Sfantul Andrei s-a nascut in Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret din Galileea, fiind fiul lui Iona si fratele lui Simon-Petru. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dar, daca a auzit, a doua zi dupa Botezul lui Iisus in Iordan, pe dascalul sau Ioan, aratand pe Iisus si zicand: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (Ioan 1, 29), Sfantul Andrei, lasandu-l pe Ioan, a urmat lui Hristos, zicand fratelui sau Petru: Am gasit pe Mesia, care se talcuieste Hristos (Ioan 1, 41). Şi astfel, l-a atras si pe Petru spre urmarea Domnului. Drept aceea, Sfantului Andrei i se mai spune si Apostolul cel intai chemat.

Din zilele acelea, ca si ceilalti Apostoli, Sfantul Andrei a urmat Mantuitorului, insotindu-L pe drumurile Ţarii Sfinte, adapandu-se din izvorul nesecat al dumnezeiestilor descoperiri pe care le aducea Mantuitorul. A fost martor faptelor minunate savarsite de Domnul, s-a impartasit din cuvantul dumnezeiesc, datator de viata, al credintei celei noi intemeiata de Hristos, si, mai presus de toate, a vazut Patimirile Domnului, a plans moartea Lui pentru noi si s-a intarit in credinta, in ziua Invierii.

La randul ei, Traditia Bisericii ne spune ca, dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Sinaxarele bizantine amintesc ca Apostolul cel intai chemat a propovaduit in Bitinia si Pont, precum si in alte tinuturi ce se afla langa Marea Neagra, ajungand in Scitia, la Dunare, unde a zabovit propovaduind geto-dacilor, romanilor si grecilor aflati atunci acolo. Insemnatatea vestirii Evangheliei la sciti este sprijinita de faptul ca cele mai vechi marturii amintesc mai ales de aceasta misiune in partea de apus a Pontului Euxin. Astfel, potrivit marturiilor Sfantului Ipolit al Romei si ale scriitorilor bisericesti Origen si Eusebiu de Cezareea, Sfantul Andrei a predicat scitilor si tracilor. Prin Scitia se intelege atat Scitia Mare, adica sudul Ucrainei de astazi, cat si Scitia Mica, adica Dobrogea de astazi. Plecand din Dobrogea, Sfantul Andrei s-a indreptat spre miazazi, punand episcop la Odessos (Varna de astazi) pe Sfantul Amplie, unul dintre cei 70 de ucenici. A propovaduit de asemenea in Tracia si la Bizant, unde a pus episcop pe Sfantul Stahie, precum si in Macedonia, unde l-a randuit episcop pe Sfantul Urban (acesti trei ucenici ai Sfantului Andrei fiind praznuiti la 31 octombrie). Apostolul a strabatut toate aceste locuri nu in graba, ci zabovind in fiecare si rabdand multe impotriviri si primejdii, dar pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. La urma a strabatut Elada si a ajuns in tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a adus de la idoli la Hristos. La Patras, langa Corint, a pus episcop pe Sfantul Stratrocleu si, din porunca dregatorului Egeat, a primit moarte de mucenic, fiind rastignit pe o cruce de maslin in forma literei X, careia i s-a spus de atunci Crucea Sfantului Andrei . Unii socotesc ca Apostolul a patimit pe vremea imparatului Nero (54-68), dar altii cred ca in timpul lui Domitian (81-96).

Sfintele sale moaste au fost mutate la Constantinopol in anul 357, dar capul Sfantului a fost trimis inapoi la Patras in veacul al IX-lea. Dupa cucerirea Constantinopolului de catre cruciati in anul 1204, moastele au fost duse in Italia, la Amalfi, iar in 1460 si capul i-a fost dus la Roma, pentru a nu cadea in mainile paganilor. In anul 1964 Vaticanul a trimis inapoi la Patras capul Sfantului, ca semn al fratietatii crestine.

Intrucat acest Sfant Apostol a adus la lumina cunoasterii lui Hristos pe aceia dintre stramosii nostri care locuiau in Dobrogea, Biserica Ortodoxa Romana il cinsteste in mod deosebit, ca intemeietor al ei. In anul 1995 Sfantul Sinod a hotarat inscrierea sarbatorii lui cu cruce rosie in calendar. In anul 1996 capul Sfantului Andrei a fost adus spre inchinare la Iasi si Galati, iar in anul 2011 la Bucuresti, Sibiu si Alba Iulia.

In februarie 1997, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a proclamat pe Sfantul Apostol Andrei ca Ocrotitor al Romaniei, iar in anul 2002 a hotarat ca sarbatoarea lui sa devina Sarbatoare Nationala Bisericeasca. In 2012, Parlamentul Romaniei a declarat ziua de pomenire a Sfantului Apostol Andrei – 30 noiembrie, ca sarbatoare legala. Semn al cinstirii neamului nostru fata de Sfantul Apostol Andrei este si faptul ca noua Catedrala a Mantuirii Neamului poarta hramul Sfantul Apostol Andrei, Ocrotitorul Romaniei, pe langa hramul Inaltarea Domnului, care este si Ziua Eroilor Romani.

Pentru rugaciunile Sfantului Andrei, Apostolul Tau cel intai chemat, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

Sfantul Ierarh Andrei Şaguna s­-a nascut din parinti tematori de Dumnezeu, ai caror stramosi  erau vlahi sau aromani ,vietuitori in Balcani, care, din cauza stapanirii turcesti, in veacul al XVIII­lea, s­au refugiat in cateva tari crestine, din Imperiul Austriac. Familia Şaguna cand, din voia lui Dumnezeu, a adus pe lume pe Anastasie, viitorul sfant ierarh al Ardealului, se gasea in orasul Miscolt, in nord­estul Ungariei. Era in preajma Craciu­nului din anul mantuirii 1808. Vrednica sa mama, Anastasia, a dat pruncului nou­nascut numele ei, care inseamna inviere . Dupa ce a venit pe lume Anastasie, la cativa ani tatal sau a plecat la cele vesnice. Astfel, Anastasia Şaguna se regaseste in fata necazurilor vietii cu trei copii: Evreta, Ecaterina si Anastasie, ramasi orfani de tata. Infruntand mari lipsuri materiale, a reusit sa faca din ei oameni crescuti in frica de Dumnezeu, pastratori ai sfintelor predanii ortodoxe. Anastasie a fost  dat sa invete la cele mai bune scoli ale timpului: scoala primara greco­valaha din Miscolt, intretinuta de parohia aromaneasca de acolo, gimnaziul inferior din Miscolt, gimnaziul superior (liceul) din Pesta (azi Budapesta), apoi la Universitatea din acel oras, unde a facut studii stralucite de Filosofie si Drept. La terminarea studiilor, tanarului Anastasie i se deschidea in fata o frumoasa cariera de avocat, judecator sau profesor. Insa la indemnul evlavioasei sale mame, a plecat la Varset (in Banatul sarbesc de azi) si s­a inscris la Seminarul teologic romano-sarb de acolo. La absolvire intra ca frate in manastirea sarbeasca Hopovo, unde, la nici 25 de ani, a cerut sa fie tuns in monahism. A primit numele Sfantului Apostol Andrei, cel intai chemat. Era un calugar invatat, cu studii de drept, filosofie si teologie, bun cunoscator al limbilor romana (inclusiv dialectul aroman), maghiara, germana, sarba, greaca, latina si slavona. Cu toate acestea, noul ostas in slujba Domnului Hristos s­a ostenit intru smerenie si asculta­re desavarsita, lucrand cu timp si fara timp in implinirea virtutilor, sporind in evlavie si rugaciune curata, desavarsindu-se duhovniceste si inaltandu­se, prin cunoastere, catre asemanarea cu Dumnezeu. A fost apreciat foarte mult de ierarhii ortodocsi sarbi, care l-au rugat sa paraseasca linistea manastirii si sa activeze in cadrul Mitropoliei de la Carlovit. Facand ascultare, implineste aceasta chemare si, timp de 13 ani, activeaza ca rector, asesor (consilier) mitropolitan, profesor de seminar si ca egumen la patru manastiri sarbesti (Iazak, Besenovo, Hopovo si Covil). In vara anului 1846 mitropolitul de la Carlovit l­a numit vicar general al Episcopiei romanesti vacante a Transilvaniei, cu sediul la Sibiu; in decembrie 1847 soborul protopopilor ardeleni l­a propus ca episcop, fiind confirmat de Curtea imperiala din Viena si hirotonit arhiereu de catre mitropolitul din Carlovit in Duminica Tomii a anului 1848. Chiar in ziua hirotonirii a plecat spre Sibiu, unde poporul roman ortodox il astepta ca pe un izbavitor. S-a implicat direct si cu multa daruire in toate actiunile de reabilitare a identitatii culturale si spirituale a natiunii romanilor ardeleni, pe primul loc fiind recunoasterea lor ca natiune egala in drepturi cu maghiarii, sasii si secuii si desfiintarea iobagiei. In plan bisericesc Mitropolitul Andrei Şaguna a luptat cu mult curaj, timp de 15 ani, pentru iesirea Bisericii romanesti din Ardeal de sub jurisdictia Mitropoliei sarbesti de la Carlovit, sub care a fost asezata in mod abuziv de Curtea imperiala de la Viena. Lupta lui a fost incununata de izbanda in decembrie 1864, cand s­a aprobat restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului (desfiintata in 1701 de autorita­tile de stat de atunci), iar Andrei Şaguna a devenit arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al romanilor din Ardeal, Banat si partile de vest (Crisana). El a intocmit apoi o lege de organizare, cunoscuta sub numele de Statutul organic, aprobata de un Congres national­bisericesc in anul 1868, prin care se prevedea autonomia Bisericii sale fata de stat, dar si participarea laicilor la conducerea vietii bisericesti, in probleme administrative si economice. Biserica din Ardeal s-a condus dupa acest statut pana in anul 1925, dar principiile lui de baza s­au pastrat si in Statutele urmatoare pana azi. Mitropolitul Andrei a fost un adevarat ctitor al invatamantului si culturii romanesti din Ardeal. El a reorganizat vechea scoala teologica de la Sibiu ca un Institut teologic­pedagogic, cu doua sectiuni , in care se pregateau viitorii preoti, dar si invatatorii celor aproximativ 800 de scoli primare din Ardeal, indrumate de Biserica (mai mult de jumatate fiind infiintate in timpul lui). Tot el a intemeiat Gimnaziul cu opt clase din Brasov (actualul Colegiu Andrei Şaguna ), un Gimnaziu la Brad, in judetul Hunedoara, o scoala reala­comerciala in Brasov, a initiat cursuri pentru nestiutorii de carte in fiecare parohie. La Sibiu a infiintat o tipografie diecezana , in care s­a tiparit ziarul Telegraful Roman (din ianuarie 1853 pana azi, in mod neintrerupt), Calendarul eparhial (numit azi Indrumatorul bisericesc , din 1852 pana azi), o serie de manuale pentru scolile primare, dar si manuale pentru invatamantul teologic (unele scrise de el insusi), toate cartile de slujba, unele in mai multe editii, o noua editie a Bibliei, in 1856­1858 si multe altele. Tot Şaguna a fost acela care a obtinut acordul autoritatilor pentru infiintarea Asociatiunii transilvane pentru literatura si cultura poporului roman (ASTRA). A acordat burse, din fondurile Arhiepiscopiei, unor tineri care urmau studii gimnaziale si universitare, din randul carora s­a format elita intelectuala a Ardealului de altadata. El a organizat actuala resedinta mitropolitana din Sibiu, a ctitorit biserica din Gusterita (azi cartier al Sibiului) si a indemnat preotii si credinciosii sa contribuie cu banii si bratele la ridicarea unor biserici si cladiri scolare. Intentiona sa zideasca o catedrala in Sibiu, dar nu a reusit sa stranga banii necesari pentru inceperea lucrarilor. A fost un ales rugator si postitor, un desavarsit liturghisitor, predicator si pastor de suflete, care a pastrat in permanenta legatura cu clerul si credinciosii. A trecut la cele vesnice la 16/28 iunie 1873, fiind ingropat langa biserica mare din Rasinari, asa cum a randuit el insusi prin testament, fiind prohodit de un singur preot, fara predica si fara pompa . Cu toata smerenia lui, cu adevarat calugareasca, poporul drept-credincios l­a cinstit cum se cuvine si dupa moarte, socotindu­l intre cei mai de seama ierarhi pe care i­a avut Ardealul. Sfantul Sinodal Bisericii Ortodoxe Romane l­a trecut in randul Sfintilor in anul 2011, randuindu-i pomenirea in ziua de 30 noiembrie. Pentru ale lui sfinte rugaciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieste­ne pe noi. Amin.

The post 30 M Sf. Andrei, cel Intai Chemat, Ocrotitorul Romaniei, Sf. Ier. Andrei Şaguna, Mitropolitul Transilvaniei, Sf. Ier. Frumentie, Episcopul Etiopiei (Dezlegare la peste) appeared first on Basilica.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1578

Id: 61432

Data: Nov 30, 2016

Imagine: