Mesajul Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu prilejul comemorarii Parintelui Arhimandrit Sofian Boghiu, la implinirea a 10 ani de la trecerea sa la cele vesnice. Manastirea Antim, Bucuresti, 8 septembrie 2012:Anul acesta, 2012, se implinesc 10 ani de la trecerea la cele vesnice a Parintelui Arhimandrit Sofian Boghiu († 14 sept. 2002), fost staret al manastirilor Antim si Plumbuita din Bucuresti, un adevarat traitor si un marturisitor al credintei ortodoxe in vremurile grele ale comunismului.Comemorarea acestui vrednic slujitor al Mantuitorului Hristos, pentru care pastram vie in inimile noastre dragostea sa netarmurita pentru Biserica si popor, chipul sau luminos si bunatatea sa sufleteasca, este un act de recunostinta, de aducere aminte si de omagiere a memoriei sale. Parintele Sofian a fost un mare misionar prin cuvantul vorbit in predica, prin cuvantul scris si prin scrierea sau pictarea icoanelor, dar si prin felul sau de a vietui si de a se purta cu oamenii. Daruit de Dumnezeu cu nenumarate daruri Parintele Sofian era mereu ranit de durerile, de suferintele, de bolile si pacatele multimilor necajite si ratacite ca niste oi fara de pastor (cf. Matei 9, 36), fiind in acelasi timp senin si plin de bunavointa, milostiv si iertator. Timpurile in care a trait au fost dificile si nelinistite. Dificila si tensionata a fost si viata Bisericii, atat pentru credinciosi, cat si pentru pastorii duhovnicesti. In acele vremurile de incercare, cand credinta era tagaduita, cand in scoli se invata ca nu este Dumnezeu, parintele Sofian, impreuna cu alti duhovnici, preoti si slujitori ai Bisericii, marturisea credinta in Dumnezeu, nu ca pe un adevar intelectual, abstract, ci ca pe o relatie vie cu El, ca un traitor al prezentei si lucrarii lui Dumnezeu in Biserica, in lume si in viata personala.Cu multa intelepciune si ravna duhovniceasca, ca un foc care arde si care nu se poate conteni (cf. Ieremia 20, 9; Luca 24, 32), Parintele Sofian a fost un marturisitor al dreptei credinte si un duhovnic intelept, deopotriva pentru calugari si pentru mireni, straduindu-se sa aduca rod bogat, iar rodul sau sa ramana (cf. Ioan 15, 16).Intrucat l-am cunoscut si pretuit in timpul sederii noastre la Sfanta Manastire Antim (septembrie 1988 - martie 1990), putem afirma ca Parintele Sofian a fost o faclie de inviere a sufletelor, mai ales in anii grei ai comunismului. El a ridicat multi oameni cazuti spiritual, a incurajat multi deznadajduiti, a luminat si calauzit pe calea mantuirii multe suflete dezorientate, a innoit si infrumusetat viata celor care i-au urmat sfatul parintesc. Parintele Sofian a reflectat prin slujirea si viata sa, ca preot si predicator, ca duhovnic si pastor, ca rugator si pictor, icoana Pastorului - Hristos, imprimand in faptele lui virtutile slujirii lui Hristos: smerenia, blandetea, intelepciunea, dar mai ales iubirea de Dumnezeu si de oameni.Aceste virtuti personale au fost imprimate si au devenit lucratoare in toate sufletele credinciosilor restaurate sau reinnoite de Parintele Sofian, precum icoanele vechi readuse la frumusetea cea dintai, prin Taina Spovedaniei si prin indemnul duhovnicesc la sfintenie, alinand suferinta si incurajand nevointa fiilor sai duhovnicesti. De aceea, ajutati de rugaciunea Parintelui Sofian, multi credinciosi au primit iertarea pacatelor si vindecarea sufletelor de la Hristos-Domnul, harul infierii de la Duhul Sfant, si binecuvantarea Tatalui ceresc. Cu blandete, dar si cu fermitate, cu rabdare si jertfelnicie, Parintele Sofian a facut cinste monahismului romanesc si a adus rod bogat in Biserica poporului roman. Desi trupul sau este inmormantat la Manastirea Caldarusani, totusi duhul sau este mereu prezent la Manastirea Antim din Bucuresti. De aceea, vietuitorii si inchinatorii acestei manastiri merg adesea in pelerinaj la mormantul sau din cealalta manastire, pana cand Dumnezeu va randui ca si cinstitele sale oseminte sa fie asezate intr-o racla la Manastirea Antim din Bucuresti.La implinirea a 10 ani de la trecerea Parintelui Arhimandrit Sofian la Hristos Domnul, ne rugam Domnului Iisus Hristos sa-l odihneasca pe vrednicul Sau slujitor intru lumina neinserata si iubirea nesfarsita a Preasfintei Treimi, pe care a marturisit-o, prin cuvant si fapta, cu puterea Sfintei Cruci ce cuprinde in ea bucuria Invierii si arvuna vietii vesnice.Vesnica lui pomenire din neam in neam!† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 730

Id: 24376

Data: Sep 8, 2012

Imagine: