'Şi pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer' (Luca 24, 51) De sarbatoarea Inaltarii Domnului nostru Iisus Hristos, ieri, 13 mai, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a savarsit slujba Sfintei Liturghii la Catedrala Patriarhala din Bucuresti inconjurat de un ales sobor de preoti si diaconi. Redam in continuare cuvantul de invatatura al Intaistatatorului Bisericii noastre cu prilejul acestui Praznic Imparatesc:Sfanta Evanghelie care se citeste la sarbatoarea Inaltarii Domnului este plina de intelesuri duhovnicesti si ea ne arata semnificatia deosebita a sarbatorii de astazi. Dupa ce a inviat din morti, Mantuitorul Iisus Hristos S-a aratat de mai multe ori ucenicilor Sai si altor persoane pentru a dovedi ca invierea Lui este adevarata, este reala. In perioada aceasta de 40 de zile, ne spune Sfanta Scriptura, care au trecut de la invierea Sa din morti pana la inaltarea Sa la ceruri, Iisus le-a vorbit ucenicilor Sai de mai multe ori despre tainele Imparatiei cerurilor, pentru ca lor li s-a dat de catre Dumnezeu sa cunoasca Tainele Imparatiei cerurilor. Tainele cele mari ale Imparatiei cerurilor sunt Intruparea Domnului, rastignirea Sa pe cruce, invierea Sa, inaltarea Sa la ceruri si a doua venire intru slava Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca sa judece viii si mortii, iar Imparatia Lui nu va avea sfarsit.Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de a se inalta le cer, i-a invatat pe ucenici intr-o forma concentrata, dar foarte profunda, adevarul ca tot ceea ce s-a intamplat, tot ceea ce s-a savarsit cu El si de catre El, Mantuitorul lumii, a fost planul de mantuire al lui Dumnezeu Tatal, si ca atare toate trebuia sa se implineasca asa cum s-au implinit. Şi apoi adauga: trebuie sa se propovaduiasca pocainta spre iertare la toate neamurile, incepand de la Ierusalim. Deci pocainta spre mantuire vine ca dar al mortii si invierii Mantuitorului Iisus Hristos, al aratarii smereniei Sale celei multe pana la moarte si a aratarii slavei Sale celei negraite prin invierea Sa din morti. Dupa ce ne-a aratat smerenia Sa desavarsita si slava Sa cea negraita, Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca a venit timpul sa se propovaduiasca pocainta spre mantuire la toate neamurile. Cu alte cuvinte, in Imparatia lui Dumnezeu nu se poate intra decat prin pocainta si iertare de pacate, si anume poarta crucii, care inseamna rastignirea egoismului si a pacatului din noi, si poarta invierii, ca ridicare a sufletului din pacat si a unirii omului cu Dumnezeu. Iar aceasta taina a intrarii in Imparatia lui Dumnezeu prin Cruce si Inviere, prin smerenie si prin bucuria credintei in Dumnezeu sau bucuria unirii cu Dumnezeu, prin rugaciune si prin Sfintele Taine, incepe odata cu Taina Sfantului Botez, deoarece prin Botez ne unim cu Hristos Cel rastignit si inviat, murim impreuna cu El si inviem impreuna cu El, pentru a dobandi sfintenia si viata vesnica. Aceasta inseamna, in putine cuvinte, ca trebuie sa se propovaduiasca pocainta spre mantuire la toate neamurile. Apoi Mantuitorul Iisus Hristos binecuvinteaza pe ucenicii Sai, iar pe cand ii binecuvanta S-a despartit de ei si S-a inaltat la ceruri. Dar inainte de a-i binecuvanta le spune: 'Va trimit fagaduinta Tatalui Meu', si anume va trimite pe Duhul Sfant. Deci Mantuitorul Iisus Hristos Se inalta la ceruri ca sa trimita pe Duhul Sfant in lume. In Evanghelia dupa Luca se spune acest lucru in forma concentrata, si anume: 'Va trimit fagaduinta Tatalui Meu'. In Evanghelia dupa Ioan insa ni se spune mai mult despre Duhul Sfant, si anume ni se spune ca Duhul Sfant este a treia Persoana a Sfintei Treimi, Care purcede de la Tatal si Care este trimis de catre Tatal in lume la cererea Fiului. Duhul Sfant este trimis in lume de catre Tatal si de catre Fiul pentru a ne ridica in iubirea Tatalui si a Fiului. Mantuitorul Iisus Hristos mai spune ca 'dintru ale Mele va lua si va va da voua', adica Duhul Sfant nu ne descopera un alt Hristos, ci ne impartaseste sau ne comunica viata din viata lui Hristos Cel rastignit si inviat si inaltat la cer.De ce Duhul Sfant vine numai dupa inaltarea Domnului la ceruri? Pentru ca sa ne arate ca Duhul Sfant nu ne daruieste doar o viata din lumea aceasta, ci ne daruieste si viata cereasca. Viata vesnica nu este viata pamanteasca, deoarece viata pamanteasca sfarseste in mormant, ci viata vesnica este viata traita vesnic cu Dumnezeu, ea este viata cereasca nesfarsita. Duhul Sfant este trimis de Hristos Domnul, Cel inaltat la ceruri cu Trupul, cu umanitatea Sa, in intimitatea sau in iubirea si slava Preasfintei Treimi. Deci Mantuitorul Iisus Hristos, inainte de a se inalta la ceruri, fagaduieste, promite ceva, dar, de fapt, nu ceva, ci promite pe Cineva, deoarece Duhul Sfant este Persoana, iar harul Lui, care se numeste adesea tot Duh Sfant, este harul care vine din Sfanta Treime prin lucrarea Duhului Sfant in oameni.Asadar, atunci cand ucenicii se despart de Mantuitorul au deja in suflet o anumita bucurie, ne spun Sfanta Evanghelie si Faptele Apostolilor, pentru ca Mantuitorul Iisus Hristos le promite ca nu-i lasa singuri, ca Duhul Sfant va fi cu ei si in ei. Prin urmare, prin inaltarea Sa la ceruri si prin trimiterea Sfantului Duh, Mantuitorul Iisus Hristos nu mai este in fata oamenilor, ci El devine viata noastra si locuieste in noi. De aceea, in Evanghelia dupa Matei, Hristos Domnul, Cel inviat din morti, zice ucenicilor Sai: 'Iata, Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului'(Matei 28, 20).Inaltarea Domnului mai arata demnitatea cea mai mare pe care omul o poate avea, si anume aceea de a fi inaltat in slava cereasca eterna. Mantuitorul spune in alta parte: 'Ma duc in ceruri la Tatal sa va gatesc voua un loc, pentru ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi impreuna cu Mine'. Inaltarea la ceruri a Mantuitorului Iisus Hristos ne arata ca trupul omului nu e facut pentru mormant, ci e facut pentru inviere si viata cereasca, nu e facut pentru stricaciune, ci e facut pentru slava. Iar aceasta slava o vedem in Trupul Mantuitorului inviat din morti si inaltat la ceruri. Ceea ce s-a realizat in El este inceputul lucrarii pentru noi toti. Deci la a doua venire a Mantuitorului Iisus Hristos, cand va veni cu slava sa judece viii si mortii, va avea loc si invierea cea de obste, iar cei care au crezut in Hristos si L-au iubit din tot sufletul lor, si au implinit voia Lui, aceia se vor inalta intru slava si iubirea Preasfintei Treimi, in fericirea vesnica a vietii ceresti. Evanghelia ne spune ca Mantuitorul, pe cand Se inalta la cer, a binecuvantat pe ucenici. De ce? Pentru a arata ca Biserica lui Hristos traieste prin binecuvantarea Mantuitorului Iisus Hristos. Toate binecuvantarile pe care le primim in Biserica in timpul slujbelor vin de la Hristos Cel ce a binecuvantat pe ucenici Sai cand S-a inaltat la cer. Cand preotul zice 'Pace tuturor', el nu transmite pace de la sine, ci pace de la Hristos; Hristos binecuvinteaza poporul, dar, asa cum frumos ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur, Hristos Domnul imprumuta de la preot vocea si mana; vocea lui ca sa se auda cuvantul pacii, si mana ca sa vada lumea ca este binecuvantata de catre Hristos, Cel ce a binecuvantat pe ucenicii Sai atunci cand S-a inaltat la cer. Deci in Biserica noi primim binecuvantare din binecuvantarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos Cel rastignit, Cel inviat si Cel inaltat la ceruri, Cel ce va sa vie cu slava sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. Deci ziua de inaltare la ceruri a Mantuitorului Iisus Hristos este o zi de mare binecuvantare pentru noi. De aceea, sarbatoarea aceasta este o sarbatoare de bucurie, este o sarbatoare de speranta sau de nadejde, pentru ca nu suntem facuti sa ramanem in mormant, suntem facuti pentru slava cereasca si viata vesnica. Tot in aceasta zi de sarbatoare a Inaltarii Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos la ceruri intru slava facem si pomenirea eroilor romani jertfiti pe toate campurile de lupta, in lagare si in inchisori, pentru apararea patriei si a credintei stramosesti, pentru reintregirea neamului romanesc, pentru libertatea si demnitatea poporului roman. De ce facem noi pomenirea eroilor neamului nostru romanesc in ziua Inaltarii Domnului? Deoarece invatam ca inaltarea la ceruri a Mantuitorului Iisus Hristos are loc dupa ce El trece prin jertfa crucii si prin inviere. Deci Hristos Cel jertfit pe cruce si inviat din morti Se inalta la ceruri, iar mainile Sale care binecuvinteaza, mainile Lui Celui inviat din morti pastreaza semnul cuielor de la rastignire, ceea ce inseamna ca nu exista slava fara cruce, iar slava Invierii si a Inaltarii Domnului este ascunsa in crucea suferintei si a patimirii Sale, a iubirii Sale jertfelnice. Pentru a face legatura intre jertfa Mantuitorului Iisus Hristos, Care S-a daruit pe Sine din iubire pentru mantuirea oamenilor, si jertfa eroilor neamului, Biserica noastra a randuit, in 1920 si apoi in 1999 si 2001, ca pomenirea celor ce s-au jertfit din credinta si dragoste pentru patrie si popor sa se savarseasca la Sarbatoarea Inaltarii Domnului. Parlamentul Romaniei, prin legea 379/2003, a legiferat aceasta cinstire a eroilor la Sarbatoarea Inaltarii Domnului si a declarat aceasta zi ca fiind sarbatoare nationala. Pomenirea eroilor ne invata ca cei care s-au daruit cu iubire jertfelnica pentru Dumnezeu si pentru semeni vor fi inaltati in binecuvantarea si bucuria Mantuitorului Iisus Hristos Cel inaltat la ceruri intru slava. Deci pomenirea si cinstirea eroilor sunt un act de inaltare sufleteasca a noastra, de inaltare duhovniceasca, de pretuire a jertfei lor si de speranta ca jertfa lor nu este zadarnica, ca libertatea noastra a fost adesea platita cu jertfa lor plina de iubire fata de Biserica si fata de popor. De aceea, noi trebuie sa facem pomenirea celor ce s-au jertfit pentru popor si tara, cu multa dragoste, cu multa pretuire, cu mult respect, si sa ne rugam Mantuitorului Iisus Hristos sa aseze sufletul lor impreuna cu dreptii. Mantuitorul Iisus Hristos ne spune ca nimeni nu are mai mare dragoste decat sa-si daruiasca viata pentru semenii sai. Aceasta dragoste de patrie si popor a eroilor neamului nostru este cinstita, este onorata si este pomenita astazi.Rugam pe Hristos Domnul sa ne daruiasca bucuria aceasta de a pomeni totdeauna sfintii si eroii neamului nostru. De fapt, cand ii pomenim pe eroi nu-i cinstim numai pe ei, ci ne cinstim si pe noi insine, cinstim radacinile noastre spirituale, cinstim demnitatea noastra de popor crestin jertfelnic. Pe stema tarii noastre se afla vulturul purtand crucea in plisc, pentru a ne arata ca inaltarea poporului roman s-a facut totdeauna prin jertfa si prin credinta in Hristos Cel rastignit si inviat. Intotdeauna noi, romanii, n-am primit nimic in dar fara jertfa, fara osteneala, fara daruire de sine. In aceste zile vedem ca trebuie sa facem multe eforturi pentru a ne inalta in demnitate intre popoarele lumii, ca adesea trecem prin incercari, prin suferinta, prin boala, prin saracie, dar daca avem credinta puternica atunci ne inaltam prin rugaciune in ceruri, iar Dumnezeu trimite harul si binecuvantarea Sa, si ne da puterea de a pastra credinta si de a trece cu speranta prin incercari, intarindu-ne mai mult in iubire fata de Dumnezeu si fata de semeni. De aceea, incercarile care vin asupra noastra trebuie sa ne faca mai buni, nu mai rai, mai milostivi, nu mai egoisti, mai darnici, nu mai zgarciti, mai harnici, nu mai lenesi. Deci toate aceste incercari sunt semnul ca Dumnezeu ne iubeste si ne cheama sa ne ridice la o treapta superioara din punct de vedere duhovnicesc.Asadar, sarbatoarea Inaltarii Domnului la cer ne cheama sa ne inaltam in demnitatea noastra de popor crestin de 2000 de ani, ne indeamna sa inaltam biserici pentru mantuire, sa crestem copiii in credinta. Un popor se inalta cand se ridica prin credinta si rugaciune, prin virtute si fapte bune, nu cand uita de Dumnezeu, ci cand se apropie de Dumnezeu, nu cand uita de sfinti, de martiri si de eroi, ci cand ii cinsteste vazand cum a lucrat in ei harul, binecuvantarea lui Hristos Cel rastignit, inviat si inaltat la ceruri intru slava.† DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 695

Id: 6407

Data: May 14, 2010

Imagine: