Incepand din 1990, imediat după căderea comunismului, romanii au decis să serbeze Ziua Națională de 1 Decembrie, evocand actul de autodeterminare prin care romanii au unit intr-un singur stat teritoriile pe care le locuiau majoritar de aproape două milenii.�

Alegerea datei a fost o restituire firească, pentru că amintea de unirea tuturor romanilor in propriul stat unitar și independent. Romanii vorbeau aceeași limbă, aveau aceeași credință și au așteptat secole pentru implinirea acestui ideal național: unirea politică intr-un stat de sine stătător.

Cu mențiunea importantă, subliniată și de acad. Ioan-Aurel Pop, că, in data de 1 Decembrie, nu serbăm doar unirea Transilvaniei cu Romania, ci chiar formarea Romaniei intregite, in urma mai multor acte de autodeterminare din 1918 – ale romanilor din Basarabia, din Bucovina, din Transilvania, din Banat, din Crișana și Ma�ra�mureș.

„Actele romanilor de la 1918 au fost pe deplin legale și democratice, fapt pentru care au și fost recunoscute de către comunitatea inter�națională”, scrie Președintele Academiei Romane.

„Iar dacă unii se mai indoiesc de dreptatea istorică făcută la 1 Decembrie 1918, nu au cuvant să o facă. Istoria a demonstrat jus�tețea deciziilor de unire, in con�dițiile deținerii majorității (absolute sau relative) demografice de către romani in toate provinciile unite la 1918. Romania nu a luat �țările Țării� de la nimeni pe nedrept, nu a acaparat părți de țări străine, ci a adunat la un loc vechile țări romanești de care vorbea Nicolae Iorga.”

Savantul citat de acad. Ioan-Aurel Pop scria că, „in timpurile cele vechi, romanii nu făceau nici o deosebire in ceea ce privește ținuturile pe care le locuiau; pentru danșii, tot pămantul locuit de romani se chema Țara Romanească. Țara Romanească erau și Muntenia, și Moldova, și Ardealul, și toate părțile care se intindeau pană la Tisa chiar, toate locurile unde se găseau romani”.

Biserica Ortodoxă Romană a avut, de-a lungul istoriei, un rol crucial in păstrarea unității de credință, de limbă și de neam a romanilor.

„Realizarea unității naționale de la 1 decembrie 1918 a fost posibilă şi cu aportul Bisericii Ortodoxe Romane, care a sprijinit Marea Unire a tuturor romanilor, Biserica fiind impreună cu poporul in toate eforturile sale de�cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate națională, in toate provinciile romaneşti, dar mai ales in Transilvania, Basarabia şi Bucovina”, transmitea Părintele Patriarh Daniel in Anul Centenar al Marii Uniri.

Ziua Națională a Romaniei in istorie

• După Unirea Principatelor și pană la inscăunarea Principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen ca domnitor al Romaniei, era serbată in 24 ianuarie – ziua cand a fost realizată „Mica Unire” a Țării Romanești și Moldovei.
• In perioada Regalității, a fost serbată in data de 10 mai, care marca, la inceput, inscăunarea Domnitorului Carol I (1866) și, apoi, din 1877, Ziua Proclamării Independenței de suzeranitatea otomană.
• In perioada comunistă, era serbată in 23 august, data intoarcerii armelor impotriva Germaniei naziste și a aliaților ei. Regimul comunist uzurpa astfel meritul Regelui Mihai I al Romaniei, obligat la exil de sovietici. Ultimul rege al Romaniei a fost cel care a dat ordinul de intoarcere a armelor, scurtand astfel Al Doilea Război Mondial cu șase luni.

Vezi și:

• Programul evenimentelor organizate la București și Alba Iulia de Ziua Națională a Romaniei
• De Ziua Naţională a Romaniei află cateva aspecte inedite legate de Marea Unire

Foto credit: Facebook / ISU Alba

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 153

Id: 79736

Data: Dec 1, 2023

Imagine: