Basilica.ro a vorbit cu Arhid. Serafim Grigorescu, protopsalt și dirijor al grupului psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna, despre cantarea bisericească și rolul monahismului in Biserică și in cultură.

„Nu cantăm ca să slujim unei arte sau doar pentru că trebuie să facem ascultare, ci trebuie să cantăm din toată inima, să cantăm rugandu-ne, lăudandu-L pe Dumnezeu, și atunci psalmodia noastră ne unește cu sfinții”, spune protopsaltul.

„Dacă facem desăvarșit această lucrare, mărturisesc din experiență că Duhul Sfant ne dă uneori puteri dumnezeiești. Duhul Sfant ne preschimbă de multe ori vocea și modul de execuție al notației, chiar și a thesisurilor cantării, și cei care ascultă simt cum harul Sfantului Duh ne cercetează și transformă psalmodia noastră in ceva frumos pe deplin.”

Dirijorul grupului psaltic al Mănăstirii Putna ne-a vorbit și despre moștenirea culturală și spirituală a protopsaltului Eustatie (sec. al XVI-lea). Intertitlurile aparțin redacției.

Psalmodierea ca rugăciune

Basilica.ro: Părinte arhidiacon, ce este muzica psaltică pentru dumneavoastră și cum v-ați descoperit acest talant?

Arta psalmodierii este un mod de rugăciune. Introdusă in sanul Bisericii din primele secole ale creștinismului, psalmodia reprezintă una dintre cele mai frumoase căi prin care omul comunică cu Dumnezeu și intră in relație vie cu El. Această legătură este ajutată de minunatele imne liturgice pe care ni le-au lăsat ca moștenire Sfinții Părinți.

De aceea, inima noastră este chemată să devină cu adevărat „tron” unde să se așeze cuvantul dumnezeiesc.

Muzica psaltică este cea care ne ajută să descoperim frumusețile dumnezeirii cuprinse in bogatele texte imnografice ale Bisericii. „Meșteșugul psalmodierii” reprezintă o cale de rugăciune pentru toți cei care „slujesc” la strana și la analogul Bisericii. De fapt, principalul scop al cantării este rugăciunea.

Talantul acesta pe care mi l-a dăruit Dumnezeu s-a descoperit prin părinții mănăstirii, care m-au luat alături de ei la strană.

Moștenirea lui Eustatie Protopsaltul

Basilica.ro: Care este moștenirea culturală a lui Eustatie Protopsaltul pentru Mănăstirea Putna, pentru muzica psaltică de pe teritoriul Romaniei și dincolo de acesta?

Incă de la intemeierea ei, Mănăstirea Putna s-a bucurat de ajutorul Sfantului Voievod Ștefan cel Mare pentru a deveni, in cel mai scurt timp, cel mai important centru monahal și cultural din Moldova acelor vremuri.

Alături de atelierele de caligrafie, pictură, sculptură și broderie, muzica bisericească va ocupa un loc principal in viața monahilor putneni, luand ființă aici o veritabilă școală de psaltichie.

Primele vești despre muzicienii putneni apar incă din timpul domniei Sfantului Ștefan cel Mare. Intr-o insemnare din 1502, de pildă, aflăm despre un monah Paisie, care caligrafiază cărți de cantări bisericești pentru Mănăstirea Dobrovăț.

In 1511, la puțin timp după trecerea la cele veșnice a Slăvitului Voievod, este incheiată scrierea primei cărți de cantări bisericești din spațiul romanesc, vestitul Antologhion al lui Eustatie Protopsaltul, un manuscris unicat in lumea ortodoxă, care cuprinde peste 150 de compoziții proprii, in limbile greacă și slavonă. El este cel care pune bazele școlii muzicale putnene, cărțile sale de cantări devenind modele pentru cei care i-au urmat.

Cuviosul Eustatie a primit de la Dumnezeu darul interpretării muzicii psaltice, darul compunerii ei și darul formării ucenicilor. A avut ucenici vrednici, precum monahul Pafnutie, cel de-al doilea protopsalt al Putnei, și ieromonahul Macarie de la Dobrovăț, care au transmis moștenirea muzicală mai departe.

Marile mănăstiri din Moldova, ctitorite in secolul al XVI-lea, au avut protopsalți formați la Mănăstirea Putna, precum monahul Isachie de la Rașca și ieromonahul Vasilie de la Slatina. Antologhioanele putnene au circulat in mănăstiri importante atat din Moldova, precum Rașca, Dragomirna și Secu, cat și din străinătate, precum Mănăstirile Bachkovo din Bulgaria sau Limonos din Grecia.

Astăzi se mai păstrează 20 de Antologhioane muzicale care au aparținut școlii muzicale putnene, in formă completă sau incompletă, răspandite in muzee și biblioteci din diverse țări, precum Germania, Rusia, Grecia, Ucraina, Bulgaria, Cehia.

Ele au fost cercetate de muzicologi și lingviști de renume, care au lăsat studii edificatoare despre importanța școlii putnene: Dimitri Conomos, Anne Pennington, Elena Toncheva, Svetlana Kujumdzieva, Anna Eliseeva etc. Dintre muzicologii romani care s-au dedicat studiului manuscriselor putnene ii amintim pe Titus Moisescu, Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu, Maria Alexandru, Gabriela Ocneanu, Nicolae Gheorghiță.

Numărul extrem de mare al compozițiilor psaltice, cu mult peste 200, al manuscriselor muzicale și al muzicienilor reprezentativi, protopsalți și cantăreți, demonstrează bogăția și răspandirea școlii muzicale putnene, ceea ce conferă spațiului cultural muzical din Moldova un statut inalt in perioada medievală, in tot spațiul ortodox.

Școala putneană de psaltichie

Basilica.ro: Există un specific al muzicii psaltice putnene față de alte regiuni sau „școli” de muzică bizantină? Dacă da, care este acest specific?

Școala putneană de psaltichie s-a impus ca un focar de răspandire a unui stil componistic particular. S-a constatat că melurgii de la Putna: Ioasaf, Eustatie, Antonie, Ioan Diaconu, Dometian Vlahu, Kyr Gheorghie, Theodosie Zotica ș.a., au elaborat prin efort comun un stil melodic aparte, integrabil, bineințeles, in canonul bizantin al timpului și, totodată, recunoscut in ansamblul muzicii ortodoxe răsăritene.

Probele paleografice și istorice cumulate arată limpede că școala muzicală de la Putna este un fenomen real, cu toate valențele și caracteristicile pe care le presupune o astfel de instituție. Inceputurile ființării ei se leagă de numele lui Ioasaf melurgul, primul stareț al Putnei, și sunt localizate in jurul anului 1467, de către S. Barbu-Bucur, sau 1490, de către Gh. Ciobanu.

In vremea Cuviosului Eustatie, școala intrase in perioada ei de glorie. Școala muzicală de la Putna reprezintă un capitol important in istoria universală a muzicii bizantine. La cațiva ani după căderea capitalei Imperiului Bizantin, muzica bisericească din Moldova atinge un prim apogeu, devenind in același timp o punte de legătură intre romani, greci și slavi.

Pentru a regăsi melosul putnean, acest specific al muzicii psaltice putnene și o transcriere adecvată a operei lui Eustatie Protopsaltul, putem merge pe firul tradiției.

Meșteșugul interpretării se poate invăța mai intai prin identificarea cantărilor aparținand maeștrilor bizantini din cuprinsul Antologhioanelor de la Putna, care deja au fost exighisite in secolul al XIX-lea. După aceea, prin analiza amănunțită a cantărilor lui Eustatie, constand in identificarea thesisurilor, și studiul comparativ al acestora cu locuri paralele din alte cantări grecești și romanești deja exighisite, regăsite in alte Antologhioane datand din aceeași perioadă.

Glasul infrumusețat de darul Duhului Sfant

Basilica.ro: Cat de important este să ai voce și cat de importantă este latura duhovnicească in acest tip de cantare?

Mai intai de toate, nu trebuie să uităm că muzica psaltică este un act de rugăciune, iar studierea ei se face „in strană”. Vocea umană este canalul cel mai simplu și mai curat de transmitere a mesajului dumnezeiesc, fie prin citirea la strană, fie prin interpretarea cantărilor in cadrul slujbelor sau, la nevoie, in afara lor.

Nu trebuie să cantăm notele muzicale simplu, formal, nu cantăm ca să slujim unei arte sau doar pentru că trebuie să facem ascultare, ci trebuie să cantăm din toată inima, să cantăm rugandu-ne, lăudandu-L pe Dumnezeu, și atunci psalmodia noastră ne unește cu sfinții.

Dacă facem desăvarșit această lucrare, mărturisesc din experiență că Duhul Sfant ne dă uneori puteri dumnezeiești. Duhul Sfant ne preschimbă de multe ori vocea și modul de execuție al notației, chiar și a thesisurilor cantării, și cei care ascultă simt cum harul Sfantului Duh ne cercetează și transformă psalmodia noastră in ceva frumos pe deplin.

Psalmodierea se face doar in duhul ascultăii și tradiției

Atat monahii in mănăstiri, cat și mirenii la parohii intrebuințează cantarea bizantină pentru a se ruga lui Dumnezeu. Analogul la care cantăm și strana in care stăm in timpul slujbelor sunt loc de rugăciune, unde, avandu-i ca modele pe ingeri, trebuie să ne unim cu Dumnezeu.

Ar trebui ca noi, psalții care urcăm in strane, să avem ca primă grijă ca tot timpul mintea și inima noastră să se roage și să nu ne gandim doar la modul de execuție al unor note și ce impresie iși fac cei care ne ascultă. Slujitorii din Altar și cei de la analog sunt indemnați să incerce să se roage prin cantare, iar Dumnezeu va cerceta inimile oamenilor și se vor ruga și ei cu noi. Dacă slujitorii se roagă, vor transmite și celorlalți rugăciune.

In ifosul fiecărui psalt se ascunde și ethosul cantării, de aceea trebuie să fim foarte selectivi in ceea ce ascultăm. In aceste vremuri, avem acces la informație muzicală de o diversitate stilistică covarșitoare, de aceea este nevoie de mult discernămant și dreaptă socoteală in alegerile pe care le facem.

Din păcate, unii psalți vorbesc despre alte scopuri și terapii ale artei psaltice, iar la ei putem găsi și ethosuri care nu se armonizează cu duhul bisericesc. Să nu uităm că psalmodierea cantărilor se face doar in duhul ascultării și al tradiției inaintașilor noștri, nu după placul și interpretarea fiecăruia.

Un monah face misiune prin starea lui lăuntrică

Basilica.ro: Anul trecut, Grupul Psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putna s-a numărat printre cele invitate să cante pe scena Concursului „Lăudați pe Domnul”. Cum vi s-a părut experiența in comparație cu funcția liturgică a acestei muzici – de laudă adusă Domnului in biserică?

Corul mănăstirii poartă cu demnitate numele celui mai prolific dascăl de psaltichie din vremea Sfantului Voievod Ștefan cel Mare: Eustatie Protopsaltul. El a insemnat pentru Moldova ceea ce a reprezentat Sfantul Ioan Cucuzel, protopsaltul Marii Lavre, pentru Sfantul Munte Athos.

Pentru toți cei care au avut binecuvantarea să trăiască alături de personalități ale veacului nostru care au lăsat pecetea profunzimii inăuntrul tradiției Bisericii noastre, acest adevărat odor al psaltichiei nu reprezintă doar niște informații, ci este o experiență vie. Cred că o astfel de experiență vie au trăit monahii putneni cand au pășit pe scena acestui festival.

Este foarte interesantă această ipostază „de scenă” a unui cor psaltic mănăstiresc. A fost o experiență unică, dar intotdeauna monahul este chemat la Liturghia „extra muros”.

Scopul acestui festival a fost ca să aducem folos duhovnicesc celor care ne ascultă. Atunci cand lucrurile se fac cu binecuvantare, ele aduc folos. Un monah face misiune prin starea lui lăuntrică, prin jertfa lui, prin faptul că el se prezintă inaintea lui Hristos purtandu-i in inima sa pe toți ceilalți.

Cantarea la strană ca impreună-lucrare

Basilica.ro: Care este secretul unei funcționări optime a stranei sau a unui grup psaltic?

In primul rand, cantările trebuie să fie foarte bine selectate: să fie plăcute la auz, să sune bine in urechi și in inimă ca și melodie. In al doilea rand, vocile coriștilor trebuie să fie uniforme. Este foarte important să se facă repetiții. Sincronizarea celor care cantă trebuie să fie perfectă.

Nu este o problemă dacă piesele alese nu sunt de o inaltă calitate compozițională; ajunge doar ca ele să fie interpretate perfect. Chiar și tonurile trebuie să fie bine gandite, in acord cu posibilitățile părinților din cor, deoarece la strană se adună monahi de diferite varste, dintre care unii cunosc notația mai bine, iar alții dau duh acestei notații.

Strana nu reprezintă indemanarea vocală mai deosebită a unuia sau a altuia, ci toți impreună vor constitui iscusința vocală a corului, ca și cum ar fi o singură voce.

Astfel, intregul ansamblu va avea o reușită și slujba iși va atinge scopul suprem, acela de a sfinți sufletele oamenilor. Cand cineva vrea să il intreacă pe celălalt, inevitabil se produce o ruptură in unitatea corului.

Fiecare monah iși aduce aportul său la buna funcționare a stranei Bisericii. Doar stand alături de un dascăl cu experiență putem vedea cum trebuie să fie adevăratul psalt.

Monahii arată oamenilor prezența vie a lui Dumnezeu

Basilica.ro: Mulți protopsalți pe care ii comemorăm in acest an dedicat lor in Patriarhia Romană au fost monahi. Ce inseamnă monahismul pentru dumneavoastră, personal, și cum vedeți rolul lui in Biserica Ortodoxă Romană și in cultura romanească?

Rolul monahismului azi, in Biserică și cultură, este acela de a face cunoscută oamenilor cat mai mult prezența vie a Dumnezeului celui veșnic.

Trebuie să contribuim la zidirea sufletească a oamenilor prin orice mijloc, iar prin prezența la slujbele Bisericii, prin cantare și rugăciune, prin orice sfat pe care-l dăruim, ne ajutăm unii pe alții in drumul către mantuire. Suntem o generație tanără, care are misiunea de a revigora cu multă ințelepciune muzica bisericească intr-o manieră corectă, autentică, tradițională, bine argumentată.

Astăzi, mai mult ca oricand, trebuie să fim demni de statutul de monah și de condiția de psalt și, totodată, să fim conștienți de valoarea misiunii noastre.

Ni se cere să implinim cu mai multă ravnă lucrarea lăsată nouă de inaintași, să punem in valoare imnele bisericii alcătuite de monahii sfinți, fiind incredințați că vom dobandi mare slavă de la Dumnezeu, ca unii cărora ni s-a ingăduit să cantăm minunile lui Dumnezeu.

Monahii din mănăstirile de pretutindeni se silesc a păstra cu acrivie randuiala lăsată de inaintașii noștri. Dacă ascultăm sau privim inregistrări cu părintele Dionisie Ignat, cu părintele Petroniu Tănase sau cu părintele Daniil Katunakiotul, vom ințelege mai bine că aceștia in momentul psalmodierii nu cantau, ci se rugau pe note psaltice, deoarece ei au ințeles că adevărata țintă a muzicii bisericești este rugăciunea.

Este suficient numai atat: să fii monah și să trăiești ceea ce este al tău, adică să trăiești in acea tensiune lăuntrică de vorbire și de infățișare inaintea lui Dumnezeu. Așa cum spunea părintele Arsenie Papacioc, un monah trebuie să trăiască permanent prezența lui Dumnezeu.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne sădească in suflete setea de cunoaștere și descoperirea trăirii duhovnicești prin cantarea psaltică autentică!

Grupul Psaltic „Eustatie Protopsaltul” al Mănăstirii Putn a implinit anul trecut trei decenii de activitate.

Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu (Concursul „Lăudați pe Domnul” 2022)

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 173

Id: 79354

Data: Oct 12, 2023

Imagine: