1. Sfantul Mare Mucenic Procopie a fost ofiter superior in armata imparatului Diocletian. Dupa ce a primit botezul crestin, mama sa, Teodosia, i-a marturisit imparatului faptele fiului ei. Astfel, Procopie s-a predat, fiind supus la chinuri in Cezareea. Pentru ca a rezistat, multi pagani s-au botezat. In cele din urma, a primit moarte martirica, alaturi de mama sa, care intre timp a devenit crestina. Astazi pomenim si pe Sfintii Mucenici Epictet preotul si Astion monahul, originari din Asia Mica. Epictet a intrat in monahism intr-una din manastirile provinciei romane Frigia, primind darul facerii de minuni. L-a botezat pe Astion, nepotul senatorului roman Iulian, care a intrat in monahism, devenindu-i ucenic. In jurul anului 290, cei doi au venit in provincia romana Scitia Minor, propovaduind cu mult curaj Evanghelia lui Hristos in orasul Halmyris si convertind la crestinism un mare numar de pagani. Astion a fost invrednicit si el cu darul facerii de minuni. La porunca guvernatorului provinciei, Latronianus, Epictet si Astion au fost intemnitati si supusi la chinuri. Li s-au taiat capetele in orasul Halmyris, la data de 8 iulie 290.

2.Nu departe de bratul Sfantul Gheorghe al Dunarii si de satul Dunavatul de Jos, in Dobrogea, se afla ruinele unei fortarete romano-bizantine care se numea in vechime Halmyris. In aceasta cetate au patimit Sfintii Epictet si Astion, marturisindu-si credinta in Hristos, in anul 290.

Pe vremea nelegiuitului imparat Diocletian (284-305) traia in partile Asiei Mici un preot cu numele Epictet, care ducea o viata curata si evlavioasa. Din frageda copilarie el fusese crescut in frica de Dumnezeu, urmand poruncile Mantuitorului. Ca si odinioara Samuel, a fost cinstit din tinerete cu haina preotiei si, plin fiind de harul lui Dumnezeu, el facea multe semne si minuni. Adeseori, prin puterea rugaciunii sale, deschidea ochii orbilor, vindeca pe leprosi si pe ologi si scotea duhurile necurate din cei indraciti.

Odata, pe cand Epictet se afla acasa si-si facea obisnuita rugaciune catre Hristos, i-a fost adusa fiica unui om care era paralizata in asa masura, ca nu putea misca altceva decat limba. Tatal sau, aducand-o la usa preotului, a lasat-o afara si a intrat la Sfant rugandu-l fierbinte sa-i tamaduiasca fiica. Auzind acestea, preotul a zis tatalui s-o aduca inauntru, apoi s-a rugat fierbinte, a uns cu ulei sfintit trupul fetei si ea s-a facut sanatoasa.

Alta data, i-a fost adus un indracit. Cand acela a ajuns langa omul lui Dumnezeu, duhul cel rau a inceput sa strige si sa zica timp de trei zile: O, cruce, o, chin, cum sunt pus la cazne! Cat de bine imi mergea cand eram in Frigia! . Certat de Sfantul Epictet, duhul cel rau a trebuit dupa trei zile sa paraseasca trupul in care se cuibarise. Izbavit de diavol, omul a adus indata multumire Mantuitorului Hristos.

In alta zi i-au infatisat lui Epictet o femeie oarba. Aceasta plangea cu amar ca doctorii n-o putusera vindeca si-l ruga fierbinte sa-si puna dreapta sa peste ochii ei. Sfantul i-a indeplinit rugamintea si femeia si-a recapatat vederea.

Astion era un tanar, fiul unui om de vaza din oras, foarte bogat. Mama sa era si ea de vita nobila, fiica senatorului Iulian. Parintii il iubeau nespus, fiind si singurul copil, privindu-l ca pe odorul lor cel mai de pret. Epictet i-a lamurit acestuia care este adevarata nestemata a vietii, spunandu-i ca aurul de aici nu este de cel mai mare pret, deoarece el insala multe suflete. La fel si argintul. Vino, ii zice el, si-ti voi arata care aur trebuie sa alegi si dupa care argint trebuie sa tinzi. Este acela pe care Domnul si Mantuitorul nostru l-a dat celor ce cred in El. Tatal tau, pe care-l vezi, nu este adevaratul tau tata, ci atotputernicul Dumnezeu este tatal tau. Acesta a poruncit, iar tu ai devenit om. El a hotarat, si tu ai fost plamadit in pantecele mamei tale. El a voit, si tu ai putut ajunge pana la varsta tineretii. De asemenea, mama noastra adevarata nu este fiinta pe care o vedem, ci Sfanta Biserica .

A doua zi, tanarul s-a trezit la revarsatul zorilor si s-a indreptat in graba spre acelasi loc unde cu o zi inainte gustase din mierea florilor ceresti. Intrand in locuinta preotului lui Hristos, Astion a vorbit cu acesta si la sfarsit i-a zis: Ingaduie-mi sa fiu chiar astazi catehumen si supune-ma la post atatea zile cate crezi de cuviinta; dupa trecerea acestui timp doresc sa primesc Botezul. Atunci imi voi fi insusit tot ce priveste credinta crestina. Te rog ca, dupa aceea, sa parasim amandoi acest oras si sa ne ducem intr-o tara indepartata, acolo unde ne va indrepta Duhul Sfant, ca nu cumva tatal meu sa-mi schimbe gandul curat cu lacrimile sale .

Dupa ce a implinit dorintele inteleptului tanar, preotul Epictet si ucenicul sau, Astion, au parasit orasul, s-au imbarcat pe o corabie si au sosit la hotarul scitilor, oprindu-se in cetatea Halmyris, din Dobrogea, unde nu era nimeni care sa-i cunoasca. Parintii lui Astion isi cautau insa fiul si se tanguiau ca nu-l gasesc.

Dupa ce s-au asezat la Halmyris, Epictet si Astion au continuat sa duca aceeasi viata curata, asa cum traisera in patria lor. Epictet a facut si aici multe semne si minuni. Unei femei i-a vindecat fiul surdo-mut si paralitic. Cel vindecat s-a intors la Dumnezeu, si impreuna cu el s-au convertit mai mult de 1000 de locuitori din Halmyris, care vazusera minunea. Şi Astion a capatat darul facerii de minuni, avand o deosebita putere asupra diavolului.

Intr-o zi, pe cand Astion mergea grabit spre Dunare ca sa ia apa, s-a intalnit cu un om care era chinuit de duhul cel rau. Apropiindu-se de el, Astion s-a rugat, a facut semnul crucii pe fruntea si pe trupul lui, si in aceeasi clipa duhul cel rau a fugit din cel chinuit.

Alta data, Astion a vazut cum un om a cazut de la mare inaltime si zacea la pamant, pe jumatate mort. In taina s-a rugat fierbinte lui Hristos si si-a amintit de Sfantul Apostol Pavel cum l-a izbavit pe Eutihie, care cazuse de la o fereastra, cum Petru i-a dat putere sa mearga lui Eneea, care zacea de opt ani pe patul de suferinta. Atunci, L-a rugat ferbinte si el pe Domnul, pentru nefericitul din fata lui, zicand ca si acesta este unul din turma Sa . Şi a rostit Astion catre cel cazut cuvintele Sfantului Apostol Petru: In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoala-te si umbla! (Fapte 3, 6). Astion l-a ridicat, si acela a devenit apoi unul din catehumenii sai, botezandu-l dupa aceea.

In acea vreme a sosit in orasul Halmyris dregatorul Latronian. In a patra zi de la sosire, i s-a spus de catre unii dintre slujbasii sai ca sunt in oras doi straini, care ar fi vrajitori si ghicitori si ca prin cuvantarile lor au intors pe multi de la cinstirea zeilor.

Auzind acestea, dregatorul s-a maniat si a poruncit ca dupa apusul soarelui cei doi Sfinti sa fie prinsi si dusi la inchisoare. Pe drum, ei cantau psalmi, rosteau lungi si fierbinti rugaciuni si s-au inteles ca a doua zi, cand vor fi dusi la judecata, sa nu spuna nimic despre familia lor si despre tara de unde veneau, ci doar sa repete ca ei sunt crestini, ca acesta este numele, neamul si patria lor si ca ei nu sunt altceva decat cinstitori ai Dumnezeului adevarat.

Foarte devreme, in ziua urmatoare, comandantul Latronian a poruncit sa fie facuta o tribuna in mijlocul orasului si acolo sa fie chemat cat mai mult popor. Aici au fost adusi si cei doi invinuiti. Latronian abia putea sa priveasca la ei, deoarece fata lor stralucea ca soarele. Epictet era un barbat cam de 60 de ani, inalt si cu barba incaruntita, iar Astion, un tanar de 35 de ani, frumos si cuvios la infatisare. In timpul cercetarii lor, cei doi Sfinti isi marturiseau credinta in Iisus Hristos si aratau ca ei nu pot sa se inchine zeilor. Maniat, dregatorul a poruncit ca amandoi sa fie legati, chinuiti si sa li se rupa carnea de pe trup cu ghiare de fier. Sfintii nu raspundeau la toate decat cu cuvintele: Noi suntem crestini, faca-se cu noi voia lui Dumnezeu .

Unuia dintre judecatori, pe nume Vigilantiu, auzind din gura Sfintilor cum cinstesc si marturisesc fara incetare credinta in Iisus Hristos, nu i-au iesit din minte aceste cuvinte timp de trei zile; in a patra zi, s-a dus si a marturisit: Şi eu sunt crestin, faca-se si cu mine voia lui Dumnezeu . Vigilantiu s-a dus apoi la Mucenici in inchisoare, ca sa primeasca de la ei invatatura. Apoi, impreuna cu toata casa lui, au devenit crestini.

In a cincea zi, cei doi Sfinti au fost iarasi adusi la judecata. Atunci, Epictet a rostit o cuvantare, care s-a terminat cu marturisirea: Noi suntem crestini . Latronian s-a maniat si urla ca un leu: Aduceti sare si otet si frecati cu ele ranile de deasupra, puneti smoala si untura intr-un cazan si cand vor incepe sa fiarba in clocot, aruncati pe indaratnicii acestia inauntru . Auzind porunca, cei doi Sfinti repetau si mai aprig cuvintele: Suntem crestini, faca-se cu noi voia lui Dumnezeu . Dar la chinul care li se pregatise, ei au ramas nevatamati si de aceea au fost osanditi ca 30 de zile sa nu primeasca nimic de mancare si de bautura. Ei s-au hranit insa din bogatia Cuvantului lui Dumnezeu, intarindu-se zilnic cu painea care coboara din cer, cantand psalmi.

Pe cand Epictet si Astion indurau chinuri, a aparut la Halmyris un strain care, vazand pe Astion in fata scaunului de judecata, l-a recunoscut. Degraba s-a suit in corabie, a calatorit pe mare si a ajuns la tarmul tarii unde traiau parintii lui Astion. El le-a spus ce vazuse si auzise in legatura cu fiul lor. Insotiti de trei slujitori, parintii s-au imbarcat in graba si, calatorind pe mare, au ajuns in orasul Halmyris, in tara scitilor (Dobrogea). Aici, ne spune Actul martiric, episcopul si intaistatatorul sfintelor Biserici era preafericitul Evangelicus .

Dupa cele 30 de zile au fost adusi din nou in fata judecatii cei doi patimitori. Latronian a inceput prin a zice ca el inca nu stie de unde vin ei si din ce neam se trag si fiindca ei nu vor sa spuna ii considera demoni; apoi i-a osandit la moarte prin taierea capului. Atat Epictet cat si Astion si-au marturisit din nou credinta in Hristos, zicand ca ei demoni nu sunt, ci ca ei au scos demoni din oameni cu ajutorul lui Hristos, si anume pe acei demoni pe care judecatorii ii cinstesc si li se roaga ca unor dumnezei. Auzind acestea, Latronian a poruncit slujitorilor sa-i loveasca peste gura cu pietre si sa-i lege din nou. Dar pentru ca si in urma acestor chinuri ei au ramas senini si veseli, dregatorul a dat ultima porunca, cerand sa fie scosi afara din cetate si acolo sa li se taie capul. Cu bratele intinse si cu privirea ridicata la cer, Mucenicii au rostit o lunga rugaciune, iar poporul a raspuns Amin! . Epictet a lasat mai intai pe Astion sa i se taie capul; acesta, spunand o rugaciune, a terminat-o cu cuvintele Mantuitorului: In mainile Tale incredintez duhul meu (Luca 23, 46). Epictet s-a asezat langa trupul ucenicului sau si indata i s-a taiat si lui capul. Era ziua de 8 iulie a anului 290. Trupurile Mucenicilor s-au facut albe precum zapada si cei care sufereau de vreo boala, durere sau slabiciune, si se atingeau cu credinta de ele, se vindecau.

La apusul soarelui, Vigilantiu impreuna cu alti crestini au venit si au luat trupurile Sfintilor, au turnat peste ele mir si alte miresme de pret si, cantand psalmi si laude, le-au inmormantat intr-un loc potrivit. Dupa uciderea celor doi Martiri si inmormantarea lor, Latronian a innebunit si si-a sfarsit viata in chip jalnic.

In a treia zi de la inmormantare, Astion i s-a aratat lui Vigilantiu spunandu-i ca in ziua aceea vor sosi parintii sai ca sa-l caute si ca il roaga sa mearga in port, sa-i primeasca, sa le dea gazduire si sa-i mangaie. Ducandu-se in port, Vigilantiu a aflat pe parintii lui Astion, care intrebau despre fiul lor. Vigilantiu le-a povestit cum Astion plecase cu trei zile mai inainte intr-o tara indepartata, apoi, infatisandu-le cu vorbe alese frumusetile ceresti si ale vietii vesnice, le-a spus adevarul despre moartea muceniceasca a fiului lor, adaugand ca toti cei care se invrednicesc de un asemenea sfarsit sunt numiti Mucenici . Timp de o saptamana parintii lui Astion au primit invatatura de la Vigilantiu, in urma careia s-au hotarat sa devina crestini. Preotul Bonosus, care, pentru a scapa de prigonitori, se ascunsese intr-un loc tainuit, i-a facut catehumeni si dupa 40 de zile de la moartea lui Astion, parintii lui au fost botezati de episcopul Evangelicus. Acesta din urma a ramas cu ei 8 zile, dupa care a plecat intr-un oras apropiat. Parintii lui Astion s-au intors apoi in patrie, luand cu ei pe Vigilantiu si pe preotul Bonosus.

Dupa incetarea persecutiilor, crestinii au ridicat o biserica deasupra criptei ce adapostea moastele mucenicilor, dar, din pricina navalirilor barbare, atat biserica Sfintilor, cat si cetatea Halmyris, au cazut in ruina. Deabia peste 17 veacuri, la praznicul Adormirii Maicii Domnului (15 august) din anul 2001, moastele Sfintilor au fost descoperite in chip neasteptat in cripta de sub altarul bisericii ruinate din cetatea Halmyris, alaturi de un fragment de inscriptie, care cuprinde cuvintele Martir si Astion. Sfintele moaste se afla la Manastirea Halmyris, din eparhia Tulcii, fiind purtate in procesiune in fiecare an la ziua pomenirii lor, 8 iulie.

Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.

The post 8 V Sf. Mare Mc. Procopie si mama sa, Sf. Mc. Teodosia; † Sf. Mc. Epictet preotul si Astion monahul appeared first on Basilica.ro - Agentia de presa a Patriarhiei Romane.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1431

Id: 60540

Data: Jul 8, 2016

Imagine: