La 2 iulie 2010, se implinesc 506 ani de la trecerea la Domnul a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfant. In Sinaxar se spune: De la mutarea sa la Parintele Ceresc pana astazi, mormantul sau de la Manastirea Putna este strajuit de o candela pururea aprinsa, unde fiii neamului romanesc neincetat isi pleaca genunchiul cu evlavie si rugaciune catre Milostivul Dumnezeu , informeaza 'Ziarul Lumina'.Despre inmormantarea lui Ştefan cel Mare nu s-a pastrat, inexplicabil, nici o relatare. Grigore Ureche nu spune nimic despre aceasta. Nici Dimitrie Cantemir, nici Gheorghe Şincai, mai tarziu, nici istoricul A.D. Xenopol sau Nicolae Iorga. Nici cronicarii straini nu spun nimic despre momentul inhumarii marelui domnitor. Cand a murit Matei Basarab, arhidiaconul de Antiohia, Macarie, care vizitase Ţarile Romane pe la 1654, vorbea despre voievodul mort ca 'fusese asezat intr-un sicriu impodobit ca al unui rege'. In cazul lui Ştefan cel Mare insa, domnitorul a fost inhumat fara sicriu, invesmantat doar intr-o mantie domneasca.Doua deshumari si trupul misterios al domnitoruluiPrima deschidere a mormantului lui Ştefan cel Mare a fost facuta in februarie 1758, de catre mitropolitul Iacov al Sucevei, in fata preotilor si monahilor. In zapisul faptei sale, Iacov retine ca trupul domnitorului fusese gasit foarte 'misterios', eliminand alte elemente care ne-ar putea duce cu gandul ca mormantul mai fusese deschis.In noiembrie 1856, la staruinta egumenului de Putna, Artimon Bortnik, o comisie oficiala a autoritatilor austriece din Bucovina ocupata trece la deschiderea mai multor morminte 'aflatoare in biserica Manastirii Putna... apartinand domnitorului Moldovei, Ştefan cel Mare, si membrilor familiei sale'. Insarcinatul oficial al acestei misiuni a fost concepistul 'guvernial' Anton Schonbach, asistat, in calitate de comisar spiritual, de catre Teoctist Blaezewicz, asesor imperial consistorial. Conducerea tehnica a operatiunilor a fost asigurata de inginerul Anton Rol, iar asistenta sanitara, de catre dr. Vincentiu Szymonowicz. La sfarsitul operatiunii a fost incheiat un amplu proces-verbal, care a fost publicat de F.A. Wiekenhauser, in scurta sa 'Istorie a manastirilor Voronet si Putna', in 1886. Din acest document reiese ca, la cea de a doua deshumare, osemintele domnitorului nu au fost atinse, dar din asezarea lor 'se putea stabili insa, cu toata siguranta, ca mormantul fusese inainte inca o data deschis, cu care prilej ramasitele domnitorului au fost schimbate intr-o alta pozitie decat fusese asezate la inceput'.Sfantul voievod, inmormantat pe 13 bare de fierPretiosul proces-verbal arata ca in mormantul lui Ştefan cel Mare, 'cadavrul, cu totul descompus si acoperit de faramiturile zidurilor mormantului, era asezat pe 13 bare de fier... ce erau asezate pe amandoua partile laterale ale mormantului... Din partea de sus a corpului nu se mai vede nimic si pe un capatai de zid, gros de 12 toli, ce se gaseste in partea capului, se afla partea de sus a craniului, inca destul de bine intretinuta, lipsit de orice acoperamant. Aceste ramasite ale craniului sunt asezate la o distanta de cinci toli, departe de celelalte resturi ale cadavrului... indepartate de osul frontal, cat si de amandoua oasele laterale ale craniului, care, intre timp, s-au rotunjit prin putrezire... Aceasta imprejurare, ca si celelalte inainte citate..., lasa sa se presupuna cu siguranta ca capul (cacofonia nu ne apartie, n.n.) acestui cadavru ar fi fost schimbat pe cale mecanica din pozitia sa naturala inca cu mult timp in urma... Forma imbracamintei cadavrului, ca si stofa grea si bogata a acestuia, intarea, la fel cu crucea de aur ce se afla in dreptul pieptului, care nu se prabusise, in chip neindoios, si, prin comparatia cu ramasitele cercetate de comisie in mormantul lui Bogdan si al lui Ştefan ('cel crud' - nepotul lui Ştefan cel Mare, n.n.), ca era vorba de o imbracaminte deosebita, de o mantie domneasca si de un mormant domnesc cioplit din piatra'.Calugarirea, practica printre domnii Moldovei In legatura cu mormantul in care a fost descoperit principele Ştefan ('cel crud'), nepotul lui Ştefan cel Mare, procesul-verbal face o precizare foarte importanta: 'Printre resturile de imbracaminte... apar cateva asemanari cu imbracamintea calugareasca, sau preoteasca... intrucat in istoria Moldovei sunt cazuri in care principii, inainte de moarte, au pasit in monahism, lucru care se putea trece cu putina vreme inainte de moarte sau chiar pe patul mortii, astfel incat este cu putinta ca Ştefan, care purta porecla de 'cel crud', si care, dupa aratarile istoriei, a fost otravit de catre sotia sa, a trecut, la fel, scurta vreme inainte de moartea sa, la monahism, pentru ispasirea pacatelor sale. Astfel se pot explica crucile in forma de schima, care se gasesc pe resturile imbracamintei din mormantul sau, si se poate explica de ce printre aceste ramasite nu s-au gasit in mormant inele, deoarece, pentru calugar, portul acestora nu este ingaduit.'Ciudat este faptul ca si principele Alexandru a fost descoperit inmormantat la fel ca si Ştefan cel Mare, adica fara sicriu, cu trupul asezat pe un grilaj asemanator, de fier, si capul sprijinit pe un zid de caramizi. Cercetatorii mormantului admit faptul ca 'asezarea si pozitia ramasitelor de imbracaminte (in aceste doua cazuri, n.n) au fost gasite cu totul in oranduiala, pe cand daca s-ar fi scos sicriele sau s-ar fi mutat cadavrele... imbracamintea s-ar fi deranjat' si, totodata, ca 'sprijinirea capului pe un capatai de zidarie de 12 toli', in cazul 'ingroparii cu sicrie, nu ar fi putut avea nici un rost... Trebuie acceptata parerea ca trupurile lui Ştefan cel Mare si Alexandru au fost inmormantate fara sicrie, imbracate numai in bogatele lor vesminte domnesti'.Documentul autoritatilor austriece mai subliniaza si faptul ca obiectele de pret pe care le-a continut mormantul lui Ştefan cel Mare ar fi fost scoase cu prilejul primei deshumari si folosite pentru confectionarea a doua coroane pentru icoanele facatoare de minuni ale 'Maicei Precista si Domnului Hristos', dupa cum reiese dintr-o scrisoare adresata de Iacov, mitropolitul Sucevei, catre egumenul Manastirii Putna, Kir Venedict. Probabil, cu acel prilej, craniul voievodului a fost asezat in pozitia in care a fost gasit cu prilejul celei de a doua deshumari.A dus viata isihasta in Sfantul Munte? In legatura cu modul in care a fost inmormantat Domnitorul Moldovei, unii cercetatori (Silviu Dragomir, spre exemplu) au emis ipoteza ca acesta ar fi fost calugarit inainte de moarte, iar cele 13 bare de metal ar simboliza pe cei 12 Apostoli si pe Maica Domnului. Altii (scriitorul Vasile Andru, de pilda) sustin ca, in perioada copilariei, Ştefan cel Mare ar fi dus viata isihasta in Athos, dupa cum spun unii pustnici batrani din Sfantul Munte.In lucrarea sa 'Ştefan cel Mare si Sfant. Traditii si cantece populare', din 1903, Gheorghe Teodorescu Kirileanu retine o povestire populara despre perioada copilariei voievodului care, intr-o padure, a avut revelatia 'unei lumini care ardea nemiscata sub ploaie si vant'. Copilul Ştefan atingea lumina, nimerind apoi intr-o coliba, ca o chilie, asemanatoare celor ale calugarilor isihasti athoniti, unde adoarme, iar langa el, doi batrani se roaga prevestind ca Ştefan va fi aparatorul credintei. Faptele sale ulterioare ar putea confirma o legatura speciala cu Athosul, dar nu probeaza, deocamdata, prezenta lui in copilarie in Sfantul Munte. Modul in care a fost inmormantat justifica totusi intrebarea daca Sfantul Ştefan cel Mare a fost calugarit sau nu inainte de moarte. Acest lucru trebuie insa demonstrat de istorici.Comemorarea in anul 2004 a jumatate de mileniu de la chemarea la Domnul a Bine-credinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfant, in Sesiunea solemna a Sfantului Sinod si a Adunarii Nationale Bisericesti, a prilejuit regretatului academician Virgil Candea prezentarea personalitatii marelui voievod, ca aparator al Europei crestine din vremea sa. Insusi Papa Sixt al IV-lea il considera pe domnul Moldovei ca un 'adevarat atlet al credintei crestine'. Pergamentul cu aceasta extraordinara caracterizare se afla in arhivele Vaticanului.In conferinta intitulata 'Ştefan cel Mare si Sfant si crestinatatea', academicianul Virgil Candea preciza: 'Ştefan cel Mare intruchipeaza idealul suveranului crestin prin gandirea, virtutile si actiunile lui... Intr-o vreme in care Machiavelli, contemporanul mai tanar al lui Ştefan, propunea in 'Principele' o filosofie politica noua, recomandand conducatorului sa fie 'vulpe si leu', siret si crud, calcator de juraminte si prefacut, potrivit intereselor statului, un suveran cu atitudinea riguros crestina in gandirea si actiunile sale, ca Ştefan cel Mare, devenise rar in Europa... Personalitatea si opera Bine-credinciosului Voievod Ştefan cel Mare si Sfant, pe care il comemoram acum, la cinci secole dupa trecerea sa in vesnicie, sunt pilde ale unei alte Europe, care se numea 'Republica Christiana', si ale unui alt fel de europeni care isi spuneau 'crestini'... Aparator al acestei Europe crestine a fost Sfantul nostru Voievod si cu aceasta viziune sunt de acord atat oamenii Bisericii, cat si slujitorii stiintelor istorice'.Fonduri papale pentru domn 'contra crudului turc'Acest principe al 'Republicii Christiana' scria la 25 ianuarie 1475 'Catre Coroana ungureasca si catre toate tarile in care va ajunge aceasta scrisoare… ca necredinciosul imparat al turcilor a fost de multa vreme si este inca pierzatorul intregii crestinatati si in fiecare zi se gandeste cum ar putea sa supuna si sa nimiceasca toata crestinatatea. De aceea, facem cunoscut Domniilor Voastre ca, pe la Boboteaza trecuta, mai sus-numitul turc a trimis in tara noastra si impotriva noastra o mare ostire, in numar de 120.000 de oameni… Auzind si vazand noi acestea, am luat sabia in mana si, cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers impotriva dusmanilor crestinatatii, i-am biruit si i-am calcat in picioare, si pe toti i-am trecut sub ascutisul sabiei noastre; pentru care lucru, laudat sa fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, paganul imparat al turcilor isi puse in gand sa se razbune si sa vie, in luna lui mai, cu capul sau si cu toata puterea sa impotriva noastra si sa supuna tara noastra, care e poarta crestinatatii si pe care Dumnezeu a ferit-o pana acum… De aceea, ne rugam de Domniile Voastre sa ne trimiteti pe capitanii vostri intr-ajutor impotriva dusmanilor crestinatatii, pana mai este vreme, fiindca turcul are acum multi potrivnici si din toate partile are de lucru cu oameni ce-i stau impotriva cu sabia in mana…'Papa Sixt al IV-lea (1471-1484) avea sa raspunda de la Roma unei scrisori asemanatoare la 9 aprilie 1476, iar marele voievod avea sa primeasca de la pontif urmatorul raspuns: '…luand in considerare smerita cerere a lui Ştefan, principele Moldovei, a Episcopului Moldovei, a nobililor si locuitorilor Moldovei, cu deosebita consideratie pentru persoana lui Ştefan (papa) acorda iertarea generala pentru toti crestinii care vor vizita biserica cea mare a Moldovei', iar fondurile ce vor rezulta in marele an jubiliar urmand a fi date de episcopul Petru al Moldovei si de barbatii desemnati de principe 'numitului Ştefan Voievod pentru intretinerea armatei sale ridicate contra crudului turc, dusmanul numelui crestin si fondurile sa nu fie intrebuintate intr-alt scop decat in acela al Sfintei Cruciade'. Scrisoarea urma sa fie larg difuzata in copie autentificata, atragandu-se atentia asupra obligatiei de a se respecta masurile descrise.Sprijin pentru atletul credintei crestineDocumentul amintit este completat de un altul, semnat la 13 ianurie 1477, tot la Roma, prin care Papa Sixt al IV-lea extinde concesia anului mare jubiliar, din 9 aprilie 1476, asupra tuturor persoanelor care vor vizita cele doua catedrale din Cetatea Alba si in care il apreciaza pe domnul Moldovei ca fiind un 'adevarat atlet al credintei crestine'. Iata textul: '…Cum deci, precum o stiu toate natiile pamantului, neamul fara de lege al turcilor nu inceteaza a unelti in contra credintei ortodoxe si contra acelora care au primit-o in Sfantul Botez al renasterii si mai ales in contra iubitului fiu, nobilul barbat, Ştefan Voievod, si a stapanirilor sale care se afla in regiunile marginase cu turcii, pentru ca, supunandu-le aceste spurcatei lor tiranii, sa li se deschida mai usor drumul spre tarile celorlalti crestini si desi sus-numitul Ştefan, ca un adevarat atlet al credintei crestine, e dispus sa reziste perfidiei si atacurilor turcilor insisi, totusi, pentru sustinerea unei poveri atat de grele si pentru a o duce la bun sfarsit, singurele lui puteri nu sunt suficiente, ci catre acelea sunt necesare nu putin averile si ajutoarele crestinilor, care sau sa contribuiasca cu bunurile date lor de Dumnezeu, sau sa se alature personal, mergand sa lupte in armata pregatita de insusi Ştefan, pentru ca, in sfarsit, caineasca turbare a turcilor sa poata fi infranta si alungata de la hotarele crestinilor si ca sa li se taie acelorasi turci curajul si indrazneala blestemata de a prigoni pe crestini… Noi, din mila lui Dumnezeu cel atotputernic, a carui cauza si ale carui drepturi, Ştefan, intre ceilalti crestini, le apara dupa puterile sale, ii vom intari pe cei ce vor vizita cele doua catedrale... cu rasplata iertarilor si cu darul dezlegarilor'...Urmare scrisorii adresate de Ştefan cel Mare Coroanei unguresti, la 26 ianuarie 1476, Papa Sixt al IV-lea mai decide ca episcopii din Ungaria si din partile dinspre Serbia sa dispuna ca preotii din jurisdictia lor sa acorde sprijin romanilor ortodocsi si, fara sa-i injoseasca in credinta lor, cand cer, sa le dea chiar Sfintele Taine si sa-i inmormanteze in cimitirele catolice.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 831

Id: 7562

Data: Jul 2, 2010

Imagine: