1. In vremea domniei paganului imparat Iulian (361-363), cel ce s-a lepadat de Hristos, s-a ridicat de catre el o cumplita prigoana asupra crestinilor, tulburand toata lumea. Pentru ca, in toata imparatia Romei, in toate tarile si cetatile, a poruncit ca binecredinciosii crestini din toata semintia si limba, barbati si femei, de toata varsta, sa fie dati fara de mila la chinuri si la amara moarte. Cu o porunca nedreapta ca aceasta, uratorul de Dumnezeu imparat a stricat legile cele drepte si a umplut Rasaritul si Apusul de sangele crestinilor, ce se varsa fara de crutare, pornindu-se cu manie si vrajba impotriva lui Hristos si a crestinilor. Deci, punand dregatori asupritori prin toate cetatile si tarile ca sa chinuiasca pe crestini, a trimis in cetatea Durostor, care este langa Dunare, pe un chinuitor nemilostiv, cu numele Capitolin, pierzator de oameni si iubitor de idoli, care, venind in cetate, mai intai a intrat in capistea idoleasca si a adus jertfa demonilor, inchinandu-se acelor idoli neinsufletiti. Apoi, intr-o alta zi, iesind la locul de judecata, a stat pe un scaun inalt, cu mare mandrie si cu ingrozire pentru infricosarea crestinilor. Şi, punand de fata porunca imparateasca, intreba: Este, oare, cineva in cetatea aceasta impotriva zeilor, marturisind ca este crestin? . Iar cetatenii, cu juramant, il incredintau ca nu este in cetatea lor niciun om de felul acesta, ci toti, cu inchinaciuni si cu jertfe, cinstesc zeii in toate zilele. Aceasta auzind-o Capitolin dregatorul, s-a bucurat mult si a chemat pe toti mai-marii cetatii la sine, la pranz, zicandu-le: De vreme ce va vad pe voi slujind parintestilor zei cu osardie, se cade ca in ziua de astazi sa mancam impreuna si sa bem si sa ne veselim .

Era, insa, in acea cetate, unul dintre crestinii cei tainuiti, cu numele Emilian, rob al unui oarecare barbat cinstit si mare din cetate, care era crestin. Acest Emilian, cand se ospatau dregatorul si mai-marii cetatii, afland vreme prielnica, a intrat singur, fara sa stie nimeni, in capistea idoleasca, avand un ciocan de fier si a inceput sa bata in idoli, incat i-a sfaramat, facandu-i praf. Altarul lor l-a rasturnat, jertfele le-a aruncat si le-a calcat in picioare, iar facliile cele mari, care erau prinse inaintea lor, le-a rupt si le-a sfaramat si, apoi, a plecat impacat cu duhul. Dupa plecarea lui, un oarecare om dintre pagani a intrat in capiste si, vazandu-le pe toate sfaramate, s-a inspaimantat si, alergand, a spus aceasta dregatorului si celor care erau la masa cu el; si, indata, toti s-au tulburat si dregatorul s-a maniat mult. Şi a trimis indata sa caute pe cel ce a facut aceasta. Alergand, trimisii au vazut pe un oarecare satean trecand pe langa capiste. Şi, prinzandu-l pe acela, il trageau la dregator, socotindu-l ca pe un talhar. Şi venea din urma mult popor, facand multa zarva pentru sfaramarea zeilor. Iar fericitul Emilian, vazand aceasta, a socotit intru sine, zicand: De voi tainui fapta mea, apoi, ce folos imi va fi mie? Oare, dimpotriva, nu-mi voi ingreuna cugetul meu, facandu-ma pricinuitor de moartea acestui om nevinovat si voi fi ca un ucigas inaintea lui Dumnezeu? . Aceasta gandind-o, a alergat la cei ce trageau si bateau pe omul acela si a inceput a-i opri, strigand, cu glas tare: Liberati pe acest om nevinovat. Pe mine sa ma prindeti, pentru ca eu am sfaramat si am calcat in picioare pe zeii vostri, cei fara de suflet . Iar ei, lasand pe omul acela, l-au prins cu manie pe Sfantul Emilian si, cu batai si cu ocara, l-au dus pe el la dregator.

Iar dregatorul, stand la obisnuita judecata, inaintea poporului, si vazand pe Emilian cel adus la el, a zis catre cetateni: Cine este acesta? , iar ei au zis: El este cel ce a facut raul acela, sfaramand zeii si rasturnand jertfele . Iar dregatorul, umplandu-se de manie, a grait catre cetateni: Voi ati zis, mai inainte, ca in cetatea voastra nu este niciunul potrivnic zeilor si, iata, s-a aflat unul ca acesta, prin nepurtarea voastra de grija. Pentru aceasta pricina sa dati la vistieria imparateasca o livra de aur . Aceasta zicand-o catre cetateni, s-a intors spre fericitul Emilian si a inceput a-l intreba cu manie: Cap necurat, spune-ne noua cum te numesti? . Iar ostasul cel viteaz al lui Hristos i-a raspuns: Crestin sunt . Apoi dregatorul, si mai mult maniindu-se, a zis: Numele tau, spune-ni-l noua, spurcatule . Raspuns-a Mucenicul: Parintii mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevaratul Dumnezeu, m-a invrednicit a ma numi si a fi crestin . Zis-a dregatorul: Spune, omule raucredincios, cine te-a indemnat sa faci ocara zeilor celor fara de moarte? . Iar ostasul lui Hristos a raspuns: Dumnezeu si sufletul meu mi-au poruncit sa sfaram idolii cei fara de suflet, pe care voi ii numiti dumnezei, pentru ca toti oamenii sa stie ca ei sunt fara de suflet, surzi si muti, si nu spun nicio vorba, ci sunt pietre si lemne nesimtitoare. Deci, sa stii ca n-am adus nicio ocara adevaratului Dumnezeu, Celui ce toate le-a facut, ci pe zeii vostri cei mincinosi i-am surpat, ca pe unii ce n-au facut nimic din ce este in lume, ci ei insisi sunt fauriti de voi, ca sa piara numele lor in veci . Iarasi, a zis dregatorul: Numai tu singur i-ai sfaramat pe zei, sau si altcineva, impreuna cu tine? . Raspuns-a Sfantul: Singur eu, cu ajutorul Hristosului meu, i-am sfaramat, facandu-i praf pe idolii vostri si am calcat in picioare jertfele si lumanarile lor si niciunul n-a putut sa se razbune pe mine, nici sa scape din mainile mele, pentru ca n-au putere, nici simtire. Şi asa sa fiti si voi, ca ei, voi care ii faceti pe ei si voi, toti, cei ce nadajduiti in ei (cf. Psalmul 134:18) . Iar dregatorul, maniindu-se, a poruncit ca pe ostasul lui Hristos sa-l dezbrace, spre bataie. Şi, cand au dezbracat hainele de pe Mucenic, i-a zis dregatorul: Spune, ticalosule, cine te-a indemnat sa sfarami pe zei? . Raspuns-a Sfantul: Ţi-am spus mai inainte si iarasi iti spun, ca nimeni altul, in afara de Dumnezeu si cugetul meu, nu mi-a poruncit sa fac aceasta .

Şi a zis dregatorul catre slujitori: Intindeti-l pe el si-l bateti tare, ca sa stie ca indrazneala nu-i va ajuta lui, nici nu-l va scoate pe el cineva din mainile mele . Şi au inceput a-l bate pe el cumplit. Şi, batut fiind Mucenicul si pamantul de sangele lui rosindu-se, a zis catre el dregatorul: Spune, osanditule, cine te-a indemnat sa faci raul acesta? . Iar Mucenicul, batut fiind, a raspuns: Ţi-am spus tie ca Dumnezeu mi-a poruncit mie, si sufletul meu, si inca nu ma crezi pe mine. Dar niciun rau n-am facut, ci numai bine, pentru ca pe diavolul l-am rusinat, iar pe Dumnezeul meu L-am proslavit . Iar dregatorul a zis catre slujitori: Intorceti-l pe el si-l bateti pe pantece si pe piept, pentru ca semet este si nu se supune legilor imparatesti . Şi a fost batut Mucenicul mult si fara de crutare. Apoi dregatorul, poruncind sa inceteze bataia, a zis catre Sfant: Rob esti, sau liber? . Raspuns-a Sfantul: Sunt rob al unuia mai-mare din cetate . Şi s-a maniat dregatorul asupra acelui mai-mare din cetate, stapanul lui Emilian, fiindca pe un rob ca acela, vrajmas al zeilor si nesupus poruncii imparatesti, il tinea la el si a pus asupra lui pedeapsa ca sa dea la vistieria imparateasca o livra de argint, iar pe Mucenic l-a osandit sa fie ars.

Şi, indata, slujitorii, luand pe Sfant, l-au scos cu mult popor din cetate si, aproape de malul Dunarii, aprinzand un foc mare, l-au aruncat in el pe Mucenic. Iar vapaia focului inconjura pe Sfant si nu s-a atins de el, ci se revarsa imprejur, departe, si a ars pe necredinciosi, pe toti cati i-a ajuns. Iar Sfantul, stand in foc, s-a intors cu fata spre rasarit si cu semnul crucii se ingradea pe sine si binecuvanta pe Dumnezeu. Şi, rugandu-se cat a voit, a zis: Doamne Iisuse Hristoase, primeste duhul meu! . Acestea zicandu-le, s-a culcat si a adormit in Domnul, focul fiind stins acum. Şi a ramas trupul lui nevatamat de foc, incat nici parul lui nu i-a ars. Iar toti cati dintre cetateni erau crestini in taina, aceia, mergand la sotia dregatorului, care si ea, in taina, avea credinta crestineasca, i-au spus ei toate cele despre Sfant si au indemnat-o sa ceara de la barbatul ei trupul Mucenicului, cel nevatamat de foc, spre ingropare. Iar ea, rugandu-si barbatul, acesta i-a poruncit sa-l ia fara teama. Şi, credinciosii, luandu-l si cu panza curata si cu aromate invelindu-l, l-au ingropat cu cinste, la un loc ce se numea Gedina, ca la trei stadii de la cetate. Deci, a patimit Sfantul Mucenic Emilian pentru Hristos in ziua de 18 iulie anul 362, intr-o vineri.

Pentru rugaciunile lui, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

2. Tot astazi, Biserica Ortodoxa pomeneste pe Sfantul Cuvios Pamvo.

[gallery-j]img/18892[/gallery-j]

The post 18 L † ) Sf. Mc. Emilian de la Durostorum; Sf. Cuv. Pamvo appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1215

Id: 60653

Data: Jul 18, 2016

Imagine: