In data de 19 august se implinesc 143 de ani de la naşterea lui George Enescu, compozitor, violonist, pianist, dirijor şi pedagog, personalitate artistică marcantă a secolului 20. Este considerat cel mai important muzician roman.

George Enescu s-a născut in comuna Liveni, judeţul Botoşani, localitate care astăzi ii poartă numele. A fost al optulea copil al lui Costache Enescu și al Mariei, singurul care a supraviețuit, ceilalţi fraţi ai săi murind la varste fragede.

La trei ani, impresionat de un taraf pe care il auzise cantand intr-o staţiune balneară din apropierea satului natal, micul Jurjac a incercat să imite instrumentele: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn” („Amintirile lui G. Enescu”, de B. Gavoty), ţambalul cu ajutorul unor beţe de lemn, iar naiul, sufland printre buze.

Tot la trei ani a inceput să cante la pian și un an mai tarziu, la vioară, intai indrumat de tatăl său, apoi, după ureche, cu Niculae Chiorul, un lăutar vestit din Dorohoi. La cinci ani a compus prima sa lucrare, „Ţara Romanească, operă pentru vioară şi pian”.

Studiile și primele compoziții

In 1886, George Enescu a trecut sub aripa renumitului compozitor Eduard Caudella, de la Iaşi, iar in 1888, la indemnul acestuia, s-a inscris la Conservatorul de Muzică din Viena.
A studiat intre 1888 şi 1894 cu mari profesori precum Siegmund Bachrich şi Josef Hellmesberger Junior (vioară), Ernst Ludwig (pian) şi Robert Fuchs (armonie, contrapunct şi compoziţie).

S-a perfecţionat la Conservatorul din Paris (1895 – 1899) sub indrumarea profesorilor Jose White şi Martin-Pierre-Joseph Marsick la vioară, Jules Massenet şi Gabriel Faure la compoziţie, Ambroise Thomas şi Theodore Dubois la armonie şi Andre Gedalge la contrapunct.

In timpul studiilor la Paris a compus simfoniile: „Poema Romană op. 1 pentru orchestră şi cor bărbătesc” (1897), „Sonata nr. 1 pentru pian şi vioară in Re major, op. 2” (1897), „Suita nr. 1, in sol minor, in stil vechi pentru pian, op. 3” (1897), „Sonata nr. 2 pentru pian şi vioară in fa minor, op. 6” (1899), lucrări care i-au adus recunoaşterea tanărului compozitor George Enescu.

In 11 iunie 1897, susţine primul recital de autor al unui creator roman peste hotare, in cadrul unui concert cameral la Petite Salle Pleyel din Paris.

In 1 martie 1898, George Enescu apare pentru prima oară pe scena Ateneului Roman, alături de Orchestra Filarmonică, in calitate de violonist, compozitor și dirijor, un moment de referinţă in istoria muzicii noastre: Eduard Wachmann i-a cedat bagheta sa pentru a-și dirija singur „Poema Romană”.

Apogeul carierei

Cele mai cunoscute compoziţii datează din primii ani ai secolului 20. Printre acestea se numără cele două „Rapsodii Romane” (1901-1902), dirijate de compozitor, in premieră, la 22 martie 1908, la Roma, la Academia de muzică „Santa Cecilia” ; Suita nr. 1 pentru orchestră in Do major, op. 9 (1903 ) sau Simfonia nr. 1 in Mi bemol major, op. 13 (1905).

In 1913 a instituit şi susţinut din fonduri personale Premiul naţional de compoziţie George Enescu, acordat anual pană in 1946, in vederea incurajării creaţiei romaneşti. Concursul de compoziţie oferea caştigătorilor premii in bani, precum și şansa interpretării lucrărilor in concerte. George Enescu a fost de asemenea membru fondator (1920) şi preşedinte (1920 – 1948) al Societăţii Compozitorilor Romani din Bucureşti.

In timpul Primului Război Mondial, Enescu și-a continuat activitatea de creație și a susţinut concerte in Romania pentru răniţii din spitale. După război a reluat turneele in calitate de violonist şi dirijor in Elveţia, Franţa, Olanda, Spania, SUA, Portugalia, Canada etc.

In 1931 incheie lucrul la cea mai indrăgită lucrare a sa: opera „Oedipe, op. 23.”, pe care i-a dedicat-o Mariei Rosetti-Tescanu, cu care s-a căsătorit șase ani mai tarziu.

Pedagog al unor violoniști celebri

Totodată, activitatea sa de pedagog devine din ce in ce mai prolifică, printre cei pe care i-a indrumat in arta interpretativă numărandu-se violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin.

După Al Doilea Război Mondial, in 1946, Enescu s-a stabilit la Paris impreună cu soția sa, in semn de protest faţă de instaurarea regimului comunist in Romania.

In iulie 1954, a suferit un atac cerebral. A trecut la Domnul in noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi a fost inmormantat in Cimitirul „Pere Lachaise” din Paris.

Recunoașterea marelui muzician

După moartea sa a fost inaugurat, la Bucureşti, in 1956, Muzeul „George Enescu”, in clădirea din Calea Victoriei unde a locuit un timp marele muzician. La 4 septembrie 1958, a avut loc tot la Bucureşti, deschiderea solemnă a primului Concurs şi Festival Internaţional „George Enescu”.

Dintre distincţiile acordate in semn de preţuire amintim: titlurile de ofiţer şi cavaler al Legiunii de Onoare a Franţei (1913, 1936), Membru de onoare (1916) şi Membru activ (1933) al Academiei Romane din Bucureşti, Membru corespondent la Academie des Beaux Arts din Paris (1929), Accademia Nazionale di Santa Cecilia din Roma (1931), Institut de France din Paris (1936) şi Academia de Arte şi Ştiinţe din Praga (1937).

Foto credit: georgeenescu.ro

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 84

Id: 81689

Data: Aug 19, 2024

Imagine: