă este aurul pe care i-l aducem Pruncul Iisus

„Aceste trei daruri au, mai intai, o semnificație duhovnicească, aurul inseamnă Dreapta credință curată – Credința Ortodoxă, fără rătăcire, fără amestec și fără confuzie. Dreapta credință sau Credința Ortodoxă este aurul pe care noi il aducem lui Hristos cand mărturisim Crezul și cand mărturisim credința Sfinților Apostoli, Proroci și ale tuturor sfinților din istoria Bisericii”.

„Tămaia inseamnă rugăciunea fierbinte, dacă ea nu este pusă pe un cărbune incandescent nu miroase, de aceea ea este simbolul rugăciunii fierbinți, cand omul se roagă cu credință fierbinte, din toată inima sa”.

„Smirna inseamnă viață curată și fapte bune, căci doar faptele bune intră in Impărăția lui Dumnezeu, nimic din lucrurile adunate in jurul nostru nu le luăm cu noi in viața veșnică. Numai lumina faptelor bune se imprimă in sufletul omului. Această lumină o va lua omul in Impărăția Cerurilor”.

Dumnezeu nu este numai atotputernic, ci și atotsmerit

Dumnezeu, subliniază Preafericirea Sa, „nu a venit in lume ca om in varstă de 30 de ani, doar ca să se răstignească pentru noi, ci a venit ca prunc, Dumnezeu copilul, aceasta este minunea Crăciunului. Colindele noastre au surprins, ca și Sfinții Părinți ai Bisericii acest contrast mare intre atotputernicia lui Dumnezeu și smerenia copilului care se naște in peșteră și apoi este culcat in iesle. De asemenea, vedem că Pruncul Iisus este, ca orice prunc, ca orice �mititel infășețel in scutec de bumbăcel�, total neputincios”.

„Ceea ce a dorit să arate Dumnezeu este că El nu este numai atotputernic, ci și atotsmerit, smerenia lui se vede prin faptul că a fost copil. Un copil nu poate să facă nimic pentru sine, dacă nu este iubit și ajutat piere, el are nevoie de iubirea părinților ca să se imbrace, să se hrănească și să fie purtat. Deci atotputernicul este total neputincios in Pruncul Iisus, dar dacă nu ar fi fost și copil, Pruncul Iisus nu putea vorbi mai tarziu despre iubirea părintească a lui Dumnezeu față de lume, căci in copilărie invață copilul ce este iubirea părintească. Cine nu a fost copil, nu este om deplin, pentru că nu a invățat iubirea părintească de la părinți”.

„Prin nașterea din Fecioară, Hristos sfințește umanitatea din interiorul ei, prin nașterea Pruncului in peșteră se sfințește pămantul, prin culcarea Pruncului in ieslea animalelor se sfințește regnul vegetal și animal. Prin Botezul lui in apele Iordanului se sfințește firea apelor, iar prin răstignirea pe Cruce se sfințește aerul și lemnul, după cum ne arată cărțile liturgice”.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 155

Id: 79914

Data: Dec 26, 2023

Imagine: