Vineri se implinesc 423 de ani de la martiriul primului principe care a unit romanii intr-un singur stat, Mihai Viteazul, numit de Papa Clement al VIII-lea „cavaler al lui Hristos și apărător al creștinătății” și declarat de Parlamentul Romaniei „martir și erou al națiunii romane”.

In data de 9 august 1601, Mihai Viteazul a fost asasinat la Campia Turzii de cei alături de care luptase in Liga Creștină. Motivul: preluarea Transilvaniei.

„Și căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu știuse, nici să imprilejise sabia lui cea iute in mana lui cea vitează. Și-i rămase trupul gol in pulbere aruncat, că așa au lucrat pizma incă din inceputul lumii. Că pizma au pierdut pe mulți bărbați fără de vină ca și acesta. Căci era de ajutor creștinilor și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cat făcuse pe turci de tremura de frica lui”, scriau autorii unei cronici de la finele secolului XVII.

Primul unificator al romanilor

După ce a intrat triumfal in Cetatea Bălgradului (Alba Iulia) 1 noiembrie 1599,�in anul următor a preluat tronul Moldovei și a realizat Unirea politică a romanilor in 27 mai 1600.

Pentru a consolida unirea, Mihai Viteazul a luat cateva măsuri urgente: adoptarea aceleiași steme pentru toate teritoriile (stema avea in varf vulturul cu crucea in cioc), a construit o biserică ortodoxă la Alba Iulia, care a servit drept catedrală, a acordat anumite inlesniri preoților și iobagilor romani și a numit ca mitropolit al Transilvaniei pe Egumenul Ioan de la Prislop.

Titulatura pe care o folosea după unire era: „Domn al Țării Romanești și Ardealului și a toată Țara Moldovei”.

Nicolae Iorga a scris, in�lucrarea „Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul și Mitropolia Ardealului” (1904), că Mihai Viteazul a fost cel care a creat instituțional Mitropolia Ortodoxă Romană a Ardealului, cu sediu la Alba Iulia:�„Bălgradul (…) ajunse centrul religios al Romanilor, supt Romanul Mihai-Vodă”.

Acad. Ioan-Aurel Pop a subliniat și dimensiunea europeană a principelui: „Este ultimul mare general al Europei, despre care se spera că va putea elibera Constantinopolul de turci”, spunea istoricul intr-o�conferință�organizată de Asociația Culturală Matricea Romanească.

Ctitor și sprijinitor pentru biserici

Domnitorul avea o mare evlavie la Sf. Nicolae, despre care se spune că l-a salvat in mod minunat după ce s-a rugat lui: condamnat la moarte de un domnitor rău in vremea cand era ban al Craiovei, călăul, privindu-i statura impunătoare și chipul strașnic, a refuzat să ducă la indeplinire sentința.

Drept mulțumire, viitorul domnitor avea să ctitorească Mănăstirea Mihai Vodă din București, pusă sub ocrotirea sfantului, și să-și boteze fiul cu numele de Nicolae.

Donand o sumă substanțială pentru biserica din Bari, Italia, unde se păstrează moaștele Sf. Nicolae, Mihai Viteazul a primit de la călugării de acolo mana sfantului care astăzi se află in patrimoniul Bisericii Sf. Gheorghe – Nou din Capitală. Se pare că domnitorul a purtat sfantul odor la piept in timpul dificilei bătălii de la Călugăreni.

Voievodul a ctitorit numeroase sfinte lăcașuri, inclusiv o catedrală ortodoxă la Alba Iulia, și a făcut donații consistente in Sf. Munte Athos, la Mănăstirile Simonos Petras și Xenofont, unde este pomenit permanent.

„Noi, părinții simonopetriți, așteptăm inițiativa Bisericii Ortodoxe Romane in legătură trecerea sa in calendar, pentru a-l cinsti după cuviință și aici in Sfantul Munte Athos”, a declarat Arhim. Elisei Raptis, starețul Mănăstirii Simonos Petras, intr-un interviu�acordat Ziarului Lumina.

Capul domnitorului se păstrează la Mănăstirea Dealu din județul Dambovița. Mama lui, Teodora, devenit monahia Teofana, este inmormantată la Cozia, iar soția, Doamna Stanca, a fost inmormantată in curtea Episcopiei Ramnicului.

Foto credit: Worldcometomyhome.Blogspot.com / Carte poștală de Valentin Tănase

Urmărește-ne pe Telegram:�t.me/basilicanews

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 91

Id: 81628

Data: Aug 9, 2024

Imagine: