Despre parintele Arsenie Boca, atat de pretuit in partile Ardealului si nu numai, sunt foarte multe de spus. In putinele randuri pe care le avem acum la dispozitie, nu vom face altceva decat sa raspundem la o intrebare: de ce l-a urmarit Securitatea pe parintele Arsenie? si sa aducem in atentia cititorului cateva fragmente din dosarele politiei politice care pot ajuta la conturarea efigiei marelui duhovnic, de la a carui trecere la cele vesnice se implinesc astazi 20 de ani.Primul lucru care trebuie precizat este faptul ca parintele Arsenie a intrat in vizorul autoritatilor inca de dinainte de instaurarea regimului comunist. Masele de oameni care se indreptau spre Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial puteau sa cuprinda si oameni potential periculosi pentru ordinea de stat, atat de fragila in contextul istoric atat de delicat. Cum drumurile aveau drept tinta cel mai adesea pe parintele Boca, in mod firesc organele de ordine s-au intrebat cum si in ce fel acest calugar poate avea influenta asupra oamenilor. Printre miile de pelerini la Sambata s-au numarat si tineri simpatizanti ai Miscarii Legionare, care au cautat sfat la vestitul duhovnic. La semnalele date de informatorii din preajma manastirii, pretinsele legaturi ale parintelui cu Miscarea Legionara au fost verificate, dovedindu-se lipsa lor de fundament. In schimb, banuiala a ramas consemnata in dosarele Sigurantei, care vor fi preluate mai tarziu de Securitatea comunista.In vara anului 1945, parintele Arsenie a fost arestat pentru prima data. Totul a plecat de la excesul de zel al proaspatului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese ca va curata Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de razboi si la dezastrul tarii. Printre cei vinovati a fost considerat si parintele Boca, care, in acea perioada, desfasura o ampla campanie catehetica, menita sa-i pregateasca pe monahi si credinciosi sa faca fata tavalugului comunist. Anchetatorii, care nu dobandisera inca naravurile Securitatii, si-au dat repede seama de eroare, iar parintele a fost eliberat, intorcandu-se la Manastirea Brancoveanu.Aceasta a intrat insa curand in centrul luptei dintre fortele anticomuniste din munti si trupele de Securitate. Cautat de cei din rezistenta si urmarit permanent de agentii regimului, parintele Arsenie a urmat in toti acesti ani o cale ale carei ecouri reverbereaza in textele pe care le vom oferi mai jos. Suspiciunile au ajuns atat de mari, incat in anul 1948 parintele este din nou arestat si anchetat si din nou nu i se gaseste vreo vina.Eliberat, parintele Arsenie nu se mai duce la manastirea sa de metanie, unde framantarile erau prea mari, ci primeste staretia unei foste manastiri greco-catolice, Prislopul, de care isi va lega definitiv numele.Aici, la Prislop, Arsenie Boca incearca sa constituie o comunitate monastica model. In scurt timp, mii de oameni se indreapta spre mica manastire, aducand mari batai de cap securistilor din raionul Hateg, care se trezesc cu napasta pe cap (din punctul lor de vedere). Nenumarate ordine de la centru cer acestor securisti de provincie sa stabileasca activitatea ostila regimului care se desfasura la Manastirea Prislop. In mod zadarnic, deoarece nici o ancheta nu a reusit sa gaseasca ceva compromitator. Cum oamenii veneau in numar tot mai mare la manastire, centrul a gasit in cele din urma solutia trimiterii parintelui in colonie de munca (la Canal), pentru reeducare, in perioada ianuarie 1951-aprilie 1952.Aceasta detentie nu a facut decat sa mareasca faima parintelui in randul credinciosilor din regiunea Hategului. Revenit la manastire, Arsenie Boca continua programul sau duhovnicesc, urmarit indeaproape de securisti.In 1955, Securitatea a crezut ca l-a prins in sfarsit pe parintele Arsenie. In contextul framantarilor legate de arestarile operate la Manastirea Vladimiresti, parintele este retinut pentru a da marturie ca in acel loc s-au desfasurat activitati legionare si ca el insusi este parte a unui vast plan al fostilor membri ai Garzii de Fier, menit sa submineze regimul comunist.Cu toate eforturile depuse de agentii regimului, parintele nu a putut fi gasit vinovat de ceva. Din nou, Securitatea era obligata sa-l puna in libertate. Parintele revine la Prislop, insa pentru scurta vreme, deoarece, in contextul actiunilor premergatoare adoptarii Decretului nr. 410/1959, Arsenie Boca este scos din manastire si din monahism, ca un element dusmanos regimului democrat-popular.Din acel moment, parintele Arsenie nu a mai imbracat niciodata haina monahala.In anii care au urmat, pana la sfarsitul vietii lui, parintele a continuat sa fie urmarit de agentii Securitatii, in pofida faptului ca si acestia devenisera convinsi ca apartenenta la legiune a lui Boca este o gluma. Mai mult, parintele renuntase la insemnele exterioare ale monahismului (rasa, barba) si se imbraca elegant, ca un om de lume, asa cum erau indicatiile regimului, care credea ca, odata schimbata infatisarea exterioara, si omul va deveni altul. Cine l-a privit insa cu atentie pe parinte a vazut in el acelasi calugar plin de traire duhovniceasca si de putere in cuvant. De aceea, oriunde l-au purtat pasii, pana la trecerea la cele vesnice, o multime tacuta l-a urmat, in cautare de ajutor duhovnicesc.De fapt, aceasta urmarire absurda de aproape cinci decenii nu a avut decat o singura ratiune: Arsenie Boca a fost o persoana carismatica, capabila sa atraga multimile de credinciosi. Autoritatea puternica, capacitatea de convingere erau elemente de potential pericol, chiar daca niciodata parintele nu a facut ceva dubios. Prin urmare, parintele Arsenie a fost scos din manastire si tinut sub supraveghere pentru un posibil care nu s-a intamplat niciodata si pentru a impiedica pe oameni sa se apropie de o persoana care le vorbea atat de convingator despre Hristos.In dosarul sau, printre multele hartii fara valoare, exista si cateva marturii frumoase despre parinte, cu atat mai revelatoare cu cat sunt date de oameni aflati sub ancheta sau informatori. Una din ele dateaza din 1964 si apartine informatorului Iulian Nicoara, care spune despre parintele Boca urmatoarele: Ducand o viata extrem de severa si supunandu-se unei asceze riguroase, s-a impus atentiei tuturor calugarilor si credinciosilor care mergeau la manastire. El manca foarte putin si numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele si se ruga necontenit, stand ceasuri intregi in genunchi la rugaciune. A inceput apoi sa predice si sa spovedeasca credinciosii care veneau la el. Atat in predica, cat si in spovedanie era sever, aspru cu greselile, cu pacatele oamenilor.A fost extremist, era riguros si exagerat in pretentii de viata curata, de post, de rugaciune, de infranare, de spiritualism. Pentru sine a inceput sa scobeasca in stanca muntelui, la inaltimi mari, o celula, unde voia sa se retraga si sa traiasca izolat de lume. Constructia fizica fiind putin rezistenta - el a fost totdeauna slab, palid, anemic -, s-a imbolnavit de piept. Medicii i-au interzis postul si i-au recomandat hrana si odihna.Faima lui de calugar riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese pana la marginea tarii. Lumea venea nebuna spre el (…). Era in timpul razboiului. Dureri, necazuri si suferinte erau multe. Ţaranii si intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni sa-l vada, sa-l auda, sa stea de vorba cu «Sfantul» de la Sambata.O alta marturie frumoasa apartine lui Nichifor Crainic, fiind data cu ocazia anchetei din 1955: parintele Arsenie Boca este de reala valoare spirituala, care s-a facut foarte cunoscut in partile ardelene prin viata lui personala, riguros morala, prin predicile lui de o mare putere de influenta asupra sufletelor si printr-o patrunzatoare arta de a lamuri starile de psihologie religioasa si de a da sfaturi duhovnicesti (…). In scurta vreme, Manastirea Sambata de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute si mii de oameni venind sa-l asculte pe parintele Arsenie. Pana in anul 1945, data dupa care eu nu mai stiu nimic, miscarea de la Sambata de Sus avea un caracter pur religios, fara nici un fel de amestec politic.Mai tarziu, in lume, Arsenie Boca era adesea ispitit sa vorbeasca despre politica, Biserica si comunism. Raspunsurile au fost, de fiecare data, cum nu s-au asteptat informatorii. Astfel, in 1967, Boca raspundea informatorului Rafael: Eu n-am facut politica niciodata si nici nu voi face. Ma voi incadra si voi respecta legile tarii, dandu-mi exemplu din Biblie, cand la Iisus au venit evrei cu o moneda cu efigia imparatului, voind sa vada ce spune. Iisus a spus: dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.Mai multe lucruri a spus parintele in dialogul cu Vicol Tatiana, din 1976: Conducerii de astazi nu-i trebuie manastiri. Ei au lasat cateva manastiri istorice si atat. Ei vor ajunge sa cuprinda intreg pamantul si vor conduce lumea. Pana atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este crestin adevarat, ca va rabda toate. Care nu, va cadea in valul lumii.Eu (informatoarea) am zis: eu nu cred ca vor ajunge sa cuprinda tot pamantul, mai ales ca sunt oameni fara credinta.Arsenie Boca a raspuns: Sunt ingaduiti de D-zeu si le ajuta sa puna stapanire pe intregul glob pamantesc (…). Nu te pune cu ei rau, ci sa fii credincioasa, ca Dumnezeu este in orice loc, la Ierusalim ca si la noi. Caci biserica din inima noastra nimeni nu o poate darama. (…) Dumnezeu cere de la noi faptele si sufletele, atat. Trebuie sa fim dezbracati de orice si numai pe Dumnezeu sa-L avem in suflet.Aceste scurte marturii se adauga sutelor, poate miilor de amintiri despre parintele Boca, culese si publicate dupa 1990, alaturi de diverse insemnari personale, predici, cuvantari scrise de parinte sau consemnate de altii. Numarul extrem de ridicat al acestor volume dovedeste impactul profund pe care personalitatea parintelui a avut-o asupra a mii de oameni. Din pacate, dintr-un anumit punct de vedere, aceste editii sunt mai mult actiuni de pioasa restituire si de initiere duhovniceasca. Lipseste inca o editie critica, realizata pe baze stiintifice, a insemnarilor parintelui sau a marturiilor despre el, care sa ajute la intelegerea mai completa a unui duhovnic de exceptie si a unui teolog valoros. Cine doreste sa scrie o biografie serioasa a lui Arsenie Boca sau sa analizeze conceptiile sale spirituale si teologice cu siguranta va avea mult de munca. Iar, dupa 20 de ani de la trecerea parintelui la cele vesnice, acest lucru se impune cu necesitate.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 838

Id: 3543

Data: Nov 28, 2009

Imagine: