La 22 mai, Biserica face pomenirea Sfintilor Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic, intrunit la Constantinopol in anul 381. 150 de episcopi au venit in perioada 1 mai-9 iulie in capitala imperiului, la chemarea imparatului Teodosie cel Mare (379-395), pentru a restabili ordinea si linistea in Biserica. Tulburarea era provocata de o invatatura ce nega dumnezeirea, egalitatea si deofiintimea Sfantului Duh cu Tatal si cu Fiul. Prin stradania acestor Sfinti Parinti, Biserica a consolidat victoria Ortodoxiei, obtinuta inca din anul 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea. Trecuse mai bine de jumatate de veac de cand Sfantul Imparat Constantin cel Mare convocase Sinodul de la Niceea pentru a stabili adevarata invatatura de credinta. Disputele teologice, insa, continuau. O serie de sinoade locale a trebuit sa raspunda provocarilor vremii si vocilor care reluau asa-numitele dispute trinitare. Arianismul - erezie ce nega dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu - desi condamnat la Niceea, n-a putut fi anihilat, creand dificultati Bisericii timp de inca aproximativ 50 de ani. Cand lucrurile pareau a se linisti, o noua invatatura gresita patrundea in cercurile religioase. Este vorba de erezia pnevmatomahilor (termen grecesc alcatuit din cuvintele Duh si lupta), care nega dumnezeirea, egalitatea si deofiintimea Duhului Sfant cu Tatal si cu Fiul.Imparatul Teodosie, intelegand ca luptele din interiorul Bisericii destabilizeaza imperiul, a intervenit in acele dispute, pentru a le pune capat. Un prim pas a fost promulgarea unui edict decisiv pentru sustinerea Ortodoxiei niceene, semnat la 28 februarie 380 la resedinta imperiala din Tesalonic si reinnoit la Constantinopol la 10 ianuarie 381, in care accentua ideea ca trebuie sa credem in Sfanta Treime, in dumnezeirea una a Tatalui, Fiului si Sfantului Duh, de slava egala.Cei doi augusti - Teodosie cel Mare, in Rasarit si Gratian, in Apus - au aflat solutia reinstaurarii linistii in imperiu prin exemplul imparatului intocmai cu apostolii, Constantin cel Mare: convocarea unui sinod general care sa elimine ultimele rezistente ariene si sa combata erezia pnevmatomaha.Raceala dintre episcopatul occidental si cel oriental in urma disputelor ariene impiedica orice dialog eficient in cadrul sinodal. Astfel, cei doi imparati au decis sa convoace sinoade separate in provinciile subordonate lor. Imparatul Gratian, sfatuit de Sfantul Ambrozie de Milan, pregatea convocarea unui sinod la Aquileea in toamna anului 381, care sa intruneasca pe episcopii occidentali si illyrieni. Imparatul Teodosie cel Mare a convocat episcopatul rasaritean la Constantinopol, la inceputul lunii mai, pentru a confirma invatatura ortodoxa a Sinodului I Ecumenic si a condamna erezia pnevmatomaha.La 24 noiembrie 380, imparatul Teodosie cel Mare intra triumfal in Constantinopol, unde isi stabilea resedinta imperiala, iar la 27 noiembrie era intronizat ca episcop al capitalei Sfantul Grigorie de Nazianz. Pastorirea sa in eparhia constantinopolitana a fost una deosebit de grea, in special din cauza intrigilor unor ierarhi manati de invidie. Aceste intrigi l-au facut chiar sa doreasca sa renunte la scaunul arhieresc, insa a fost intors de popor, care, fascinat de cuvintele pline de intelepciune ale vrednicului ierarh din amvonul Bisericii Sfintii Apostoli, i-a spus: Daca pleci, iei cu tine Treimea!.Dintre cei 150 de episcopi convocati, majoritatea erau rasariteni, cu exceptia celor din dioceza Macedoniei, in frunte cu Ascholius al Tesalonicului. Acesta, aflandu-se sub jurisdictia Bisericii Romei, putea reprezenta in sinod pe papa Damasus. Ceilalti episcopi illyrieni si apuseni aveau sa se intruneasca in Sinodul de la Aquileea, in septembrie 381.Printre ierarhii reprezentativi prezenti la Sinodul al II-lea Ecumenic au fost: Meletie al Antiohiei, Timotei al Alexandriei, Chiril al Ierusalimului, Diodor de Tars, Grigorie de Nyssa si Petru de Sevasta (fratii Sfantului Vasile cel Mare, †379), Amfilohie de Iconiu, Gerontius sau Terentius de Tomis - Constanta in Scitia Mica, Martyrius de Marcianopolis (Devna - Bulgaria). In fruntea lor, Sfantul Grigorie de Nazianz, ca episcop al Constantinopolului si presedinte al sinodului dupa moartea episcopului Meletie al Antiohiei, la sfarsitul lunii mai. Dupa retragerea Sfantului Grigorie de Nazianz - probabil la 30 iunie - presedintia sinodului a revenit lui Nectarie, noul episcop de Constantinopol. Lor li s-au adaugat 36 de episcopi pnevmatomahi, in frunte cu Eleusis de Cizic si Marcian de Lampsac, pe care imparatul Teodosie si Sfantul Grigorie sperau sa-i castige pentru Ortodoxie, incercare sortita, insa, cu esec.In sedintele sinodului au continuat reactiile episcopilor care contestau canonicitatea instalarii Sfantului Grigorie de Nazianz in scaunul constantinopolitan. Discutiile teologice erau tergiversate de dispute personale, unii dintre episcopi fiind impartiti in tabere ce vizau interese proprii. Victima a cazut insusi Sfantul Grigorie de Nazianz, care s-a sacrificat pe sine pentru binele Bisericii, depunandu-si demisia si intorcandu-se la linistea cetatii sale.In problemele de doctrina, insa, vocea sinodalilor a fost una, cazand intru totul de acord. In definitia dogmatica a sinodului, marturiseau deofiintimea si deosebirea Tatalui, si a Fiului, si a Duhului Sfant, pentru a combate pe pnevmatomahi, dar si Intruparea desavarsita a Fiului lui Dumnezeu, pentru a combate erezia lui Apolinarie.Simbolul de credinta de la Niceea se incheia prin cuvintele Credem si in Duhul Sfant. La acestea, Sfintii Parinti de la Sinodul al II-lea Ecumenic au adaugat inca cinci articole de credinta, stabilind invatatura ortodoxa despre Sfantul Duh, despre Biserica, despre Sfanta Taina a Botezului, despre invierea mortilor si viata vesnica.Lucrarile sinodului s-au incheiat la 9 iulie 381, recunoscut ca Sinodul al II-lea Ecumenic datorita importantelor decizii dogmatice formulate si recunoscute unanim de intreaga Biserica.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 807

Id: 1290

Data: May 22, 2009

Imagine: