Cincisprezece cuvioși și mărturisitori romani sunt propuși spre canonizare, iar proclamarea canonizării lor va avea loc anul următor cand Biserica Ortodoxă Romană aniversează un secol de la recunoașterea statutului de Patriarhie.

Numele lor au fost propuse de sinoade mitropolitane din cuprinsul Patriarhiei Romane, iar dosarele sunt in curs de analizare și urmează să fie aprobate de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane – cu unele excepții, explicate mai jos.

Astfel, primii sfinți din calendar a căror viață pămantească s-a desfășurat (pană) in secolul 21 ar putea fi romani.

Intre timp, in Parlamentul Romaniei a fost votată deja legea care desemnează anul 2025 drept Anul Centenar al Patriarhiei Romane. De asemenea, Sfantul Sinod a declarat anul 2025, in Patriarhia Romană, ca Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Romane�și�Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși romani din secolul al XX-lea.

Mitropolia Munteniei și Dobrogei

Două propuneri sunt confirmate de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, doar că dosarele de canonizare nu vor fi inaintate Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, ci Patriarhiei Ecumenice, fiind vorba despre monahi care s-au nevoit in Sf. Munte Athos.

In plus, ierarhii Mitropoliei Munteniei și Dobrogei susțin canonizarea celui mai mare teolog ortodox al secolului 20 și a părintelui supranumit „Apostolul sau Duhovnicul Bucureștilor”.

Iată care sunt cele patru nume a căror canonizare este susținută de Mitropolia Munteniei și Dobrogei:

Pr. Dumitru Stăniloae (1903-1993)

Părintele Dumitru Stăniloae a tradus scrierile asceților, monahilor și clericilor ortodocși din secolele IV – XV care erau centrate pe practicarea Ortodoxiei – o latură la fel de importantă ca și partea dogmatică a teologiei ortodoxe. Acestea au fost publicate in seria intitulată Filocalia (gr. „iubirea de frumos”) și ulterior traduse și pentru publicul internațional.

„Cand citim opera Părintelui Stăniloae, avem impresia că el este contemporan cu Sfinţii Părinţi şi, in acelaşi timp, el ii face pe Sfinţii Părinţi contemporani cu noi. El insuşi este un Sfant Părinte al secolului al XX-lea”, afirma anul trecut Părintele Patriarh Daniel, care i-a fost student.

In timpul comunismului, Părintele Dumitru Stăniloae a trecut prin experiența temnițelor comuniste, din cauza participării la mișcarea cultural-duhovnicească Rugul Aprins. După căderea comunismului, a devenit membru al Academiei Romane. Opera sa are o valoare inestimabilă, prezentand concepte de mare profunzime și finețe in cuvinte simple și adecvate.

Arhim. Sofian Boghiu (1912-2002)

„Duhovnicul Bucureștilor” s-a născut in Basarabia și a fost, timp de opt ani, elev de premiul intai. Inchinoviat la Mănăstirea Dobrușa, a trecut Prutul in Romania după ocuparea Basarabiei de către sovietici. A condus obștea de la Mănăstirea Antim din Capitală și a fost condamnat la muncă silnică impreună cu intelectualii și clericii din grupul Rugul Aprins.

Două mari daruri au fost evidente: a pictat biserici și a călăuzit suflete la scaunul de spovedanie. „Toată admirația am avut-o pentru omul acesta. El nu prea vorbea, trăia”, afirma un alt mare duhovnic, Părintele Arsenie Papacioc. „In cununa părinților din veacul acesta, il plasez in cer.”

Ieroschim. Dionisie Ignat (1909-2004)

A fost al optulea și cel mai mic copil al unei familii de țărani din județul Botoșani. A urmat doar școala primară, unde a fost mereu premiant, și cateva clase de școală profesională. A ajuns in Sf. Munte Athos cand avea 17 ani, impreună cu fratele lui, monahul Ghimnazie, și a devenit, treptat, unul dintre cei mai experimentați duhovnici din Sfantul Munte.

S-a mutat la Domnul in 2004, la 95 de ani de viață pămantească, din care 78 petrecuți in Sfantul Munte Athos. La inmormantarea sa a participat actualul Rege Charles al III-lea al Marii Britanii.

Arhim. Petroniu Tănase (1914-2011)

S-a inchinoviat la Mănăstirea Neamț cand era foarte tanăr. A studiat Teologia la București și a lucrat pentru scurt timp la Cancelaria Sfantului Sinod și la secretariatul Patriarhului Nicodim. A ajuns in Sf. Munte Athos in 1978, cu aprobarea statului roman, după ce monahii de la Prodromu au cerut ajutor pentru revigorarea obștii in urma deceniilor de comunism din Romania, care i-a izolat.

A fost ales stareț in 1984 și a condus obștea de la Prodromu pană in 2011, anul mutării sale la cele veșnice. „Rar mi s-a dat să intalnesc un om cult şi smerit, in acelaşi timp, cum a fost Părintele Petroniu!” a afirmat, la un moment dat, Mitropolitul Serafim al Germaniei și Europei Centrale și de Nord.

Mitropolia Moldovei și Bucovinei

Sinodul mitropolitan al Moldovei și Bucovinei a propus canonizarea indrăgiților duhovnici Cleopa Ilie de la mănăstirea Sihăstria și Paisie Olaru de la Sihla.

Arhim. Cleopa Ilie (1912-1998)

A cincilea copil din cei zece ai unei familii de țărani credincioși, s-a inchinovat, impreună cu un frate la Sihăstria Neamțului. Alți doi frați și o soră au intrat și ei in monahism. A fost, timp de trei ani, ucenicul Părintelui Paisie Olaru. La Sihăstria, a păscut oile obștii timp de 12 ani. A devenit stareț in 1945 și a fost hirotesit arhimandrit in 1947.

După instalarea regimului comunist ateist in Romania, a stat ascuns in munți. In 1964, a revenit la Sihăstria ca duhovnic. Ar fi putut să aleagă Sf. Munte Athos pentru nevoința călugărească, dar un cuvant al sfantului Iustin Popovici l-a convins că in Romania nu se va mantui doar pe sine, ci și pe mulți alții. In 1987, a devenit nașul de călugărie al Părintelui Patriarh Daniel.

Ieroschim. Paisie Olaru (1897-1990)

Originar din județul Botoșani, a intrat in monahism la Schitul Cozancea, unde a petrecut 26 de ani, fiind, pentru scurt timp, egumen. In 1947 a devenit duhovnicul Sihăstriei Neamțului. Părintele Cleopa Ilie il descria astfel: „Smerit, tăcut, bland, inţelept la cuvant, foarte milostiv şi iubitor de aproapele. Intotdeauna căuta pacea cu toți şi iubea liniştea. Nu-i plăcea să trăiască intre mulţi şi işi ascundea viaţa şi nevoinţa.”

„Părintele Paisie Olaru era un foarte smerit rugător, avand darul lacrimilor. Dacă Părintele Cleopa era cercetat și căutat pentru cuvantul lui, Părintele Paisie era căutat mai ales ca un duhovnic care avea darul liniștirii duhurilor și al impăcării omului cu Dumnezeu”, a spus Arhim. Arsenie Popa, actualul stareț al Sihăstriei Neamțului.

Mitropolia Ardealului

Din partea Mitropoliei Ardealului sunt propuși spre canonizare:

Arhim. Dometie Manolache (1924-1975)

A fost stareț al Mănăstirii Prislop, duhovnic al Mănăstirii Rameț și absolvent cu media 10 al cursurilor de doctorat ale Institutului Teologic din Bucureşti. Un documentar realizat anul trecut de Trinitas TV il prezintă cu o profundă milostenie: le dădea săracilor hainele de pe el.

„Pretutindeni s-a răspandit mireasma caracterului său”, afirma, la un simpozion din 2015, Arhiepiscopul Irineu al Alba Iuliei. „De la părintele Dometie invăţăm că viaţa credincioşilor este rodnică in măsura in care ei răman in Hristos şi-I ingăduie Lui să lucreze in ei. Mulţi oameni ar putea să progreseze in cunoaşterea iubirii lui Dumnezeu, dacă preoţii şi creştinii ar fi martori vii ai acestei iubiri!”

Arhim. Serafim Popescu (1912-1990)

Originar dintr-un sat de langă Alba Iulia, i-a fost secretar Părintelui Dumitru Stăniloae in perioada in care aceasta a fost rectorul Facultății de Teologie din Sibiu. Plecat cu o bursă in Grecia, a ucenicit șase luni la Arhim. Antipa �Dinescu, starețul Prodromului.

A fost apoi, timp de 10 ani, starețul mănăstirii de metanie, Mănăstirea Brancoveanu de la Sambăta de Sus, județul Brașov, „reușind să formeze o obște bine inchegată”, nota Arhim. Ioanichie Bălan in Patericul romanesc. După �retragerea din stăreție a rămas duhovnic al obștii pană la sfarșitul vieții.

Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului

De la Mitropolia Clujului, pe lista de canonizări pentru 2025 se regăsește numele unui preot mărturisitor din temnițele comuniste:

Pr. Liviu Galaction Munteanu (1898-1961)

Părintele Liviu Galaction Munteanu s-a născut in 16 mai 1898 intr-o familie de invăţători din Cristian, judeţul Braşov. A fost doctor in Teologie al Universității din Cernăuţi. Hirotonit preot de Episcopul Nicolae Ivan, a fost și rectorul Academiei Teologice din Cluj-Napoca.

In 1958, sub ascultarea Episcopului Teofil Herineanu, a intocmit o programă pentru catehizarea copiilor şi adulţilor care l-a adus in atenția Securității. A fost anchetat, iar in 1959 condamnat la opt ani de inchisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A murit in 1961 in temnița de la Aiud, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus.

Mitropolia Olteniei

Doi stareți din Mitropolia Olteniei se regăsesc pe lista de posibile canonizări pentru Anul Centenar 2025.

Protos. Gherasim Iscu (1912-1951)

Născut in județul Bacău, a intrat in viața monahală de la 12 ani. După studii de Teologie la București, a fost, pe rand, stareț la Arnota, jud. Valcea, bibliotecar la Cernica (perioadă in care a refuzat să activeze in Mișcarea Legionară), și apoi misionar in Transnistria, unde a ajutat la inființarea a două mănăstiri și a invățat limba ucraineană, pentru a predica pe ințelesul tuturor.

In 1943, a fost numit stareț la Tismana, mănăstirea sa de metanie. In 1948, după ce a fost contactat de luptătorii din rezistența anticomunistă și a ținut o predică anti-comunistă, a fost arestat.

A trecut prin cele mai grele temnițe comuniste și a murit intr-un spital de penitenciar, grav bolnav, in noaptea de Crăciun, impreună cu fostul său torționar de la Poarta Albă. In noaptea morții lor, i-a dăruit torționarului nu numai iertarea sa, ci și pe a lui Dumnezeu, spovedindu-l și impărtășindu-l.

Protos. Visarion Toia (1884-1951)

Inchinoviat la Frăsinei, județul Valcea, Protoschimonahul Visarion Toia a fost numit, in 1929, stareț al Mănăstirii Lainici, care se afla intr-o stare precară. A arătat o grijă deosebită pentru moaștele predecesorului său de la Lainici, Cuviosul Irodion, canonizat ulterior, in 2011.

Sub conducerea sa, obștea a crescut. Părintele Visarion călăuzea obștea cu dragoste și smerenie.�Dar viața pămantească i s-a sfarșit in urma violențelor la care a fost supus de comandantul unei unități militare staționate in mănăstire cu aprobarea autorităților comuniste.

Mitropolia Banatului

Doi clerici sunt propuși spre canonizare de Sinodul Mitropoliei Banatului:

Protos. Calistrat Bobu (1900–1975)

De metanie de la Sihăstria, a fost trimis preot misionar in Banat, unde a intemeiat Mănăstirea Timișeni și a innoit viaţa monastică de la Săraca, Partoş şi Vasiova. „Pentru smerenia şi blandeţea inimii lui, a primit de la Dumnezeu darul vindecării şi al izgonirii duhurilor necurate dintre oameni”, scrie Arhim. Ioanichie Bălan in Patericul romanesc.� A trecut la Domnul in ziua de Paști.

Pr. Ilarion Felea (1903-1961)

A fost moț de pe Valea Crișului Alb devenit duhovnic al tinerilor din Arad. A fost condamnat de regimul comunist la 20 de ani de temniță pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, adică pentru că nu propovăduia in duhul comunist. A murit in temnița de la Aiud pentru că a fost lipsit de asistență medicală.

Inchiși de regimul comunist, Părinții Ilarion Felea şi Dumitru Stăniloae au fost duhovnicii deţinuţilor de la Aiud. Mai tarziu, Părintele Stăniloae spunea că Părintele Felea il intrecea din punct de vedere al vieții lăuntrice: „Eu am tradus Filocalia, dar el a�trăit-o”.

Mitropolia Basarabiei

Din zona Basarabiei vin două propuneri de canonizare: un preot și un cuvios din Basarabia de Sud.

Pr. Alexandru Baltaga (1861-1941)

In 1918, cand s-a votat unirea Basarabiei cu Romania, Părintele Alexandru Baltaga a fost unicul cleric din Sfatul Țării. In 1940, cand Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, avea aproape 80 de ani, ceea ce nu i-a impiedicat pe ocupanții sovietici să-l aresteze.

Mai intai, a fost torturat pentru credință in temnițele NKVD-ului, serviciul de poliție politică al Uniunii Sovietice. Apoi deportat intr-un lagăr din Kazan, azi capitala Tatarstanului, unde a murit in anul următor.

Protos. Iraclie Flocea (1893-1964)

Era bucovinean, dar s-a călugărit in Basarabia după ce Dumnezeu l-a salvat printr-o minune in timp ce lupta in Războiul de Reintregire. Intre anii 1941-1944 a indeplinit ascultarea de exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, iar in martie 1944 a fost numit vicar eparhial pentru regiunile evacuate din Arhiepiscopie.

In 1945 a fost arestat și condamnat la 8 ani de muncă silnică in Siberia, doar pentru că era roman și monah, ceea ce il făcea automat dușman al Partidului Comunist și al Uniunii Sovietice. După opt ani de lagăr a reușit să se intoarcă, indeplinind diverse ascultări. In 1992, a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova.

In 2025, Biserica Ortodoxă Romană va implini 140 de ani de la recunoașterea Autocefaliei și 100 de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie. Cu acest prilej, se pregătește canonizarea mai multor clerici care au mărturisit dreapta credință in cea mai grea perioadă de persecuții declanșate de regimul comunist ateist.

Foto credit: colaj Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 142

Id: 80438

Data: Mar 3, 2024

Imagine: