Părintele Răzvan Brudiu, lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia și coordonatorul ASCOR Alba Iulia, a participat in Sambăta lui Lazăr la tunderea in monahism a doi novici, oficiată la Mănăstirea Oașa din județul Alba. El i-a comparat pe noii monahi cu „alți Lazări morți și inviați”.

„In timpul cutremurătoarei randuieli, identitățile celor doi au fost schimbate. Unul a devenit Varlaam, după numele faimosului mitropolit Varlaam al Moldovei (creatorul primei tiparnițe și al Cazaniei), iar altul Simeon, după numele ierarhului transilvănean Simion Ștefan, sfant de numele căruia se leagă traducerea și tipărirea in limba romană a Noului Testament de la Bălgrad”, explică Părintele Răzvan Brudiu intr-o postare pe Facebook.

„Intr-un final, cei doi novici au fost aduși sub o mantie lungă și neagră de nașii lor de călugărie. In timp ce ascultam vocile metalice și pătrunzătoare ale psalților, cei doi frați imbrăcați in cămăși albe, precum neofiții odinioară, și cu părul despletit, băteau metanii pană la pămant sub mantiile cernite, pană ce au ajuns pe solee unde s-au intins la pămant cu brațele deschise, in semnul crucii.”

„Sutele de chipuri care participau la călugăria celor doi erau atat de diferite: unele erau sobre, altele aveau in colțul ochiului o lacrimă, altele zambeau discret, altele erau uimite, altele curioase. Ce asemănători suntem și, totuși, ce diferiți! Unii dintre cei prezenți au murit impreună cu cei doi, alții au fost afundați din nou in cristelnița botezului, iar alții, fără să-și dea seama, au retrăit momentul unic al nunții lor”, a scris părintele lector.

Sambăta lui Lazăr, o intalnire a omului cu propria moarte

„Nu intamplător, sambăta lui Lazăr – ce sambătă! – e o intalnire dureroasă și reală a omului cu propria moarte, dar, in același timp, e și o prefigurare a invierii de la sfarșitul sfarșiturilor și un simbol al renașterii din moartea păcatelor la viața cea nouă și veșnică in Hristos.”

„A urmat mărturisirea fraților, adică o serie de intrebări la care erau nevoiți să răspundă: de ce au venit la mănăstire, dacă doresc să se invrednicească de ingerescul chip, dacă vor rămane pană la ultima suflare a vieții in mănăstire. Au mai urmat incă trei făgăduințe cam greu, dar nu imposibil de implinit pentru monahul de azi: fecioria, ascultarea și sărăcia”, a mai relatat părintele coordonator al ASCOR Alba.

„După momentul tunderii, frații au primit hainele specifice monahilor: paramanul, dulama alandala, centura, culionul, camilafca, sandalele, mătăniile, rasa și mantia. De fapt, au primit toate armele lui Dumnezeu, pe care le amintește Pavel, apostolul lui Mesia, in epistola adresată efesenilor.”

„Au mai primit și cate o carte a Noului Testament, o cruce și lumanarea de ceară curată. După momentul imbrăcării cu toate hainele călugărești, toți cei prezenți am trecut prin fața celor doi proaspeți monahi intrebandu-i: Cum te cheamă, părinte? Iar ei ne răspundeau cu noul și incă neobișnuitul nume: Varlaam monahul, Simeon monahul”, scrie clericul.

„Invățasem intre timp și textul pe care trebuie să-l zic după intrebare: Să te mantuiești in Domnul, rugandu-te și pentru mine, păcătosul! Iar ei – nu vă mint! – nu mai știu ce mi-au răspuns. Timp de șapte zile, cei doi monahi sunt scutiți de orice ascultare, rămanand permanent in biserică.”

„De fapt, aceștia ii inchipuie pe neofiții primelor veacuri creștine (cei proaspăt botezați in noaptea de Paști), care rămaneau timp de o săptămană in sfantul lăcaș, rugandu-se și stand cu mintea cat mai mult la Dumnezeu.”

„Au mai murit doi oameni pentru această lume, și odată cu ei intreaga lume… dar cată inviere!” a incheiat Părintele Lector Răzvan Brudiu.

Sursa foto: Facebook / Mănăstirea Oașa (Pr. Răzvan Brudiu, slujire la Schitul Găbud al Mănăstirii Oașa)

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 120

Id: 80912

Data: May 2, 2024

Imagine: