Sfantul Apostol Filip - S-a nascut in Betsaida Galileei, de unde erau si Sfintii Petru si Andrei. A fost chemat la apostolat chiar a doua zi dupa chemarea acestora si a celor doi frati Iacob si Ioan, fiii lui Zevedei. Filip era casatorit. Avea patru fete care prin propovaduirea lor au ilustrat apostolatul si chipul femeii crestine. Sfantul Apostol Filip si-a pastrat in tot timpul propovaduirii inflacararea din clipa chemarii sale la apostolat si a impodobit-o cu mucenicia. El insusi a primit darul Duhului Sfant in ziua Cincizecimii. El insusi a savarsit minuni in numele Domnului nostru Iisus Hristos. Astfel, in Galileea a inviat copilul unei femei. De aici, a trecut in Grecia vindecand multe neputinte, apoi a plecat spre Parti, in orasele reginei Candace din Etiopia, apoi in Arabia si la Azot. Mai departe, Sfantul Apostol Filip a ajuns in orasul Ierapoli din Siria unde a savarsit alte minuni precum invierea tanarului Teofil, spre incredintarea lui Aristarh, conducatorul orasului. Dupa ce a zidit aici o biserica si l-a asezat episcop pe Ir, a plecat mai departe in Lida si Misia. Acolo s-a intalnit cu Sfantul Apostol Bartolomeu sau Natanail, prietenul sau si cu Mariam sora lui Filip si propovaduind impreuna pe Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-au intors din nou la Ierapolis. In acest oras eu tamaduit si pe Nicanora, sotia guvernatorului orasului, care fusese muscata de un sarpe si era pe moarte. Au omorat prin rugaciune o vipera pe care paganii din oras o considerau drept zeita a lor si i se inchinau. In urma acestei intamplari paganii i-au prins pe sfinti si i-au osandit la moarte prin rastignire. Apostolul Filip a fost spanzurat cu capul in jos chiar deasupra usii templului unde fusese vipera, iar Bartolomeu langa peretele templului. In timp ce multimea de pagani arunca cu pietre a avut loc un cutremur. Paganii s-au speriat si i-au dezlegat, insa Filip trecuse la Domnul asa cum ii fusese randuit sa isi pecetluiasca apostolia cu mucenicia. Sfantul Bartolomeu a botezat pe toti cei care au crezut in Hristos si le-a pus episcop pe Stahie, a ingropat trupul Sfantului Apostol Filip si s-a dus in orasul Albana din Armenia Mare, unde a sfarsit si el rastignit. Sfanta Mariam, sora lui Filip s-a dus in Licaonia, unde a botezat multi pagani, dupa care s-a mutat cu pace la Domnul.

Nascut in 1296 in sanul unei familii de neam ales si deosebit de evlavioase, tanarul Grigorie a vietuit de mic in palatele imparatesti, dat fiind ca tatal sau, fericitul Constantiu, era sfetnic al imparatului Andronic al II-lea (1282-1328) si pedagog al nepotului acestuia, Andronic al III-lea. Cand Grigorie avea 7 ani, tatal sau, care ajunsese pe cele mai inalte trepte ale rugaciunii, a murit, iar el a fost instruit in stiintele vremii, agonisindu-si o educatie temeinica. Legaturile stranse cu monahii de la Sfantul Munte Athos l-au facut pe Grigorie sa tina inca din tinerete o randuiala de viata aspra, cu post, rugaciune si priveghere. Primul invatator in viata sa de rugaciune i-a fost Sfantul Teolipt, ajuns mai tarziu mitropolit al Filadelfiei, care l-a calauzit la deprinderea trezviei si a rugaciunii mintii inca de cand era in lume. Lepadand grijile lumesti, in toamna anului 1317, a plecat, impreuna cu cei doi frati ai sai, spre Muntele Athos. Langa manastirea Vatoped, sub conducerea Sfantului Nicodim (praznuit la 11 iulie), a dus o viata de post, de veghe si rugaciune neintrerupta, ziua si noaptea. Se ruga cu multa staruinta si evlavie catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: ,,Maica Domnului, lumineaza-mi intunericul, lumineaza-mi intunericul! . Dupa trei ani, in 1321, monahul Grigorie se stabileste in Marea Lavra a Sfantului Atanasie, unde, alti trei ani, a stralucit prin virtuti, prin intelepciune si prin cuvant, ,,luptand cu trupul ca sa ajunga asemenea celor fara de trup . Vreme de trei luni nu a dormit nici noaptea, ci numai putin dupa pranz. In 1326, dupa ce a fost hirotonit preot la Tesalonic, urca pe muntele de langa orasul Veria, din tinutul Macedoniei. Aici a adunat in jurul lui in timp scurt mai multi calugari, pe care i-a indrumat vreme de cinci ani. El insusi cinci zile pe saptamana statea deosebi in tacere, iar sambata si duminica se aduna cu ceilalti monahi la Sfanta Liturghie, dupa care le dadea povatuiri duhovnicesti. In aceasta vreme a inceput sa scrie despre viata Maicii Domnului si a unor cuviosi parinti atoniti. Rugaciunea neintrerupta din mintea sa il invrednicea de unirea nemijlocita cu Dumnezeu. Uneori, in timpul Sfintei Liturghii, fata ii stralucea mai presus de fire, preschimbata de lumina harului Duhului Sfant.

Cand, in anul 1334, Varlaam din Calabria, urmat de invatatul Achindin, incepe sa defaime monahismul, practica isihasta si invatatura ortodoxa despre energiile dumnezeiesti necreate, atunci ieromonahul Grigorie devine purtatorul de cuvant al monahismului atonit si al intregii Biserici Ortodoxe. El precizeaza in scris, in mai multe tratate, invatatura Sfintilor Parinti despre rugaciunea mintii, dar si despre lucrarea harului necreat, care se arata Sfintilor ca lumina. In urma acestor dispute, Sinodul din anul 1341 a intarit invatatura isihastilor, condamnandu-l pe Varlaam; acesta fuge in Italia, fiind bineprimit in Biserica apuseana, care-i sustinea parerile. La scurta vreme insa, in 1343, dusmanii Sfantului Grigorie Palama il acuza pe nedrept de uneltire si-l arunca in inchisoare, reusind chiar sa-l supuna unei condamnari bisericesti. Dar, peste patru ani este repus in cinste, iar Sinodul din 1351 hotaraste ca isihasmul este dogma a Bisericii Ortodoxe, condamnand ca eretice invataturile lui Varlaam si Achindin. Desi ales din 1347 arhiepiscop al Tesalonicului, Sfantul Grigorie Palama ajunge acolo abia in 1352. In 1354, vrand sa vina in Constantinopol, cade in mainile turcilor, ramanand captiv vreme de un an. Aici propovaduieste pe Hristos musulmanilor, primejduindu-si viata. Eliberat prin rascumparare, Sfantul Grigorie s-a reintors la eparhia sa, facand multe minuni si vindecand multi bolnavi in cursul ultimilor trei ani de viata. In ajunul mortii sale, Sfantul Ioan Gura de Aur (praznuit pe 13 noiembrie) i-a aparut in vedenie, adresandu-i cuvintele: Spre inaltimi! Spre inaltimi! . Sfantul Grigorie Palama a adormit intru Domnul la 14 noiembrie 1359, iar dupa noua ani a fost canonizat de Sinodul din Constantinopol pentru lupta dusa impotriva ereticilor si pentru teologia si viata sa, adanc duhovnicesti si ortodoxe. Moastele sale se gasesc pana astazi la Tesalonic, iar pomenirea lui se savarseste pe 14 noiembrie, dar si in Duminica a doua a Postului Mare.

Alaturi de Sfantul Ierarh Grigorie, supranumit ,,teologul luminii dumnezeiesti , Biserica cinsteste si pe cei sase membri ai familiei sale, pilda de familie crestina impodobita cu virtuti alese: tatal sau Constantiu, sfetnic imparatesc, om intelept, credincios, evlavios si mare rugator, considerat sfant inca din timpul vietii, raposat ca mirean; mama sa, Caloni; fratii sai, ieromonahii Teodosie si Macarie, precum si surorile sale, Epiharia si Teodota, toti calugariti datorita pildei si sfatului Sfantului Grigorie, vietuitori plini de ravna in dobandirea luminii celei neapropiate prin nevointa, rabdare, ascultare, lepadare de lume si rugaciune neincetata.

Pentru ale lor sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste-ne pe noi. Amin.

3. Inceputul Postului Nasterii Domnului

[gallery-j]2016/stiri/02_februarie/08/g/14[/gallery-j]

The post 14 L Sf. Ap. Filip; Sf. Grigorie Palama, Arhiep. Tesalonicului (Lasatul Secului pentru Postului Nasterii Domnului) appeared first on Basilica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1038

Id: 61350

Data: Nov 14, 2016

Imagine: