La inceputul verii, cu puțin timp inainte de canonizarea Sfantului Sofian de la Antim, am insoțit-o pe Monahia Mina de la Mănăstirea Christiana, ucenică a cuviosului, la mormantul acestuia de la Mănăstirea Căldărușani.

Printre ascultările mănăstirești și lucrul ca asistentă medicală la Spitalul Sf. Pantelimon, maica și-a dedicat timpul, alături de alți ucenici ai Sfantului Sofian, pentru a se ingriji de mormantul lui, de-a lungul anilor care au trecut de la adormirea sa, in 2002.

Cu un portbagaj plin de flori și cu inimile pline de dragoste ale maicii Mina și a unei alte ucenice, am pornit către Mănăstirea Căldărușani, unde Sfantul Sofian se odihnește alături de fratele său, Ierodiaconul Lucian Boghiu.

Am inceput discuția cu maica Mina, intreband-o cum a luat in grijă mormantul duhovnicului său și dacă a simțit vreodată prezența vie a părintelui.

„Nu am luat in grijă, am mers cand simțeam că părintele mă chema. Se aranja atunci totul, mașina, persoana care mă insoțea. Dacă l-am simțit viu? Sigur, pentru că am reușit să merg mai departe in această lume și prin lume.”

Imbrăcată in haine de lucru, special aduse, monahia se ingrijește cu conștiinciozitate de spațiul din jurul mormantului Sfantului Sofian, dar și de cel al fratelui său.

„Am simțit că părintele pictează undeva in Siria și se va intoarce sau că este in Germania la tratament. Au simțit prezența și sfințenia părintelui și persoanele care nu l-au cunoscut, ci doar au auzit, au citit despre el sau au mers des la mormantul său. Poate că și părintele se armonizează in duh cu cei care au pus o floare, au schimbat apa din vaze.”

„Această prezență a părintelui o găsești și in persoanele care l-au cunoscut și l-au descoperit ca fiind un om sfant, incă de cand trăia.”

„Măcar o dată am ascultat”

Monahia Mina și-a dorit foarte mult să urmeze Conservatorul și avea toate șansele să fie admisă. A renunțat intr-o clipă la cel mai frumos vis al său, după o scurtă convorbire cu părintele Sofian.

„Pentru mine ar fi fost o mare suferință dacă nu aș fi ascultat de ce mi-a spus părintele in vremea aceea. Atunci poate nu ințelegeam cu toată inima vorbele părintelui, dar in timp s-a confirmat tot ce mi-a spus. Măcar o dată am ascultat.”

„Dar am rămas același om neschimbat, pentru că vreau o minune in inima mea, așa cum am cerut de la părintele, să mă ajute. Nădăjduiesc și cred că va interveni la Maica Cerului și a Pămantului pentru mine, așa cum l-am rugat, cand mergeam la sfinția sa, la spital.

„Era ca Sfantul Serafim de Sarov!”

Am rugat-o să ne ofere cateva impresii despre zilele de suferință, pe care Sfantul Sofian le-a indurat in rugăciune și tăcere pe patul de spital.

„Am stat intr-o noapte la terapie intensivă și a fost cumplit de chinuitor pentru părintele. Era foarte bolnav, se simțea tare rău. A avut o stare de neliniște toată noaptea, după care i-au administrat ceva, dar tot nu s-a liniștit. Cum mai suferea părintele și nimic nu zicea!”

„Au venit și părinții și i-au făcut Sfantul Maslu. Cand l-au adus cu patul de la tomograf, era ca Sfantul Serafim de Sarov, așa strălucea prin curtea spitalului.”

Știm dintr-o altă mărturie a unei ucenice, că acesta avea o mare evlavie la Sfantul Serafim de Sarov și la spital a insistat să ia icoana sfantului cu el.

Monahia iși mai amintește că, la spital, părintele o punea să citească din Pateric și din Evanghelia Sfantului Ioan.

„Țin minte că un domn se ținea de patul părintelui și cand a ajuns in salon a ingenuncheat și a inceput să plangă, era o minune să-l intalnească pe părintele! Domnul respectiv era din personalul Spitalului Militar, cu o funcție inaltă.”

„In ultima noapte am stat intre perete și patul părintelui. Era asistat și monitorizat de un cadru medical de la Spitalul Militar. In tot acest timp, părintele se ruga cu rugăciunea inimii, se vedea cum se mișcau buzele și cate o lacrimă curgea din ochi.”

„Nu făcea rău nimănui, prefera să rabde ca un martir, nu riposta. Chiar in ultimele clipe ale vieții a fost un martir.”

„A murit mila!”

Am intrebat-o pe Maica Mina care crede că au fost virtuțile de căpetenie ale Cuviosului Sofian. „Cred că au fost smerenia și dragostea”. �Acestea o duc cu gandul la ceea ce le povestea ucenicilor despre perioada detenției.

„Spunea părintele așa, referindu-se la viața din inchisoare: Trebuia să avem acest gand ca �material� cand veneau și ne anchetau: pentru păcatele mele rabd și ale neamului meu, de aceea sunt aici, și parcă nu mai simțeam nicio durere, ba, parcă și pe cei care mă chinuiau ii compătimeam.”

I-am amintit maicii și de o altă virtute cunoscută a părintelui, milostenia. La priveghi și in ziua inmormantării, mai mulți cerșetori, in plansul lor, strigau „mama, mama” in loc de „părinte” sau „A murit mila”.

Maica Mina completează că „cerșetorii imprumutaseră din delicatețea părintelui și erau siguri de atunci că dobandiseră un nou sfant mijlocitor intre cer și pămant.

„Apostolul Bucureștilor”

Am rugat-o să ne impărtășească și alte sfaturi primite de la duhovnicul său. Maica ne povestește:

„Il vedeam pe părintele Nectarie din Basarabia la părintele Sofian și mă „certam” cu Dumnezeu, că de ce nu sunt și eu călugăr, așa aș fi stat tot timpul cu părintele. Sfinția sa se ocupa cu materialele legate de Sfantul Antim Ivireanul, era preocupat să ducă la bun sfarșit această lucrare.”

Iși amintește că părintele spunea: „poți fi singur, crezand sau amăgindu-te că ești cu Dumnezeu și poți fi inconjurat de oameni și prin ei, cu Dumnezeu.” Monahia continuă: „Poți fi in mijlocul lumii și să te mantuiești sau nu, poți fi in pustie și poți să te mantuiești sau nu. Aici depinde de inima omului, unde bate. Și pentru cine bate!”

Din testamentul duhovnicesc, maica mai păstrează in inimă sfaturile legate de blandețe și nejudecata aproapelui. Din invățăturile părintelui, a reținut că vrăjmașul are și mai mare putere asupra acelui suflet pe care il judeci și este chinuit și mai mult.

Maica ne mărturisește că inima părintelui Sofian, era precum cea a părintelui Cleopa Ilie, plină de compasiune, pentru că amandoi vedeau in om chipul lui Dumnezeu.

„Cand părintele Cleopa intreba de unde ești și răspundeai că ești din București, spunea: �Da, da, de la părintele Sofian, apostolul Bucureștiului�. Mergeam la părintele Cleopa și imi spunea să invăț de la părintele Sofian, cum a răbdat in mijlocul lumii și este ca un apostol.”

La scurt timp după această conversație de la mormantul părintelui, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a recunoscut oficial sfințenia acestuia și a altor 15 romani.

Ședința de lucru in cadrul căreia a fost luată decizia a inceput in 11 iulie, iar Sfantul Sofian va fi sărbătorit in data de 16 septembrie, ambele fiind date de prăznuire ale Sfintei Mari Mucenițe Eufimia, la care cuviosul avea evlavie.

Intrebată despre legătura duhovnicească dintre Sfantul Sofian și Sfanta Eufimia, sora Emilia de la Mănăstirea Cornu, o ucenică apropiată de inima părintelui, mărturisește: „Parcă il văd cum o dată a povestit cuiva viața ei și avea o mană ridicată foarte expresiv și povestind, plangea.”

Citește și Părintele Sofian din amintirile fiilor duhovnicești: Mărturii stranse de Protos. Arsenie Muscalu și obștea de la Cornu

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Sursa: Basilica.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 90

Id: 81462

Data: Jul 16, 2024

Imagine: