Gabriel Rădășanu,�membru al Grupului Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, a vorbit pentru Basilica.ro despre secretele cantării psaltice și atașamentul pentru muzica bizantină, domeniu in care este nevoie de o minte limpede și o inimă curată.

„Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ține de starea lăuntrică, pornește din interior. Trebuie să fim atenți cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior”, spune el.

Frumusețea duhovnicească a muzicii bizantine

Basilica.ro: La anul se implinesc două decenii de cand sunteți psalt al Catedralei Patriarhale. Ce puteți spune că ați invățat in această perioadă de slujire a Domnului și a aproapelui prin cantare?

„Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur”, zice Psalmistul. Se implinesc, intr-adevăr, două decenii de cand Catedrala Patriarhală a devenit a doua casă pentru mine. In urmă cu mai bine de aceste două decenii, inainte să mă alătur stranei Catedralei, protopsaltul Mihail Bucă mă intreba la una dintre repetițiile grupului psaltic: „Ei, bine, cum ți se pare muzica bizantină?”.

Pe vremea aceea, eu cantam in Corala bărbătească „Te Deum Laudamus” și maestrul mă iscodea să vadă cum privesc eu spre neume, spre notația psaltică, fiind unul ce iubeam polifonia, armonia. Nu a mai durat mult și, prin mijlocirea colegului și bunului meu prieten, Narcis-Mihail Ursuleasa – care era psalt al Catedralei –, am inceput să cant cu el cate o zi, două, la slujbele dintr-o săptămană.

Dragostea mea pentru slujbele ce se săvarșeau in Catedrala Sfinților Impărați și a Cuviosului Dimitrie cel Nou a crescut treptat și vă mărturisesc că imi plăcea să vin la vecerniile de sambătă seara, pentru a asculta Slavele cantate de Protopsaltul catedralei. Așa m-am atașat definitiv și de muzica bizantină, care nu era o necunoscută pentru mine, dar, recunosc că eram abia la inceputul descifrării ei.

Am avut șansa de a mă alătura unei generații de psalți care manifestau mare interes in a se perfecționa și a redescoperi frumusețea duhovnicească a muzicii bisericești.

Am invățat de la fiecare, sau, mai bine-zis, am incercat să imit partea cea bună a slujirii lor, fie că era vorba de duhul rugăciunii din cantarea lor, ritmul cantării, acuratețea sunetului sau dicția, căci cuvantul se imbogățește prin melos și invers.

La randul meu, ii indrum pe cei care se atașează de strana bisericii să se așeze cu toată răspunderea in acea randuială care conduce pe credincioși, pe aproapele nostru la starea de rugăciune.

In inima evenimentelor bisericești

Basilica.ro: Există cateva intamplări memorabile la care ați fost martor de-a lungul acestui timp?

„Memoria e scribul sufletului”, așa zice Aristotel. Consemnează tot ceea ce e vrednic de ținut minte, insemnat, remarcabil intr-o viață. Aș defini „intamplările” ca momente importante și aș include aici liturghiile, pentru că toate sunt memorabile, acestea fiind inima cultului nostru.

Totodată, amintesc de privegherile săvarșite la hramul Sfantului Dimitrie, care au o incărcătură duhovnicească aparte. Și cu privegherea de anul acesta, am adunat un buchet de 20 de privegheri aduse ca prinos de mulțumire Ocrotitorului Catedralei și al Bucureștilor.

Una mai aparte dintre acestea a fost cea din anul 2010, cand a fost invitat din Grecia Protopsaltul Theodoros Vassilikos, pe care l-am audiat și admirat din adolescență.

Catedrala Patriarhală și Capitala au fost martore ale multor evenimente memorabile, momente istorice, și le-aș aminti cronologic pe cele petrecute de cand sunt la Catedrală: 20 de ani de slujire in demnitatea de patriarh a vrednicului de pomenire Teoctist Patriarhul (16 noiembrie 2006, la Biserica „Sf. Spiridon”-Nou); slujbele de sfințire a Marelui Mir oficiate in anii 2007, 2010 și 2019; slujba de inmormantare a Patriarhului Teoctist (2007); slujba de intronizare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (30 septembrie 2007); slujba de inmormantare a Regelui Mihai I al Romaniei (16 decembrie 2017); slujba de sfințire a Altarului Catedralei Naționale (25 noiembrie 2018) urmată de spectacolul extraordinar intitulat „Uniți prin Centenar” – ce a avut loc la Sala Palatului.

De asemenea, in data de 31 mai 2019, Sanctitatea Sa Papa Francisc a vizitat Catedrala Națională, unde, alături de grupul psaltic Tronos, am susținut un scurt program de cantări pascale.

„Mintea unui psalt trebuie să fie in relație cu inima”

Basilica.ro: Din anul 2015 sunteți lampadar, ceea ce inseamnă „conducător al stranei din stanga”. Care este responsabilitatea conducătorului de strană și in ce fel vă influențează acest statut in plan duhovnicesc?

Tradiția de a se canta la ambele strane in Catedrala Patriarhală se cam pierduse. Eu l-am aflat in strana stangă pe Traian Diaconu, dar el a fost hirotonit diacon (in anul 2003) și strana a rămas goală…

Apoi, am avut primele incercări de a o resuscita impreună cu Adrian Stolnicu – lampadarul Catedralei, cum imi plăcea să ii spun. De la el am preluat misiunea de lampadar, de a conduce corul din strana stangă, cu binecuvantarea Protopsaltului și a Părintelui Clement Haralam.

Desigur, cor aveam doar la momentele mai importante, la marile slujbe, la privegheri sau la vecerniile de sambătă seara.

Atat protopsaltul, cat și lampadarul poartă intreaga responsabilitate față de psalmodierea corectă și in duh de rugăciune. La una dintre edițiile masterclass-ului de muzică bizantină de la Iași, profesorul și prietenul Adrian Sarbu mi-a scris pe un volum dăruit, să ajung „să cunosc psaltichia in duh”.

Mintea unui psalt trebuie să fie in relație cu inima, astfel că in cadrul unei slujbe atat sufletul cat și trupul trebuie să participe. Mintea și rațiunea ne ajută să ajungem, prin slujbă, „de pe pămant la cer”. Aceste lucruri le-am invățat la randul meu de la psalți sau protopsalți cu o mai mare experiență.

Ca lampadar, am pus mare accent pe seriozitatea psaltului atunci cand vine la strană. Cand imbracă rasa, el trebuie să se responsabilizeze, se află cu un pas mai aproape de Tronul lui Dumnezeu, pe Care il laudă.

Poate pentru unii am fost mai sever, in timp ce alții au privit și la cealaltă latură a mea, mai copilăroasă, și mi-au devenit prieteni. Puterea muzicii bizantine vine din starea sufletească, ține de starea lăuntrică, pornește din interior. Trebuie să fim atenți cum armonizăm pe cele din afară cu cele din interior.

„Cantăm lui Dumnezeu și publicul ne insuflețește”

Basilica.ro: Ați concertat impreună cu Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei Patriarhale in numeroase locații și contexte. Ce amintiri aveți de la concertele care v-au emoționat cel mai mult? Puteți spune că „Tronos” a creat un public special, care rezonează la muzica bisericească in orice context?

Tronos este mai mult decat un cor sau un grup psaltic, este „o stare”, așa cum ii place Protopsaltului nostru să il definească. Este unul dintre cele mai apreciate coruri din Romania, mulțumită și Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care l-a botezat și incurajat in misiunea cultural-bisericească.

Am avut ocazia, ca membru al acestei mari familii, să susțin concerte pe multe scene muzicale, in catedrale şi biserici din țară şi străinătate, precum și in diverse instituții culturale din Romania (Ateneul Roman, Sala Palatului, Palatul Parlamentului).

Mi-au rămas amintiri foarte frumoase legate concertele susținute in Catedrala „Sankt Paulus Kirche” din Munchen (2005); la Megarou Mousikis in Atena (2006), unde am cantat impreună cu Maeștrii Artei Muzicii Bizantine, conduși de Achileas Haldeakis; la Sala Palatului, la Concertul internațional de Muzică Bizantină „Bucuria Invierii” (2008) cand au fost invitate grupuri de muzică bizantină din Rusia, Grecia și Serbia.

De asemenea, inedit și emoționant a fost concertul vocal-simfonic inchinat Sfinților Brancoveni, eveniment organizat de Patriarhia Romană și Arhiepiscopia Bucureștilor cu prilejul implinirii a 300 de ani de la martiriul Brancovenilor, in anul 2014, la Ateneul Roman.

Trebuie să menționez aici și concertul aniversar organizat cu prilejul implinirii a 200 de ani de la Marea Reformă a Muzicii Bizantine – organizat la Tesalonic, in luna octombrie a anului 2014 și participarea noastră la cea de-a 27-a ediție a „Festivalului de cantece polifonice”, care s-a desfășurat in orașul Calvi din Insula Corsica, in septembrie 2015.

Dar vibrația cea mai intensă cred că am simțit-o la concertul „Uniți prin Centenar” in 2018 și la momentele cand am cantat pentru prima dată in Catedrala Națională.

La toate manifestările cultural-muzicale la care am participat am avut parte de un public minunat. Cantăm lui Dumnezeu și publicul ne insuflețește, cred că așa e mai corect să ne raportăm la misiunea pe care o avem.

Publicul rezonează la colinde, la cantecele patriotice și la doinele care exprimă dorul de părinți, de țară și de satul natal, patrimoniul spiritual, cultural și social plămădit din bucuriile și suferințele neamului nostru.

Recunoștință pentru indrumători

Basilica.ro: Puteți enumera mentorul sau mentorii dumneavoastră in materie de muzică psaltică – din prezent și din trecut și cateva ganduri despre ei?

Primii pași sunt foarte importanți, in orice domeniu. Primul imbold spre muzică mi l-a dat regretatul Părinte Alexandru Lăzăreanu, care mi-a fost profesor de muzică la Seminarul Teologic din Suceava și de la care am primit prima carte de muzică. O păstrez și o mai folosesc și acum la Catedrala Patriarhală.

Intre cei care mi-au influențat concepția despre arta cantatului l-aș menționa apoi pe Părintele arhid. Gabriel Oprea de la Mănăstirea Stavropoleos, pe care il ascultam pe casete audio, incă din timpul seminarului. Erau puțini cantăreți la noi, la acea vreme, și inregistrările erau foarte prețioase pentru că se procurau destul de greu.

Apoi, la Catedrală m-am perfecționat sub indrumarea Părintelui Protopsalt Mihail și a lampadarului Adrian Stolnicu.

Alături de Părintele Adrian am avut mai multe colaborări și cu alte grupuri de muzică bizantină din țară, proiecte care s-au dovedit roditoare și care s-au concretizat prin frumoase concerte și imprimări audio. Poate că nu le-am mulțumit suficient pentru cat mi-au dăruit cei menționați mie și cu cat m-am imbogățit eu din darul lor. Le sunt profund recunoscător.

Promovarea și cultivarea tradiției

Basilica.ro: Sunteți inițiator al blogului Psalții Catedralei Patriarhale, ați făcut numeroase inregistrări și v-ați ocupat cu publicarea online de partituri de muzică bizantină. Cat de importantă este continuarea acestei moșteniri culturale pentru dumneavoastră, personal, și pentru Biserică?

Ideea de a avea un blog al psalților Catedralei mi-a venit după ce am adunat informații despre psalți și imprimări audio-video provenite de la slujbele din Catedrală și din diferite concerte, evenimente culturale și bisericești.

Nu existau prea multe surse nici pentru partiturile psaltice la vremea respectivă, afară de site-ul Mănăstirii Stavropoleos. O parte din psalții care cantau la strana Catedralei au inceput să transcrie diferite partituri după cărțile mai vechi și apoi s-au adăugat și alți tineri seminariști din țară, care mi-au devenit colaboratori.

Le mulțumeam și le mulțumesc pentru dăruirea lor, pentru că munca lor a folosit multor psalți din Biserica noastră pană să apară tipăriturile noi pentru strana bisericii. Cele mai apreciate au fost și sunt și acum partiturile colindelor, colinde care aduc atata bucurie, entuziasm și fericire in perioada premergătoare sărbătorii Nașterii Domnului.

Arhiva aceasta electronică s-a imbogățit acum pe site-urile de profil, astfel că sunt mulți psalți care o folosesc. Aș vrea totuși ca aceasta să nu devină o obișnuință pentru cantăreții bisericești să folosească mijloacele tehnice mai mult, ci să aprecieze cartea și efortul celor care cu trudă alcătuiesc, diortosesc și ingrijesc apariția unei antologii, a unui buchet sau a unei slujbe tipărite.

Spun aceasta din perspectiva unuia care, alături de cațiva psalți, coordonați de Părintele Mihail Bucă și Părintele Sorin Tancău, am inițiat o colecție de carte muzicală – Colecția Tronos – in care am tipărit slujbele sfinților ocrotitori ai Catedralei Patriarhale, colinde și cantece de stea dar și cantece patriotice.

Basilica.ro: Aveți un mesaj pentru�tinerii�psalți?

Cred că cel mai bun mesaj pentru fiecare psalt aspirant este să caute modele intre psalții cu experiență, așa cum, la randul nostru, și noi i-am căutat și audiat și am incercat să ii imităm cat mai fidel pe cei care ne-au pătruns la inimă, să cearnă și să imprumute din darurile lor.

Să păstreze tradiția, randuiala care conduce la rugăciune, să fie atenți la tempo, la ritm, la baze, la glasuri, astfel ca in cantare să existe armonie. Aceste lucruri trebuie exersate și simțite. Să caute prietenia sfinților și, prin ei, apropierea de Dumnezeu.

Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 228

Id: 79529

Data: Nov 5, 2023

Imagine: