Sfântul Leontie s-a născut în secolul al XIV-lea, în Rădăuți. A intrat de tânăr în monahism, la Mănăstirea Bogdana și a primit numele Lavrentie. S-a retras apoi într-o sihăstrie și a adunat în jur mai mulți ucenici. A întemeiat Schitul Laura (Lavra), prima sihăstrie cunoscută din nordul Moldovei. Conform tradiției, în obștea acestui schit avea să intre mai târziu și Sfântul Daniil Sihastrul, ca ucenic al Sfântului Leontie.

Odată cu întemeierea Episcopiei Rădăuților, cuviosul a fost ales ierarh. Ca episcop, a fost un om al rugăciunii și al dragostei de aproapele. Pentru râvna sa, Dumnezeu i-a dăruit harismele înainte-vederii și vindecărilor.

Spre finalul vieții a fost făcut schimnic cu numele Leontie și a fost înmormântat în biserica schitului întemeiat de el.

La mormântul său veneau mulți credincioși, care primeau vindecare de boli. Prin urmare, s-a decis ca sfintele sale moaște să fie mutate în Catedrala Episcopală din Rădăuți.

În secolul al XVII-lea, moaștele sale au fost ascunse în timpul unui jaf și n-au mai fost găsite multă vreme. Au fost redescoperite abia la sfârșitul secolului trecut.

În prezent, moaștele sfantului se află în biserica Mănăstirii Bogdana din orașul său natal. În acatistul lui este menționat: „Bucură-te, doctorul bolnavilor, cărora lesne le dai vindecări, cu darul lui Dumnezeu”.

Sf. Ioan Maximovici – 2 iulie

Sfântul Ioan Maximovici s-a născut pe teritoriul actual al Ucrainei în 1896, iar viața l-a purtat pe mai multe continente, urmându-și turma pe care a păstorit-o ca episcop.

Exilat în urma Revoluției din 1917 la Constantinopol, a ajuns în Iugoslavia, unde a fost hirotonit preot. A fost numit episcop de Shanghai, iar apoi și-a însoțit turma de refugiați în Filipine. A ajuns pentru o scurtă vreme în SUA, apoi a petrecut zece ani în Franța. Într-un final, și-a regăsit credincioșii din Shanghai la San Francisco, unde și-a petrecut ultimii ani.

A fost un om al rugăciunii, care a avut darul facerii de minuni încă din timpul vieții. Unul dintre biografii săi, Bernard Le Caro, scrie: „Nenumărate au fost vizitele sfântului la bolnavi, care s-au vindecat prin rugăciunile sale. Într-un document (…) citim: De la sosirea episcopului Ioan, niciun bolnav nu a fost lipsit de rugăciunile și de vizitele sale. Prin rugăciunile ierarhului, multora li s-a ameliorat boala, ba chiar s-au vindecat. Avem mărturii potrivit cărora bolnavi din alte orașe i-au scris că s-au vindecat prin rugăciunile sale”.

Sfântul ierarh îi vizita și pe bolnavii mintal și pe cei posedați. Mergea adesea la un spital de psihiatrie aflat la 30 de km de Shanghai cu o icoană a Sfântului Naum de Ohrida.

După trecerea la Domnul, vindecările au continuat. Un credincios povestește că s-a produs un miracol după ce a primit revista Orthodox Life în care era o fotografie a Sfântului Ioan. Bărbatul a așezat fotografia în colțul cu icoane și s-a rugat în fiecare zi pentru un prieten musulman bolnav de leucemie, aflat în pericol să orbească. La scurt timp, acela s-a vindecat de leucemie, iar vederea i-a revenit la normal.

La San Francisco, Sf. Ioan Maximovici a adus pace și binecuvântare, astfel că noua catedrală închinată Maicii Domnului – Bucuria tuturor celor necăjiți a fost terminată. După trecerea sa la Domnul, ierarhul a fost îngropat într-o criptă, sub altarul principal.

În prezent, pe site-ul catedralei se pot trimite cereri de rugăciuni sau pentru primirea de ulei de la candela Sfântului Ioan.

Sf. Mc. Epictet și Astion – 8 iulie

Sfinții Epictet și Astion și-au mărturisit credința în Hristos în anul 290, pe vremea Impăratului Dioclețian, în cetatea Halmyris din Dobrogea.

Sfântul Epictet era un preot creștin din Asia Mică. Acesta avea darul vindecărilor: deschidea ochii orbilor, vindeca pe leproși, pe ologi, pe paralitici și pe demonizați.

Astion era un tânăr nobil din cetate, care a devenit ucenicul lui Epictet. După ce s-a botezat, ucenicul i-a cerut preotului să meargă într-o altă țară, pentru a nu fi găsit de părinții săi.

Au ajuns împreună în cetatea Halmyris din Dobrogea. În acest ținut, preotul Epictet i-a vindecat pe un tânăr surdo-mut și paralitic și a convertit peste 1000 de locuitori. Astion, de asemenea, a dobândit darul facerii de minuni. Au atras însă atenția conducătorilor păgâni, care i-au adus la judecată. După îndelungi torturi, celor doi sfinți li s-a tăiat capul în ziua de 8 iulie a anului 290.

După încetarea persecuțiilor, creștinii au ridicat o biserică deasupra criptei ce adăpostea moaștele mucenicilor, dar atât biserica, cât și cetatea Halmyris au căzut în ruină.

Abia peste 17 secole, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, moaștele sfinților au fost descoperite în mod minunat. Acestea se află în prezent în Catedrala din Constanța, fiind purtate în procesiune în fiecare an, în ziua de 8 iulie.

Sf. Paisie Aghioritul – 12 iulie

Sfântul Paisie Aghioritul s-a născut în patria Marelui Vasile, Cezareea Capadociei, în anul 1924. După ce a fost botezat de Sfântul Arsenie Capadocianul, când avea 40 de zile, familia lui s-a refugiat în Grecia, în timpul schimbului de populație greco-turc.

Cuviosul a avut vocație monahală din copilărie. După îndeplinirea stagiului militar, a ajuns în Sfântul Munte Athos și, pentru o perioadă mai scurtă de timp, în Sinai. Boala l-a determinat să părăsească pustia Sinaiului. A fost operat și i s-a scos o parte din plămâni.

Mai târziu a fost vizitat de Sf. Pantelimon, care i-a cercetat rănile. De asemenea, tot în această perioadă, a stabilit o legătură duhovnicească cu obștea de maici de la Suroti, care i-a donat sângele necesar pentru operație.

Sfântul Paisie a dus o viață simplă, care s-a remarcat prin ajutorarea celorlalți, deși el însuși a cunoscut suferința: „Lasă să sufăr și eu puțin! Este mare lucru să ai ceva, să suferi și să nu-L rogi pe Hristos pentru aceasta, ci să-L rogi pentru alții”.

Încă din timpul vieții sale există mărturii ale celor care au fost vindecați de probleme de inimă, tumori, hemoragii.

După trecerea sa la Domnul, o fată care s-a atins de fularul său s-a vindecat de cancer la sân. Un bărbat din Pafos (Cipru) a mărturisit că, în anul 1997, un cârlig i-a străpuns ochiul și, rugându-se, un om în rasă neagră a apărut și i l-a salvat. Ulterior, bărbatul l-a identificat într-o fotografie drept Sfântul Paisie.

Sunt menționate și intervenții salvatoare ale sfantului în accidente rutiere și vindecări ale demonizaților la mormântul său.

Sfântul Paisie a fost bolnav de cancer, un diagnostic pe care l-a primit cu bucurie, deoarece îl vedea ca pe un medicament curățitor. În timpul suferințelor mucenicești date de cancerul răspândit în mai multe organe, el era cel care îi mângâia pe bolnavii din spital.

Spunea: „Cât de mult m-au folosit bolile, nu m-au folosit nevoințele pe care le-am făcut ca monah”.

A fost îngropat, conform dorinței sale, la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Suroti, un loc accesibil tuturor credincioșilor, spre deosebire de Sfântul Munte. În acest fel, din rânduiala lui Dumnezeu, mai mulți pelerini reușesc să ajungă la mormântul său pentru a lua binecuvântare și a-i cere ajutorul.

Chilia sa din Athos, Panaguda, este precum mormântul, o altă sursă de binecuvântare și har.

Citește și: 11 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna iunie