Spitalul Filantropia din București a fost primul spital romanesc inființat prin subscripție publică, din iubire pentru oameni.

Inițiatorul acestuia, tanărul medic Constantin Caracaș, descendent al unei familii de macedoneni, cu studii la Viena, s-a luptat pentru inființarea instituției de sănătate publică după ce, in 1811, a fost martor la moartea unui străin bolnav de tifos pe o stradă din București.

La inceputul secolului al XIX-lea, in București erau doar trei medici, dintre care doi in familia tanărului Constantin Caracaș: Dumitru Caracaș – tatăl lui (adus in țară de domnitorul Mihail Suțu, pentru a fi numit medic al orașului), Silvestru Filitis – bunicul din partea mamei, și Constantin Darvari.

Starea celor trei spitale din oraș – Colțea, Sf. Pantelimon și Dudești – il indurera pe tanărul medic Constantin Caracaș. Administrația lor era coruptă, iar mulți bolnavi nu puteau fi tratați, din lipsă de paturi. In 1811, după ce a asistat la moartea străinului, a mers imediat la Vornicul Grigore Băleanu, cel mai mare boier din Divanul Valahiei, care ii era prieten, și l-a rugat să-l ajute să strangă fonduri pentru un nou spital.

„Se obligă să contribuiască și el cu bani și se legă să slujească fără leafă ca doctor al noului spital cat va trăi”, relatează G. Ionnescu-Gion in cartea de memorii „Portrete istorice” (1894).

Spitalul a fost inaugurat in 1815, cu misiunea de a primi bolnavi indiferent de sex, religie sau naționalitate – o atitudine foarte progresistă pentru vremea respectivă.

Din 1812 și pană in 1820, la Spitalul Filantropia au fost ingrijiți gratuit 7.000 de bolnavi, o cifră impresionantă pentru acele vremuri de pionierat ale sistemului sanitar, scrie istoricul Dorin Stănescu in Ziarul Lumina.

Generozitatea donatorilor a permis funcționarea neintreruptă a spitalului. In 1832, acesta a devenit parte a celei mai mari instituții filantropice din Țara Romanească, Eforia Spitalelor Civile.

Doctorul Constantin Caracaș a scris primul regulament al unui spital din spațiul romanesc și „Topografia Țării Romanești”, publicată postum, in care descrie regiunile și starea de sănătate a populației din Muntenia.

S-a mutat la cele veșnice in 1828, la varsta de 55 de ani, după ce a luat tifos de la un pacient.

„Lăsă la moartea-i in societatea bucureș�teană amintirea unui om de bine in toată puterea cuvantului și a unui medic filantrop, invățat și neobosit”, scrie � G. Ionnescu-Gion.

Vezi și:

• Primele spitale din țară: Bolnița lui Crimca și Spitalul Colțea au funcționat cu sprijinul unor mănăstiri
• Primele spitale din țară: Sf. Tămăduitor Pantelimon era ocrotitorul celui de al doilea spital public din București
• Primele spitale din țară: Știați că Sf. Iacob Putneanul s-a implicat in susținerea a trei spitale din Moldova?

Foto: Andreea Vestea (via Spitalulfilantropia.ro)

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 216

Id: 81091

Data: May 25, 2024

Imagine: