Obștea Mănăstirii Văratec din județul Neamț a pomenit-o sambătă pe Schimonahia Elisabeta (Safta) Brancoveanu, trecută la cele veșnice in data de 11 august 1857.

„Astăzi, la Mănăstirea Văratic, Maica Stareță Stavrofora Iosefina Giosanu impreună cu soborul de maici și surori ne aducem aminte de ea in rugăciune și recunoștință, pentru pomenirea sufletului cuvioasei noastre maici, Elisabeta schimonahia, din marea familie a Brancovenilor, familie care a jertfit și s-a dat spre jertfă”, au transmis maicile intr-o postare pe Facebook.

„Sfinții Martiri Brancoveni s-au dat spre moarte din dragoste de Hristos, iar maica Safta Brancoveanu și-a dăruit toate bogățiile ei pămantești lui Hristos și ultimii ani din viață pe altarul jertfei mănăstirești.”

Elisabeta (Safta) Brancoveanu s-a născut in 1776 la Iași, din părinții Teodor Balș, care a fost o perioadă caimacam (locțiitor domnesc) al Moldovei, și Zoe, care era din familia boierilor Rosetti.

In 1793 s-a căsătorit cu Grigorie Basarab Brancoveanu, ultimul descendent direct din neamul Sfantului Voievod Martir Constantin Brancoveanu. Cei doi soți au desfășurat lucrări filantropice ample din averea considerabilă de care se bucurau.

Au făcut donații substanțiale la mănăstirile Bistrița și Viforata, precum și pentru Biserica Ortodoxă din centrul Brașovului. Au restaurat, de asemenea, și Biserica Domnița Bălașa din București, construită de una dintre fiicele domnitorului martir Constantin Brancoveanu.

Safta Brancoveanu a construit Spitalul Brancovenesc din București după moartea soțului și la dorința acestuia. Spitalul a fost gata in octombrie 1837, funcționand fără intrerupere intre 1838 și 1984, cand a fost demolat de dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu.

Acesta a fost inființat ca un spital privat, susținut din moșiile dăruite lui de ctitor, cu principii de bună funcționare care au dăinuit pană la desființarea lui. In spital erau admiși fără plată bolnavi „fără deosebire de nație, stare materială, religie ori parte bărbătească sau femeiască”.

In 1840, domnița Safta s-a retras la mănăstirea Văratec,�unde a devenit monahie, apoi schimonahie. I s-au alăturat și surorile Ecaterina și Profira. Mama lor, Schimonahia Zoe, se retrăsese și ea tot la această mănăstire, unde a trecut la Domnul in 1833.

Din puțina avere pe care și-o mai oprise, monahia a continuat să facă donații pentru mănăstiri, printre care Văratec, Xiropotamu și Dohiariu din Sf. Munte Athos, precum și așezămintelor din Țara Sfantă.

S-a mutat la cele veșnice in 11 august 1857, fiind inmormantată langă biserica mare a Mănăstirii Văratec. In prezent, osemintele sale se află in osuarul mănăstirii, iar o statuie in care este reprezentată ca prințesă străjuiește langă altarul bisericii mari.

„Prin săvarșirea parastasului nu doar o pomenim, ci ținem vie memoria ei, spiritul ei de jertfă, de dăruire spre a dăinui peste ani amintirea ei”, a scris sambătă pe Facebook obștea Mănăstirii Văratec.

Foto credit: Mănăstirea Văratec

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 153

Id: 81648

Data: Aug 12, 2024

Imagine: