Prima lună a noului an bisericesc ne aduce in atenție viețile a 13 sfinți din țări și vremuri diferite care, pentru dragostea lor de Dumnezeu, au primit darul tămăduirii celor bolnavi.

In articolul nostru veți afla despre un element comun din viețile sfinților Onufrie de la Vorona și Eufrosin Bucătarul, care a adus vindecare bolnavilor, despre un sfant străin care a venit in ajutorul romanilor in timpul epidemiilor de ciumă sau despre un tanăr mucenic suedez din Evul Mediu al cărui izvor vindecător a existat pană in anii 1960.

Sf. Ioan Postitorul – 2 septembrie

Sf. Ioan s-a născut in Constantinopol, in secolul al VI-lea. A fost meșter aurar și era un om credincios, primitor de străini. Prin mijlocirea unui călugăr din Palestina, pe care il primise in casa lui, a fost sfătuit de patriarh să intre in monahism.

După ce Patriarhul Eutihie a trecut la Domnul, Ioan a fost ales in locul său. Ierarhul s-a remarcat prin viața sa curată, prin milostenie și prin asceza sa, de unde și numele Postitorul. Sfantul Ioan era tatăl și hrănitorul celor săraci și izbăvitorul celor năpăstuiți.

Pentru viețuirea sa ascetică, Dumnezeu i-a oferit darul facerii de minuni. Sfantul l-a vindecat pe un orb din Gaza, punand pe ochii lui un fragment din Sfantul Agneț – Trupul lui Hristos, zicand: „Cel ce a tămăduit pe cel orb din naștere, Acela să te tămăduiască și pe tine”.

Sinaxarele amintesc și de faptul că le vindeca pe femeile care nu puteau avea copii și avea putere asupra duhurilor necurate, pe care le izgonea din oameni.

De asemenea, pentru rugăciunile Sfantului Ioan, Dumnezeu a făcut să inceteze epidemia de ciumă din Constantinopol.

Sfantul Ioan Postitorul a trecut la Domnul la o varstă inaintată și a fost inmormantat intr-o biserică inchinată Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Sf. Proroc Moise – 4 septembrie

Sfantul Proroc Moise a fost alesul lui Dumnezeu, eliberatorul poporului lui Israel din robia egiptenilor și autor al primelor cinci cărți din Vechiul Testament.

Sfantul s-a născut in jurul anului 1689 i.Hr., in vremea in care Faraon poruncise ca toți cei născuți de parte bărbătească din neamul evreilor să fie uciși. Pruncul a fost salvat din rau chiar de fiica lui Faraon, care l-a crescut ca pe propriul său copil.

Moise a vorbit cu Dumnezeu pe Muntele Horeb, a despărțit Marea Roșie ca poporul lui Israel să scape din calea egiptenilor, a primit Tablele Legii de la Domnul, pe Muntele Sinai. Viața sa este relatată in mai multe capitole din Biblie (Ieșire 2 – Deutenorom 34:12).

In aceste capitole sunt amintite mai multe minuni prin care Moise a venit in ajutorul poporului său. A scos apă din stancă, a indulcit apele amare, i-a hrănit in chip minunat pe israeliți in pustie și i-a vindecat de boli.

Atunci cand, Mariam, sora lui Moise a cartit impotriva fratelui său, Domnul a pedepsit-o și s-a imbolnăvit de lepră. Prorocul a strigat insă: „Dumnezeule, vindec-o!”, iar femeia s-a vindecat de boală in șapte zile (Numerii 12:10-15).

Moise i-a salvat din nou pe israeliți după ce aceștia s-au răzvrătit, iar Dumnezeu a trimis asupra lor șerpi veninoși. Atunci Moise s-a rugat pentru popor și a urmat cuvantul Domnului care i-a zis să facă un șarpe de aramă „și cand un șarpe mușca vreun om, acesta privea la șarpele cel de aramă și trăia”(Numerii 21-6:9).

De asemenea, Moise insuși a fost bolnav de lepră și s-a vindecat (Ieșirea 4:6-7).

Sf. Ermiona – 4 septembrie

Sfanta Ermiona se află printre primii doctori fără de arginți �și este considerată de unele scrieri drept una din fondatoarele acestei tradiții.

Sfanta Ermiona s-a născut in Cezareea Palestinei in secolul I și este una dintre cele patru fiice ale Sfantului Filip diaconul și unul dintre cei 72 de Apostoli (Fapte 21:9).

A plecat impreună cu sora sa, Eutihia, in Efes, in căutarea Sfantului Apostol Ioan, dar acesta se mutase deja la Domnul. Aici l-au cunoscut pe un ucenic al Sfantului Ioan, Petroniu, care le-a invățat atat medicină, cat și aspecte legate de viața duhovnicească. Aceste două surori dobandiseră incă din Palestina cunoștințe medicale și le-au folosit pentru a trata bolnavii in călătoriile lor.

Nu doreau să primească nicio răsplată pentru ajutorul oferit, de aceea biserica le numără printre doctorii fără de arginți.

Cele două surori sunt cunoscute și pentru faptul că au pus bazele unei case de oaspeți in care le purtau de grijă bolnavilor, săracilor și călătorilor.

Sfanta Ermiona a fost prigonită de impărații Traian și Hadrian și a trecut la Domnul după ce a fost martirizată.

Sf. Mc. Sozont – 7 septembrie

Sfantul Sozont s-a născut intr-o familie de păgani, spre sfarșitul secolului al III-lea, in Licaonia, Asia Mică.

După convertirea sa la creștinism a inceput să propovăduiască Evanghelia și să-i convertească la randul său pe alții.

Ca ocupație era păstor și obișnuia să citească Biblia in timp ce iși păstorea turmele. Intr-o zi, in timp ce adormise langă un izvor, a avut o vedenie dumnezeiască care il chema la mărturisirea lui Hristos și la mucenicie.

După ce s-a trezit, și-a incredințat turma altora și a pornit spre cetatea Pompeiopol unde numărul creștinilor scăzuse ca urmare a răspandirii practicilor păgane.

A intrat in templul unui zeu, a tăiat mana unui idol făcut din aur și l-a impărțit săracilor. Și-a mărturisit fapta in fața impăratului Maximian și a fost supus la numeroase chinuri pe care le-a indurat pentru Hristos.

La mormantul său, dar și la izvorul unde avusese vedenia dumnezeiească, se făceau multe minuni cu cei bolnavi. Pentru rugăciunile Sfantului Sozont, Hristos le dăruia tuturor vindecare.

Sf. Onufrie de la Vorona – 9 septembrie

Sfantul Onufrie este un mare sihastru care a trăit in secolul al XVIII-lea. Acesta a venit din Rusia in jurul anului 1749 la mănăstirile romanești. Mai intai a fost ucenic al Sfantului Vasile de la Poiana Mărului, iar mai tarziu a mers la Mănăstirea Dragormirna unde l-a cunoscut pe Sfantul Paisie de la Neamț.

In anul 1764, s-a retras in obștea de la Schitul Sihăstria Voronei. A dus o viață ascetică cu mult post, tăcere și rugăciune neincetată. A devenit de asemenea, duhovnic al multor sihaștri din zonă.

S-a retras intr-o peșteră pe malul raului Bahlui, unde a trăit timp de 25 de ani. Pentru această asceză, Domnul l-a invrednicit să fie făcător de minuni și inainte-văzător.

După ce a trecut la Domnul, a fost inmormantat in apropierea chiliei sale, intr-o livadă, sub un măr.

Odată, domnitorul Moldovei, Mihail Sturza, a mers la vanătoare pe timp de iarnă in pădurile Voronei. A găsit pe mormantul cuviosului, in zăpadă, un măr nestricat. Acasă, fiica sa, care era bolnavă de epilepsie, a mancat acest măr și s-a vindecat de indată.

Văzand această minune, domnitorul a scos din mormant moaștele Sfantului Onufrie și le-a așezat in altarul Mănăstirii Vorona.

In anul 1865, Sfantul Onufrie s-a arătat de mai multe ori starețului mănăstirii și i-a poruncit să-i ducă moaștele in biserica din Sihăstria Voronei, unde se află și in prezent și unde credincioșii pot veni să-i ceară ajutorul.

Sf. Eufrosin Bucătarul – 11 septembrie

Sfantul Eufrosin a fost un călugăr care a trăit in secolul al IX-lea, intr-o mănăstire din Palestina.

Sfantul se remarcă ca model de smerenie, deoarece slujea ca bucătar, răbdand multe greutăți și defăimări din partea celorlalți călugări. Sfantul Eufrosin slujea insă ca lui Dumnezeu și nu ca oamenilor, cu multă supunere, făcandu-și ascultarea randuită, ziua și noaptea.

Un preot din acea mănăstire se ruga ca Dumnezeu să-i descopere in chip văzut bunătățile viitoare, pregătite celor ce-L iubesc. Astfel, intr-o noapte a avut o viziune a Raiului, iar acolo l-a văzut pe Eufrosin bucătarul. Preotul, dorind să ia ceva de acolo, a arătat cu mana spre cateva mere. Eufrosin i-a dat trei mere care au fost mai tarziu mărturia prezenței lor in Rai.

După ce s-a trezit și a mers la biserică, preotul l-a intalnit la slujbă pe Sfantul Eufrosin care știa tot ce se intamplase și care i-a spus că cele trei mere din Rai se află pe patul din chilia sa.

Preotul a povestit fraților din mănăstire intamplarea, iar aceștia au mers să-și ceară iertare de la monahul Eufrosin, pe care il desconsideraseră, dar acesta fugise pentru a nu fi lăudat de oameni. Au rămas insă merele care au fost impărțite spre binecuvantare și care au adus vindecare celor bolnavi.

Sfantul Eufrosin este și ocrotitor al bucătarilor.

Sf. Visarion al Larisei – 15 septembrie

Sfantul Visarion s-a născut la finalul secolului al XV-lea, in Grecia, intr-o familie credincioasă. A intrat in monahism la varsta de 16 ani și la doar 27 de ani a devenit episcop. După ce a indurat mai mulți ani prigoane din partea altor clerici, a fost ales arhiepiscop al Larisei.

Cat s-a aflat la conducerea acestei eparhii, a intreprins numeroase acțiuni: a răscumpărat robi, a construit poduri și drumuri, a avut grijă de cei săraci și a ctitorit mănăstiri.

A trecut la Domnul in anul 1540, la varsta de 50 de ani.

In anul 1798, mormantul său, care imprăștia bună mireasmă, a fost găsit gol, sfintele moaște fiind furate. A fost găsit doar cinstitul cap al sfantului, care se păstrează la Dousikou (Grecia), una dintre mănăstirile ctitorite de el.

In secolele XVII-lea – XVIII-lea, in vremea unor epidemii de ciumă, sfantul său cap fost adus de mai multe ori in Țara Romanească. Acesta a fost purtat in procesiune pe străzile Bucureștiului, dar și in alte localități din Ilfov, Teleorman, Dambovița și Olt. Moaștele sale au adus vindecare celor bolnavi și au oprit răspandirea bolii.

Datorită evlaviei pe care poporul roman a căpătat-o pentru sfant, acesta a devenit ocrotitorul mai multor lăcașuri de cult. In București, Sfantul Visarion este cinstit in mod deosebit la: Catedrala Sfantul Spiridon – Nou, Schitul Măgureanu, paraclisul istoric al Mănăstirii Antim și la Biserica „Sfantul Visarion” din Piaţa Romană, unde a fost botezat Sfantul Calinic de la Cernica.

Sf. Iosif cel Nou de la Partoș – 15 septembrie

Sfantul Iosif s-a născut in Dalmația, in prezent, regiune istorică a Croației, in jurul anului 1568. A fost trimis la școală la Ohrida, iar la 15 ani a intrat intr-o mănăstire din zonă. Mai tarziu, a ajuns in obștea Mănăstirii Pantocrator din Athos unde a fost tuns in monahism.

In Sfantul Munte a crescut duhovnicește prin ascultare, post și privegheri. A ajuns la o asemenea măsură incat a primit de la Dumnezeu darul lacrimilor, al rugăciunii neincetate și al facerii de minuni. Era cunoscut pentru faptul că ii vindeca pe bolnavi, indeosebi pe ologi.

A devenit vestit in spațiul balcanic și a fost stareț al mai multor mănăstiri mari, iar la varsta de 80 de ani a fost ales mitropolit al Banatului.

A fost păstor al romanilor și apărător al Ortodoxiei in țara noastră vreme de șase ani. In acest timp i-a ajutat pe mulți, vindecandu-i cu rugăciunile sale.�

Atunci cand un foc a cuprins partea de vest a Timișoarei, sfantul a ieșit din biserică și s-a rugat cu Sfintele Taine in maini. Dumnezeu i-a ascultat ruga și a trimis o ploaie care a stins focul.

In 1653, ierarhul s-a retras la Mănăstirea Partoș, iar după trei ani a trecut la Domnul.

Sf. Mc. Sven de la Arboga – 24 septembrie

Sfantul Sven este un mucenic care s-a născut in Arboga, Suedia. Nu se cunosc foarte multe detalii despre acest sfant, dar unele surse plasează viața sa intre secolele IX – XI.

Acesta a plecat din țara natală, dar s-a intors, nu numai botezat in credința creștină, dar și tuns in monahism. Scrierile hagiografice il prezintă ca un tanăr pașnic, bland și smerit.

A inceput să propovăduiască Evanghelia acele ținuturi, locuite predominant de păgani. Din această cauză a fost prins și ucis cu pietre de vikingi chiar pe altarul păganesc unde se aduceau jerfe zeilor.

Sangele său, scurs in pămant, a dat naștere unui izvor tămăduitor. La acest izvor au alergat numeroși credincioși de-a lungul timpului pentru vindecarea de boli. Mai mult, izvorul era și una dintre principalele surse de apă din zonă și a fost funcțional pană in anii 1960.

După intărirea creștinismului in regiune, pe locul martiriului său a fost ridicată o mică biserică in care au fost aduse și moaștele sale. Din lăcașul de cult au mai rămas in prezent doar cateva pietre.

In timpul epidemiei de coronavirus, Preasfințitul Părinte Macarie, Episcopul Europei de Nord, i-a incurajat pe credincioși să ceară ajutorul Sfantului Sven, recunoscut drept izbăvitor de boli.

Sf. Serghie de Radonej – 25 septembrie

Sfantul Serghie este una dintre cele mai importante figuri ale monahismului rus și ctitor al unei cunoscute mănăstiri din nordul Moscovei, Lavra Sfanta Treime a Sfantului Serghie.

Acesta s-a născut in cetatea Rostovului intr-o familie credincioasă, in secolul al XIV-lea și a primit la botez numele Vartolomeu. In copilărie avea dificultăți la invățare, dar după ce a intalnit intr-o pădure un călugăr care i-a făcut o rugăciune, a inceput să ințeleagă cu ușurință lecțiile. De aceea, in prezent, Sfantul Serghie este recunoscut drept grabnic ajutător al elevilor și studenților in procesul de invățare.

După moartea părinților săi, tanărul Vartolomeu a intrat in mănăstire alături de unul dintre frații săi. S-a retras apoi in pustie, in apropiere de Radonej, dar a inceput să adune in jurul său și alți călugări, punand astfel bazele viitoarei lavre. Comunitatea mănăstirii ii ajuta pe săraci, ii primea pe străini și avea grijă de cei bolnavi.

Mănăstirea a inflorit și a dat călugări care, la randul lor, au inființat alte așezăminte monahale.

Incă din timpul vieții, Sfantul Serghie era cunoscut drept făcător de minuni și vindecător de boli. L-a vindecat de orbire pe un episcop grec care venise la mănăstirea sa pentru că se indoia de faima creată in jurul sfantului și dorea să-l vadă cu ochii lui.

Sfantul Serghie continuă să mijlocească și in prezent la Hristos pentru cei care ii cer ajutorul. Există mai multe mărturii despre vindecările sale. Conform uneia dintre ele, sfantul a vindecat pe cineva care suferea de o inflamație a tendonului. Sfantul Serghie de Radonej este cunoscut și pentru faptul că alungă frica și anxietatea.

Sf. Ioan Teologul – 26 septembrie

Sfantul Ioan Teologul a fost fiul lui Zevedeu și al Salomeei, una dintre fiicele Dreptului Iosif Logodnicul. Acesta a fost chemat la apostolat de Insuși Hristos odată cu fratele său mai mic, Sfantul Apostol Iacov.

Sfantul Ioan se distinge intre discipolii Mantuitorului ca fiind „ucenicul cel prea iubit”, cel care s-a sprijinit de pieptul Său la Cina cea de Taină. Sfantul Ioan este și unul dintre cei trei apostoli care L-au văzut pe Hristos la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor.

După adormirea Maicii Domnului, a propovăduit Evanghelia in Efes și in alte cetăți din Asia Mică alături de ucenicul său, Prohor.

A fost trimis in exil in insula Patmos, unde a petrecut mulți ani. Acolo, Sfantul Ioan a făcut numeroase minuni, a alungat demonii din templele păgane și a vindecat o mulțime de bolnavi. Tot acolo, sfantul a scris ultima carte a Bibliei, Apocalipsa.

Sfantul Ioan a trecut la Domnul la o varstă inaintată și este singurul dintre cei 12 Apostoli care a murit din cauze naturale. La vremea plecării sale, sfantul a mers cu ucenicii la marginea cetății Efes și le-a spus să-i pregătească un mormant in formă de cruce. Apostolul s-a așezat in el, iar ucenicii, făcand ascultare, i-au acoperit fața cu o panză și au umplut mormantul cu pămant. Cand alți ucenici au venit și au vrut să-i dezgroape trupul, acesta nu a mai fost găsit.�

In fiecare an, in data de 8 mai, de pe mormantul său se ridică un praf fin, care ii vindecă pe cei bolnavi. In cinstea acestei minuni, Biserica a fixat sărbătoarea principală a Sfantului Ioan Teologul in această dată. In data de 26 septembrie este comemorată trecerea la Domnul a „Apostolului iubirii”.

Sf. Neofit Zăvoratul – 28 septembrie

Sfantul Neofit s-a născut in insula Cipru in anul 1134, intr-o familie credincioasă cu mulți copii. Ocupația părinților era munca pămantului, astfel incat sfantul nu a mers la școală, dar a deprins trăsături care l-au ajutat ca monah: simplitate, smerenie, ascultare.

După ce a fost tuns in monahism, a inceput să invețe primele litere pentru a putea participa la slujbe. A invățat Psaltirea pe de rost și a inceput să studieze cărți duhovnicești.�

Părintele Iosif Vatopedinul, biograful său, menționează că o trăsătură aparte a sfantului era capacitatea de a discerne binele de rău, trăsătură pe care a avut-o din copilărie.

In anul 1159, s-a retras intr-o mică peșteră, care va deveni locul luptelor sale duhovnicești. Și-a amenajat dintr-o lespede de marmură un birou unde au fost intocmite numeroasele sale scrieri. In pereții peșterii a săpat firide pentru cărți, dar tot acolo și-a pregătit și mormantul, deoarece sfantul avea permanent in minte pomenirea morții.

Timp de treizeci de ani nu a consumat mancare gătită și obișnuia să-și incingă trupul cu lanțuri.

Credincioșii au inceput să vină la peștera sa pentru a-i cere ajutorul in problemele lor. In jurul său s-au adunat ucenici, iar in apropierea peșterii a fost ridicată o mănăstire.

Sfantul Neofit a fost stalpul Ortodoxiei atunci cand la conducerea insulei Cipru au venit conducători străini și s-a incercat trecerea la credința din Apus.

A trecut la Domnul in anul 1219, după șaizeci de ani de asceză in peșteră. Trupul său a fost ingropat acolo, iar sfintele sale moaște au fost descoperite in data de 28 septembrie 1750.

Acestea răspandeau bună mireasmă şi au fost aşezate in biserica mare a mănăstirii sale, unde săvarșesc pană astăzi nenumărate minuni și tămăduiri. In sinaxare este menționat faptul că toți cei care se apropie cu credință de moaștele sale primesc vindecări de boli incurabile sau de orice alte suferințe.

In anul 2016, la sărbătoarea Sfintei Parascheva a fost adus la Iași un fragment din moaștele sale, iar un alt fragment a rămas definitiv in Parohia Munteni – Copou din același oraș. Aceasta a fost prima oară cand moaștele Sfantului Neofit Zăvoratul au fost scoase din mănăstirea sa.

Sf. Hariton Mărturisitorul – 28 septembrie

Sfantul Hariton s-a născut in cetatea Iconium din provincia Licaonia, Asia Mică, și L-a mărturisit pe Hristos in timpul persecuțiilor impăratului Aurelian (270-275). Avea mare evlavie la Sfanta Tecla, care provenea din aceeași cetate, iar acest lucru i-a dat curaj in mărturisirea sa.

Sfantul Hariton a fost supus la chinuri, dar a supraviețuit și a fost eliberat din inchisoare după moartea impăratului Aurelian. In timp ce era in temniță, rănile provocate de torturi erau vindecate in chip minunat de Hristos.

A fost insă răpit de talhari in timpul unui pelerinaj in Țara Sfantă. După ce a fost salvat, acesta și-a inceput viața de ascet in peștera in care fusese captiv.�

Mai mulți ucenici s-au strans in jurul său, astfel incat a intemeiat Lavra Faran din Palestina. A intocmit un set de reguli monastice stricte, iar mai tarziu a mai intemeiat două mănăstiri. Se retrăgea adesea in pustie datorită dorului după isihie și pentru a evita laudele oamenilor.

Scrierile hagiografice menționează că sfantul avea darul de a tămădui neputințele și de a alunga demonii.

A trecut la Domnul la o varstă inaintată, intr-o peșteră de pe varful unui deal, in 28 septembrie 350. Potrivit Tradiției, Sfantul Hariton a intocmit slujba tunderii in monahism.

Citește și: 11 sfinți tămăduitori sărbătoriți in luna august

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 42

Id: 81767

Data: Sep 1, 2024

Imagine: