Duminica a cincea din Postul Mare a fost initial dedicata parabolei omului bogat si a saracului Lazar ( Lc 16, 19-31 ). Destul de tarziu, probabil la sfarsitul secolului al XIV-lea, a inceput sa se faca in aceasta duminica si pomenirea Sfintei Maria Egipteanca, praznuita de obicei la 1 aprile. Tot din aceasta perioada dateaza si introducerea citirii la Sfanta Liturghie a pericopei evanghelice cu care suntem obisnuiti astazi (Mc 10, 32-45 ).'Care este folosul lepadarii de hrana trupeasca, daca esti biruit de cugetari si de patimi trupesti?'La duminica aceasta, Sfantul Grigorie Palama nu alcatuieste ca de obicei o omilie exegetica, ci una tematica. Se centreaza pe ideea postului, a luptei contra patimilor, a rugaciunii si a milostivirii fata de aproapele. De la inceput se face precizarea ca postul nu este un scop in sine. Prin post trebuie urmarite despatimirea si smerenia. Este foarte posibil insa ca un post urmat dupa toate regulile infranarii fizice sa nu aduca nici un fel de progres duhovnicesc: 'Care este folosul lepadarii de hrana trupeasca, daca esti biruit de cugetari si de patimi trupesti? Care este folosul sa te abtii de la vin si sa fii chinuit de sete, daca chiar neimbatandu-te de vin ai sufletul tulburat de invidie si de manie? Care este folosul sa te infranezi de la o masa placuta si bogata, dar sa ai sufletul lipsit de smerenie? Care este folosul sa fugim de mireasma imprastiata din multe mancaruri, dar sa avem mintea pagubita prin ganduri si cugete desarte, si sa fim lipsiti de folosul rugaciunilor noastre catre Dumnezeu?'. Scopul postului trebuie sa fie slabirea patimilor, smerenia sufletului, descatusarea din legatura urii si a tinerii de minte a raului. De fapt, Sfantul Grigorie Palama reia sfaturile tuturor indrumatorilor duhovnicesti. Parca avem in fata ochilor pe Sfantul Simeon Noul Teolog care prezinta ce ii spune parintele sau: 'Sa stii, copilul meu, ca nici postul, nici privegherea, nici alta isprava trupeasca nu ne vor face sa ne bucuram in Domnul si nici El nu ne va aparea datorita acestora, daca nu avem sufletul smerit, simplu si bun'. Sfantul Grigorie Palama atrage de asemenea atentia si asupra pericolului excesului ascetic: 'De aceea, Parintii cei purtatori de Dumnezeu, care graiesc din cele traite de ei, nu ingaduie posturile (totale) pentru zile in sir, ci ei socotesc ca este mai de cinste si mai bine primit a manca o singura data pe zi si a nu se satura. Caci daca se hraneste cu masura cel slabit din bucatele ce i se asaza inainte, atunci fapta aceasta nu inlatura sfintenia lui. Cel slabit trebuie sa caute hrana, si nu trufia, folosul cumpatat al hranei, si nu lipsa de masura'.'Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric'Postul este renuntare la sine. Infranarea ne obliga astfel la milostenie. Faptul ca nu mai consumam atat de mult pentru propria persoana ne ofera libertatea de a darui celor lipsiti din surplusul nostru. Şi chiar daca nu vrem sa daruim, Sfantul Grigorie indeamna ca macar sa nu rapim ce este al celuilalt. Totusi idealul este sa nu ramanem pasivi in fata suferintei celorlalti, si Sfantul Grigorie citeaza in acest sens un fragment sugestiv din Sfanta Scriptura: 'Este oare acesta un post care Imi place? Nu un astfel de post am ales Eu. Rupeti lanturile nedreptatii, dezlegati legaturile jugului, dati drumul celor asupriti, imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va rasari ca zorile si tamaduirea ta se va grabi. Dreptatea ta va merge inaintea ta, iar in urma ta slava lui Dumnezeu. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei' (Isaia 58, 5-8). Egoismul, atentat la propria libertateEgoismul il rupe pe om si de Dumnezeu, si de aproapele sau. Este un atentat la libera participare a tuturor oamenilor la bunurile daruite de Dumnezeu. Probabil ca aceasta omilie a fost rostita avand in vedere evenimentele derulate in timpul in care zelotii au preluat in forta conducerea Tesalonicului. Reactia acestora la excesele de opulenta, chiar daca a fost exagerata si nu intru totul foarte sincera, a avut rolul de a repozitiona atitudinea tuturor fata de notiunea de proprietate si drept la libertatea de acces la minimul necesar. Intr-o alta omilie Sfantul Grigorie Palama emitea un semnal de alarma foarte serios in aceasta privinta: 'Iubirea de argint este pricina tuturor relelor, a castigului rusinos, a hotiei, a zgarceniei, a lipsei de dragoste, a necredintei, a mizantropiei, a napastuirii, a bogatiei celei nedrepte, a cametei, a viclesugului, minciunilor, juramantului stramb. Din iubirea de argint se nasc jefuirile bisericilor. Tot pentru iubirea de argint, in mijlocul oraselor sunt cantare nedrepte si masuratori indoite, coruptie, calcare de hotare, vrajmasii intre vecini' (Omilia 62). Realismul acestei prezentari este, din pacate, inca destul de actual. Daca astazi vorbim tot mai mult despre drepturile omului si despre incalcarea acestora, repunerea in adevarata sa valoare a discursului patristic despre pacat si consecintele sale pe plan social va da un raspuns antropologic necesar provocarilor contemporane.Postul si lipsa de infranare, inclusiv cu forma sa sociala - neingrijirea de cei saraci si egoismul posesiei - sunt incompatibile. Cumpatarea ofera bucuria raiului, pierduta de stramosi tocmai prin lipsa infranarii. Postul unit cu milostenia si cu smerenia sufletului ne ajuta indreptarea catre binecuvantarea promisa de Dumnezeu. Moise a postit si s-a invrednicit de culmea vederii lui Dumnezeu. Ilie L-a vazut pe Dumnezeu, dar mai inainte s-a curatit prin post. Daniel a dobandit si el vederea lui Dumnezeu, dar mai intai a petrecut in post si nemancare. Cei trei tineri, in Babilon, 'invrednicindu-se cu postul', au biruit focul ce a fost aprins pentru omorarea lor. Nu putem calca in picioare jaratecul patimilor daca nu ne inarmam cu armele postului, rugaciunii si milosteniei. Iubirea de sine nu este totuna cu controlul de sine. Postul ajuta in demersul lepadarii de sine si in dobandirea controlului de sine, trepte necesare in dobandirea curatiei sufletului.Lupta despatimiriiTrebuie avut in vedere insa faptul ca, desi atat postul cat si controlul de sine sunt doar primele etape in drumul catre iluminare si unirea prin har cu Dumnezeu, ele sunt indispensabile. Milostivirea fata de cei saraci, despatimirea, curatenia sufleteasca sunt pasi care nu pot fi ignorati. Este important de asumat acest ghidaj ascetic propus de traditia patristica. Riscul neasumarii este ajungerea intr-un impas al lipsei de constientizare a rolului hotarator al fiecarei etape. Se risca astfel un discurs centrat doar pe sublime experiente mai mult sau mai putin duhovnicesti care pot fi foarte atragatoare pentru doritorii de un anumit exotism, uitandu-se faptul esential ca intreaga traditie patristica indemna la lupta despatimirii. Sfantul Grigorie Palama atrage mereu atentia asupra acestui risc: uitarea faptului ca drumul catre vederea lui Dumnezeu trece prin despatimire. Chiar daca Dumnezeu e liber in a Se descoperi personal cui voieste, si nu eforturile ascetice sunt cele ce determina libertatea lui Dumnezeu, despatimirea trebuie sa fie lucrata de cel ce doreste sa aiba sansa intalnirii reale cu Dumnezeu. Nu efortul ascetic este determinantul absolut al acestei intalniri. Este insa la fel de sigur ca cel plin de patimi si care nu face nici un efort pentru a se elibera de ele isi inchide categoric drumul catre unirea cu Dumnezeu (articol realizat de Pr. Roger Coresciuc si publicat in Ziarul Lumina din data de 20 martie 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 833

Id: 5195

Data: Mar 20, 2010

Imagine: