In ultima lună a anului bisericesc sunt sărbătoriți sfinți care mijlocesc grabnic pentru vindecarea de boli. Intre ei se regăsesc patru sfinți romani pentru care dau mărturie numeroși credincioși din țara noastră, dar și de peste hotare.

Sf. Teodora din Tesalonic – 3 august

Sfanta Teodora s-a născut in Eghina, in secolul al IX-lea, dar in urma unei invazii a saracinilor a ajuns impreună cu familia ei in Tesalonic. A fost căsătorită și a avut trei copii, dintre care a supraviețuit doar o fată care a devenit monahie cu viață sfantă, Teopisti.

După ce a rămas văduvă, a intrat intr-o mănăstire inchinată Sfantului Ștefan, unde a trăit timp de 55 de ani in ascultare și asceză aspră.

Fiica sa, Teopisti, a venit ulterior in mănăstirea in care se afla mama sa. După ce stareța a văzut apropierea dintre cele două monahii, mamă și fiică, acestea au primit ascultarea de a păstra tăcerea una față de cealaltă timp de 15 ani.

Ajunsă la o varstă inaintată, Sfanta Teodora a avut grijă mai mulți ani de stareța care se imbolnăvise și căzuse la pat.

La varsta de 75 de ani, sfanta s-a imbolnăvit și a trecut la Domnul, iar chipul său, marcat de greutățile prin care trecuse, a devenit deodată vesel și luminos. De asemenea, trupul său răspandea o mireasmă plăcută, iar cei bolnavi erau vindecați după ce se apropiau de sicriul său.

In a unsprezecea zi după adormirea sa, din candela care ardea deasupra mormantului a inceput să se verse in continuu ulei, aceasta fiind incă o binecuvantare a sfintei pentru credincioși.

Sfanta Teodora a trecut la Domnul in 29 august, dar fiind o zi de mare sărbătoare, cinstirea ei a fost mutată in data de 3 august, alături de fiica sa, Sfanta Teopisti.

Sfintele sale moaște se află in mănăstirea care ii poartă numele din Tesalonic.

Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț – 5 august

Sfantul Ioan s-a născut in județul Botoșani, in anul 1913. A rămas orfan și a fost crescut de o bunică evlavioasă care i-a insuflat dragostea de biserică.

Ilie, pe numele său de mirean, a fost un copil liniștit și foarte studios și a simțit de la o varstă fragedă chemarea pentru monahism. A intrat ca frate in Mănăstirea Neamț, iar primele ascultări au fost la infirmerie și bibliotecă. Ii ingrijea cu multă dragoste pe călugării bătrani și bolnavi și era ajutorul farmacistului mănăstirii, monahul Iov Burlacu.

Obligat să urmeze stagiul militar, tanărul frate de mănăstire a fost repartizat la infirmerie, unde i-a ingrijit pe bolnavi și i-a intărit sufletește.

A ajuns apoi monah la Mănăstirea Sf. Sava din Țara Sfantă. Una din multele sale ascultări era tot la infirmerie. Era căutat și așteptat de toți părinții bolnavi din mănăstire, dar și de pelerini. Cu timpul, au inceput să-l caute și beduinii cărora le bandaja rănile și care ii spuneau „Abuna Ioan Romanul”. Astfel, a devenit cunoscut drept „doctorul mănăstirii”.

După un timp, epuizat și dornic de liniște, a luat binecuvantare pentru a retrage in pustie, unde l-a avut ucenic pe părintele Ioanichie Paraială, un monah din Buzău. După ce a fost hirotonit și după o scurtă perioadă in care a fost egumen, Sfantul Ioan s-a retras din nou intr-o peșteră de langă Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul. In jurul său se va forma o lavră cu peste 1500 de călugări.

Odată, Părintele Ioanichie a făcut tuberculoză osoasă in urma unei infecții la mana dreaptă. Doctorii de la Ierusalim au stabilit că trebuie să i se taie mana, dar Sfantul Ioan i-a spălat rana cu ceaiuri, i-a bandajat-o, iar aceasta s-a vindecat. După o vreme, Părintele Ioanichie și-a rupt aceeași mană, pe care Sfantul Ioan a vindecat-o a doua oară.

Altădată, un părinte era bolnav și descurajat, iar sfantul i-a scris cateva versuri și l-a rugat să nu deznădăjduiască. Părintele bolnav a mai trăit doi ani.

După trecerea la Domnul a sfantului, părintele Ioanichie a fost martorul multor minuni infăptuite la racla părintelui său duhovnicesc.

La primul schit din Romania care ii poartă numele, aflat la Pojorata, au fost consemnate multe vindecări ale celor demonizați.

Moaștele intregi ale sfantului se află la Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, in biserica cu hramul Sfantul Ștefan.

Sf. Cuv. Teodora de la Sihla – 7 august

Sfanta Teodora s-a născut la jumătatea secolului al XVII-lea, in localitatea Vanători-Neamț. Crescută intr-o familie evlavioasă, a fost căsătorită mai tarziu cu un tanăr la fel de credincios, care simțea, precum ea, chemare către viața monahală.

A intrat in mănăstire la Schitul Vărzărești din Vrancea, iar soțul ei la Schitul Poiana Mărului. Din cauza invaziei turcilor, maicile s-au retras in munții Vrancei, iar mai tarziu, sfanta s-a reintors in locurile natale și a devenit pustnică in apropiere de schitul Sihla.

Sfanta este cunoscută pentru asceza sa aspră, pentru modul minunat in care nu numai că a supraviețuit in pustie, dar a ajuns și la măsuri duhovnicești inalte.

Moaștele sale au fost instrăinate in Ucraina, in secolul al XIX-lea, dar peștera in care a trăit rămane un loc plin de har, in care numeroși credincioși vin să ceară rugăciunea și ajutorul sfintei.

Există numeroase mărturii contemporane ale monahilor de la Sihla și ale oamenilor care au primit ajutorul Sfintei Teodora.

Aceștia au văzut vindecări minunate de pneumonie, de tumori pe creier, de boli de rinichi, de urechi sau infertilitate.

Langă peșteră se află o scobitură intr-o stancă, in care se aduna apa pe care sfanta o consuma. Unii bolnavi beau cu multă evlavie această apă care s-a dovedit a avea proprietăți vindecătoare.

Sf. Cuv. Mc. Dometie Persul – 7 august

Sf. Dometie s-a născut in Persia și a fost păgan, dar după intalnirea cu un tanăr creștin, s-a botezat. A fost tuns monah intr-o mănăstire din Nisibe (teritoriul actual al Turciei).

După un timp, s-a retras la o viață de liniște alături de un stareț despre care se spune că nu a mancat nimic gătit timp de 60 de ani.

Acesta l-a hirotonit diacon, dar cand a vrut să-l facă preot, Sfantul Dometie s-a retras intr-o peșteră dintr-un munte izolat. A ajuns la o asemenea desăvarșire, incat prin post, rugăciune și privegheri ii tămăduia pe cei bolnavi.

Sfantul Dometie a fost martirizat in anul 363 alături de doi ucenici, după ce Impăratul Iulian Apostatul și-a trimis soldații care i-au inchis in peșteră de vii pe cei trei asceți.

Sf. Teodosie cel Nou, vindecătorul – 7 august

Sfantul Teodosie s-a născut in Atena, in 862, intr-o familie creștină. A decis să devină monah, și-a impărțit averea celor săraci și s-a retras la o distanță mică de oraș.

Deoarece era căutat de mulți pentru sfaturile duhovnicești, a fugit in Argos.

Sfantul Teodosie a ridicat o biserică in numele Sfantului Ioan Botezătorul, după ce acesta i s-a arătat in chip minunat.

Sfantul Teodosie a primit supranumele de „vindecător”, deoarece Dumnezeu ii dăduse darul tămăduirii celor bolnavi.

A murit la o varstă inaintată și a fost ingropat langă biserica pe care o construise in cinstea Sfantului Proroc Ioan.

Sf. Ier. Miron, episcopul Cretei – 8 august

La 20 de kilometri de capitala Cretei, Heraklion, se află un sat care poartă numele Sfantului Miron. Așezarea, situată printre podgorii și livezi de măslini, este locul nașterii și al adormirii sfantului ierarh făcător de minuni.

Acesta s-a născut in jurul anului 250, intr-o familie de creștini. A fost căsătorit și a dus o viață plină de virtuți, intre care se remarcă bunătatea sa. O dată s-a intalnit cu niște hoți care nu puteau ridica sacii cu grane, așa că sfantul i-a ajutat și i-a iertat, dar i-a rugat să renunțe la aceste fapte.

După moartea soției sale a fost hirotonit preot și apoi episcop.

In viața sa, sunt menționate mai multe minuni, intre care, oprirea curgerii unui rau pentru a preveni o inundație sau omorarea unui dragon.

In complexul bisericesc din satul cretan se află și peștera in care sfantul s-a retras pană la varsta de peste 100 de ani, cand a trecut la Domnul.

Intr-o adancitură din peștera sfantului se strange apă, acest loc fiind numit de localnici „izvorul vindecător al Sfantului Miron”. La icoana sa din paraclisul in care a fost integrată peștera, credincioșii lasă plăcuțe argintate, mărturii ale ajutorului primit.

Mormantul și sfintele sale moaște au fost găsite după 16 secole de la adormirea sa, in data de 12 mai 2014.

Un fragment din moaștele sale se află la Parohia Miron Patriarhul din București.

Sf. Ier. Tihon din Zadonsk – 13 august

Sfantul Tihon, in lume Timotei, s-a născut in 1724, in Rusia. A fost episcop și un teolog cunoscut pentru scrierile sale. Datorită talentul său oratoric este supranumit „Gură de Aur al Rusiei”.

In cadrul misiunii sale ca episcop a scris numeroase cărți atat pentru preoți, cat și pentru mireni, a inființat un seminar și s-a ingrijit de biserici. A eliminat obiceiurile păgane din comunități și a inițiat comisii misionare care i-au readus la Ortodoxie pe adepții sectelor.

Din cauza sănătății șubrede, s-a retras din activitate și a ajuns in final la o mănăstire inchinată Maicii Domnului din Zadonsk. Aici, s-a adancit și mai mult in rugăciune și studiu și a continuat să se scrie.

De-a lungul vieții sale, a cunoscut sărăcia, pierderea celor dragi, disprețul oamenilor, singurătatea, dar a alergat la Dumnezeu, iar El i-a transformat durerea in pace și blandețe a inimii. Experiența durerii și eliberarea din ea este impărtășită in sfaturile din cărțile sale. Cei care suferă din cauza depresiei, a tristeții, aleargă deseori la ajutorul Sfantului Tihon.

Incă din timpul vieții, sfantul a avut darul prorociei și al facerii de minuni. L-a vindecat de o boală gravă pe unul dintre ucenicii săi de chilie doar prin cuvintele: „Mergi și Dumnezeu să se milostivească spre tine”.

Sfantul Tihon a trecut la Domnul la varsta de 59 de ani, iar moaștele sale au fost descoperite in anul 1845.

Sf. Cuv. Iosif de la Văratec – 16 august

Sfantul Iosif s-a născut in Transilvania, in jurul anului 1750, dar a ajuns cu părinții săi in Moldova din cauza asupririi uniației.

A intrat in monahism la Mănăstirea Dragomirna, unde l-a avut indrumător pe Sfantul Paisie de la Neamț. A devenit un ieromonah sporit duhovnicește, care a ajuns la randul său povătuițor pentru mai multe obști de monahi și monahii.

După 1785, a fost randuit să ridice Mănăstirea Văratec, alături de ucenicele sale, Olimpiada și Nazaria de la Schitul Durău.

A fost ctitorul primelor două biserici ale mănăstirii, dar a continuat să indrume și numeroși pustnici din Munții Neamțului. La randul său, a pustnicit in aceste locuri care ii păstrează numele („Poiana lui Iosif”, „Paraul lui Iosif”, „Chiliile lui Iosif”).

Pentru viața sa sfantă, Dumnezeu l-a inzestrat cu darul facerii de minuni și al izgonirii duhurilor necurate. Prin rugăciunile sale, mulți creștini primeau vindecare de bolile sufletești și trupești. Ucenicii săi, intre care se numără și ieromonahul Irinarh Rosetti, au dat mărturie despre ajutorul pe care sfantul il dădea celor bolnavi.

In prezent, numeroși credincioși in căutare de ajutor și tămăduire, vin la Mănăstirea Văratec unde se află racla cu sfintele sale moaște, descoperite in anul 2013.

Sf. Mc. Diomid – 16 august

Sfantul Diomid este pomenit la Taina Sfantului Maslu, in randul doctorilor fără de arginți. Acesta a fost un medic creștin, care s-a născut in Tarsul Ciliciei și a trăit in vremea Impăratului Dioclețian (secolele III – IV).

Ii vindeca trupește pe oameni, dar și sufletește, deoarece ii convertea pe mulți la creștinism. Călătorea pentru a propovădui Evanghelia, iar cand a ajuns in cetatea Niceea, soldații impăratului l-au arestat. Pe cand se ruga, și-a dat sufletul in mainile Domnului. Unele surse menționează că sfantul a murit inainte de a fi arestat.

Ca dovadă a indeplinirii misiunii lor, soldații i-au tăiat capul pentru a-l duce impăratului, dar au orbit pe loc. Dioclețian a dat ordin să ducă inapoi capul, iar soldații și-au recăpătat vederea și au crezut in Hristos.

In data de 16 august 1728, navigatorul danez Vitus Bering a descoperit două insule intre Oceanele Pacific și Arctic și le-a numele Sfantului Diomid, deoarece era ziua lui de prăznuire. Insulele Diomede sunt separate in prezent de granița ruso-americă, care coincide și cu linia internațională de schimbare a datei.

Sf. Gheorghe Pelerinul – 17 august

Sfantul Gheorghe Pelerinul, cunoscut și sub numele de „Moșul Gheorghe Lazăr”, s-a născut in anul 1846, in comuna Șugag din județul Alba. Din copilărie a fost inclinat spre citirea Psaltirii, post și dragostea de Biserică.

A fost căsătorit și a avut copii, dar după 14 ani de viață familială, cu acordul soției sale, și-a inceput peregrinările prin lume.

A ajuns in Țara Sfantă, unde a primit binecuvantarea unui pustnic să ducă o viață de post și rugăciune prin lume, ca mirean, pentru a redeștepta credința printre oameni. A ajuns apoi in Sfantul Munte, iar mai tarziu s-a stabilit in Piatra Neamț. Din anul 1895, i s-a dat o chilie in clopotnița bisericii Sf. Ioan Domnesc. Noaptea se ruga timp indelungat in biserică, iar ziua străbătea străzile orașului, cantand psalmi.

Cum il vedeau, oamenii ii strigau nevoile lor: „Moș Gheorghe, mi-i bolnavă fată, roagă-te pentru ea!”

Avea incă din timpul vieții darul facerii de minuni. Un boier i-a dat chiar două-trei camere unde să vină bolnavii, pe care ii vindeca citindu-le din Psaltire.

Sfantul Dumitru Stăniloae, vorbind despre Moșul Gheorghe Lazăr și cei asemenea lui, spune că această categorie de oameni aleși „practică o slujire de iubire față de toți oamenii și adesea primesc darul vindecării”.

A trecut la Domnul in 1916, la Piatra Neamț, și in chip minunat trupul său a ajuns să odihnească in gropnița Mănăstirii Văratec. Incă dinainte de canonizare, maicile și credincioșii obișnuiau să coboare acolo pentru a se ruga lui. In prezent, in gropniță se păstrează și vestita sa Psaltire.

Racla cu sfintele sale moaște se află in biserica mănăstirii și continuă să-i ajute pe cei care vin la el.

Sf. Alexandru din Svir – 30 august

Sfantul Alexandru este singurul sfant modern cunoscut căruia i s-a arătat Sfanta Treime. De aceea este numit și „Avraam al Noului Testament”.

Acesta s-a născut in secolul al XV-lea in nordul Rusiei, intr-o familie credincioasă. A intrat in monahism la Mănăstirea Valaam unde a petrecut intr-o asceză severă. In prezent, se păstrează peștera in care acesta a viețuit.

După tunderea in monahism și sporirea in cele duhovnicești, Dumnezeu l-a chemat să intemeieze o mănăstire pe malul unui lac, in apropiere de raul Svir, de unde și numele sfantului. Această lucrare, desfășurată pe parcursul mai multor ani, a fost insoțită de numeroase ispite și greutăți. Sfantul a cunoscut boala, dar și vindecarea in chip minunat.

In timp, in jurul său s-au adunat monahi, iar sfantul a fost hirotonit preot și instalat stareț. A trecut la Domnul in 30 august 1533, la varsta de 85 de ani și, la dorința sa, trupul i-a fost inmormantat in pustie, nu in mănăstire.

Cea de-a doua aflare a sfintelor sale moaște a avut loc in 1996, cand mănăstirea pe care a ctitorit-o a fost redeschisă. Acestea sunt izvoratoare de mir și prin ele, foarte mulți bolnavi se vindecă. In mediul online și in cărți sunt consemnate vindecări de infertilitate, paralizie, cancer, tuberculoză sau orbire.

Citește și Sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna iulie (I), Sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna iulie (II)

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 60

Id: 81566

Data: Aug 1, 2024

Imagine: