Biserica Ortodoxa il sarbatoreste astazi, 4 decembrie, pe Sf. Ioan Damaschin. Anul acesta se implinesc 1260 de ani de la trecerea la Domnul a Sfantului. Sfantul Ioan Damaschin (c. 676 — d. 4 decembrie 749), considerat ultimul parinte bisericesc, in ordine cronologica. Unul din cei mai importanti ganditori ai Bizantului. Spirit enciclopedic, a incercat sa realizeze o sinteza de vaste proportii, a intregii cunoasteri a epocii sale, in spirit crestin, proiectul sau fiind comparabil, prin proportii, cu cel aristotelic.Lucrarile sale intitulate Dialectica si Dogmatica reprezinta inestimabile documente cu privire la vocabularul filosofic si la proiectul, de secol VIII, de integrare a aristotelismului in cultura crestina. Dogmatica ramane pana in zilele noastre un text de referinta pentru intelegerea dogmei crestine.Sf. Ioan Damaschin s-a nascut in Damasc, Siria, in a doua parte a secolului al VII-lea, dintr-o familie nobila si bogata, cu functii in administratia fiscala a Siriei. Bunicul sau, Mansur, avusese un rol istoric nefericit, acela de a trata capitularea Damascului in mainile arabilor, la 4 septembrie 635.Tatal sau, Serghie (cu numele arab: Sargun ben-Mansur) a fost consilierul intim al califilor Mo-awia (660-680) si Abd-el Melik. I-a dat fiului sau Ioan o educatie aleasa.Ioan ocupa dregatoria tatalui sau, dupa moartea acestuia, in 690, pana in 718, cand califul Omar al II-lea porneste o politica anticrestina. Acesta este momentul in care Ioan Damaschin isi imparte averea la saraci, isi elibereaza sclavii si se retrage impreuna cu fratele lui adoptiv, Cosma, in Manastirea Sfantul Sava din Palestina, unde va ramane pana la sfarsitul vietii. Este hirotonit preot si va oficia in Biserica Invierii din Ierusalim.Dupa anul 726, cand Leon Isaurul (717-740) publica edictul iconoclast, Ioan Damaschin devine un atacant activ al ereziei, scriind trei tratate. Ia parte si la sinodul anti-iconoclast al episcopilor orientali.A fost cunoscut (mai ales de catre teologii secolului al XI-lea), si ca imnograf si melod, datorita imnelor compuse de el care se vor raspandi in toata lumea crestina.A murit la Manastirea Sf. Sava, in anul 749, unde se afla si azi chilia si mormantul sau.Are o opera bogata si variata. Contine tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice si imnologie. Lucrarea sa fundamentala este Πηγη γνωσεως (Fons cogitationis), Izvorul Cunostintei, in trei parti: Dialectica sau Logica, Despre erezii, Dogmatica. Alte lucrari dogmatice: Despre dreapta credinta, Despre Sfanta Treime,Epistola catre arhimandritul Iordan, despre imnul Trisaghion, Introducere elementara in dogme, Despre cei in credinta adormiti, Expunerea credintei. Opere polemice: Trei tratate contra celor care ataca sfintele icoane,Tom ca din partea prea sfintitului Petru, episcopul Damascului, catre asa-numituil episcop iacobit al Dareii, Despre firea compusa, contra acefalilor, Despre cele doua vointe si activitati si despre celelalte insusiri naturale ale lui Hristos si, pe scurt, despre cele doua firi si o singura ipostaza, Contra ereziei nestoriene, Dialog contra maniheilor, Discutia dintre un sarazin si un crestin, Discutia lui Ioan, ortodoxul, cu un maniheu, Despre balauri. Opere exegetice, Comentariu la epistolele Sfantului Apostol Pavel, dupa Sfantul Ioan Hrisostom. Opere morale si ascetice: Sfintele paralele, Despre sfintele posture, Despre cele opt duhuri ale rautatii, Despre virtutile si viciile sufletesti si trupesti.Opere omiletice:Cuvant la Schimbarea la fata a Domnului nostru Iisus Hristos, Cuvant la smochinul neroditor si la parabola viei, Cuvant la Marea Sambata, Cuvant la Nasterea Preasfintei Stapanei noastre Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria, Trei cuvantari la Adormirea Maicii Domnului. I se mai atribuie si romanul hagiografic Viata lui Varlaam si Ioasaf, o poveste despre increstinarea indianului Ioasaf, impreuna cu toata familia sa, de catre anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior in latina si slavona. Versiunea slavona a legendei a circulat si in Ţarile Romane, unde a fost tradusa in romaneste (1649) de Udriste Nasturel, influentand chiar si pictura bisericeasca (vezi bolta manastirii Neamt).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1104

Id: 3616

Data: Dec 4, 2009

Imagine: