Ca răspuns la ingrijorările unor cititori, in Săptămana de rugăciune pentru unitatea creștinilor, Agenția de știri Basilica vine cu o scurtă trecere in revistă a istoricului acestei practici și a normelor pe care le respectă la aceste intruniri reprezentanții ortodocși.

Preotul Viorel Ioniță, consilier patriarhal onorific și profesor de teologie cu o vastă experiență misionară, ecumenică și academică, a explicat pentru Basilica.ro faptul că practica săptămanii/octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor iși are rădăcinile in prima jumătate a secolului 19.

Inceputuri, in zona catolică

„Amintim propunerea făcută de Ignatius Spencer, fost preot anglican convertit la catolicism care preciza, printr-o scrisoare adresată unui prieten in luna noiembrie 1838, că a propus preoților cunoscuți de el să se roage intr-o anumită zi pentru convertirea Angliei la credința catolică. Apoi, in anul 1857, preotul anglican Frederick George Lee a inființat, impreună cu romano-catolicii Ambrose Phillips de Lisle și A.W. Pugin, Asociația pentru Promovarea Unității Creștinismului cu scopul de a practica �rugăciunea pentru unirea creștinilor anglicani cu cei catolici și cu cei ortodocși�”.

Insă, in anul 1864, participarea catolicilor ca membri in această asociație a fost interzisă de conducerea Bisericii Romano-Catolice.

„Practica săptămanii/octavei de rugăciune pentru unitatea creștinilor a fost insă lansată definitiv in anul 1908 de preoții anglicani Paul Wattson și Jones Spencer, care au propus ca unitatea creștinilor să se facă in jurul tronului papal de la Roma”.

„Această perioadă era propusă să inceapă in ziua de 18 ianuarie, sărbătorirea scaunului Sfantului Petru la Roma, și 25 ianuarie, comemorarea convertirii Sfantului Apostol Pavel, deci intre două aniversări simbolice, prima pentru tradiția romano-catolică, iar a doua pentru tradiția protestantă. De aceea perioada de rugăciune pentru unitatea creștinilor este uneori numită octavă, respectiv perioadă de opt zile”, a detaliat Pr. Viorel Ioniță.

Propunerea, a evocat părintele profesor, a fost sprijinită de conducerea Bisericii Romano-Catolice, dar nu a fost acceptată de bisericile ne-catolice decat după anul 1935, cand, prin contribuția preotului catolic de la Lyon, Paul Couturier (1881-1953), a fost destinată unității tuturor creștinilor și s-a practicat pană astăzi.

Depășirea sferei catolice

In 1935, Paul Couturier a numit octava „Săptămana universală de rugăciune pentru unitatea creștină”, cu precizarea că această rugăciune nu este pentru intoarcerea la scaunul roman, ci pentru „Unitatea pe care Hristos o vrea, cum o vrea El și cand o vrea”.

„Prin această schimbare, practica rugăciunii pentru unirea creștinilor a fost acceptată tot mai mult de creștinii de altă tradiție decat cea catolică”, a subliniat părintele Ioniță.

In anul 1959, papa Ioan al XXIII-lea a aprobat această octavă printr-o scrisoare apostolică. Ulterior, in documentul despre ecumenism (Unitatis Redintegratio) aprobat de Conciliul Vatican II in ziua de 21 noiembrie 1964, rugăciunea pentru unitatea creștinilor este considerată „sufletul intregii Mișcări Ecumenice”.

De partea sa, Consiliul Ecumenic al Bisericilor (CEB) a susținut răspandirea ținerii Săptămanii de rugăciune pentru unitatea creștinilor incă de la inființarea sa oficială in vara anului 1948 la Amsterdam, Olanda.

„După dezvoltarea relațiilor dintre CEB și Biserica Romei, prin Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unității Creștinilor (CPPUC), in anul 1966, acești doi parteneri de dialog au decis să coordoneze impreună elaborarea materialului anual pentru programul acestei săptămani”, a mai spus preotul Viorel Ioniță.

„Este astfel aleasă cate o țară, mai ales dintre cele care au o structură de cooperare ecumenică, cum este AIDRom din Romania, iar organizația respectivă este delegată să elaboreze materialul pentru programul Săptămanii pentru unitatea creștinilor cu cațiva ani inainte. Un grup comun de lucru intre CEB și CPPUC verifică acel material, care este trimis din timp, de către CEB bisericilor sale membre, iar de CPPUC Conferințelor Episcopilor Catolici din toate țările”.

Cand s-au alăturat ortodocșii?

Bisericile Ortodoxe din intreaga lume au fost invitate să participe la programul acestei săptămani de rugăciune de către CEB.

„Apoi, cum reprezentanții Bisericilor Ortodoxe membre ale acestei organizații mondiale s-au confruntat cu problema participării la programul de rugăciune de la intrunirile ecumenice, participarea ortodocșilor la programul Săptămanii de rugăciune pentru unitatea creștinilor a fost discutată implicit in cadrul lucrărilor Comisiei Speciale pentru participarea ortodocșilor in cadrul CEB”.

Comisia a fost inființată pe baza unei decizii luate la cea de a 8-a Adunare Generală a CEB (3-14 decembrie 1998, Harare, Zimbabwe), pornind de la recomandarea unei consultații a ortodocșilor, desfășurată la Tesalonic in primăvara aceluiași an. Comisia Specială a fost constituită din 60 de membrii, jumătate reprezentand Bisericile Ortodoxe, iar cealaltă jumătate celelalte tradiții creștine din cadrul CEB.

„Această comisie a identificat cinci teme asupra cărora ortodocșii solicitau clarificări, iar cea de a treia temă din această liste era Rugăciunea comună practicată pană atunci la intrunirile ecumenice”.

In ce condiții participă ortodocșii la rugăciunea comună?

„Comisia Specială a constatat că rugăciunea din acel context era confesională, respectiv organizată după tradiția specifică unei Biserici, sau interconfesională (paragraf 42), numită de unii rugăciune ecumenică, dar această rugăciune nu aparține unei anumite tradiții confesionale. In acest sens, ortodocșii nu puteau participa activ decat la rugăciunea confesională”, a evidențiat părintele profesor.

„Rugăciunea comună are in mod obligatoriu un caracter confesional, aparținand unei tradiții bisericești anume, pe cand rugăciunea interconfesională sau ecumenică nu poate fi acceptată căci nu există o tradiție bisericească sau o biserică ecumenică”.

„Potrivit acestor recomandări ale Comisiei Speciale amintite, recomandări care au fost adoptate de către Comitetul Central al CEB in anul 2003, la intrunirile organizate de CEB, reprezentanții ortodocși participă activ la momentele de rugăciune organizate potrivit tradiției ortodoxe”, a subliniat Consilierul patriarhal onorific.

In fond, a continuat el, această soluție a fost adoptată și de Biserica Ortodoxă Romană in legătură cu participarea la programul Săptămanii de rugăciune pentru unitatea creștinilor.

Cum au loc rugăciunile comune?

„Cand vine randul ortodocșilor, se organizează o slujbă ortodoxă intr-o Biserică Ortodoxă și săvarșită de clerici ortodocși, iar la această slujbă pot fi prezenți unii reprezentanți ai altor tradiții creștine din Romania”.

„Cand unul din momentele de rugăciune din programul acestei săptămani sau octave este organizat de alte biserici din Romania, reprezentanții Bisericii Ortodoxe Romane participă pasiv și eventul adresează un cuvant la sfarșitul acelui moment de rugăciune”.

„In acest sens Biserica Ortodoxă Romană aplică intocmai recomandările luate in cadrul CEB de către reprezentanții tuturor comunităților membre in organizația de la Geneva, inclusiv de reprezentanții celorlalte Biserici Ortodoxe membre ale CEB”, a mai explicat părintele Viorel Ioniță.

Preotul Viorel Ioniță

Preotul Viorel Ioniță, in varstă de 78 de ani, este originar din Dumbrăvița, județul Brașov. A urmat Seminarul Teologic Ortodox din Cluj, apoi Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.

In perioada 1969-1972, a urmat studii doctorale la Institutul Teologic de Grad Universitar din Bucuresti, sub indrumarea profesorilor Pr. Dr. Ioan Gh. Coman, Dr. Alexandru Elian și Pr. Dr. Ioan Rămureanu, mai apoi, studii de specializare la Seminarul Vechi-Catolic și Facultatea de Teologie Evanghelică, Universitatea din Bonn, R.F. Germania (1972 -1975) și studii de specializare la Institutul Ecumenic din Bossey, Elvetia (1974).

In 1978, a obținut titlul de doctor in teologie, pe baza tezei intitulate „Sinodul al VI-lea Ecumenic si insemnătatea sa pentru ecumenismul actual”, iar in 1993 urmează studii de specializare la Selly Oak Colleges, Anglia.

Pe langă o activitate bogată in mediul didactic și editorial-publicistic, preotul Viorel Ioniță a deținut diverse funcții cu caracter ecumenic și a reprezentat Biserica Ortodoxă Romană in dialogul cu celelalte confesiuni creștine.

Părintele prof. Viorel Ioniţă a făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe Romane la Sinodul din Creta (2016), fiind prezent, de asemenea, la procesul de pregătire a acestei intruniri panortodoxe.

Pentru intreaga activitate teologică și misionară, dar și pentru reprezentarea Bisericii Ortodoxe Romane in plan internațional, părintele Ioniţă a primit numeroase distincţii.

In anul 2006, Institutul Ecumenic de la Mănăstirea Niederaltaich (Germania) i-a decernat Premiul „Abt-Emmanuel-Heu�felder”. In anul 2016, Patriarhul Romaniei i-a oferit părintelui profesor Viorel Ioniță „Crucea Patriarhală”, cea mai inaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Romane.

Foto reprezentativă: Basilica.ro / Sorin-Constantin Ionițe

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 148

Id: 80150

Data: Jan 26, 2024

Imagine: