Constiinta nationala a fost cultivata prin credinta si carti de cultActul unirii Principatelor Romane din 24 ianuarie 1859 este deodata rodul maturizarii constiintei nationale a romanilor si al unei situatii internationale favorabile lor.Exprimata in secolul al XV-lea de catre domnitorul moldovean Ştefan cel Mare si Sfant, care spunea Occidentului ca Moldova este o alta Valahie , adica o alta Ţara Romaneasca, sau in anii 1600-1601 de catre domnitorul muntean Mihai Viteazul, prin unirea vremelnica a Munteniei, Transilvaniei si Moldovei intr-un singur stat, constiinta nationala a fost cultivata prin credinta si cultura de catre Biserica, mai ales prin cartile de cult in limba romana tiparite in Moldova, Ţara Romaneasca si Transilvania si raspandite in toate provinciile romanesti.De pilda, daca unii cronicari moldoveni, precum Grigorie Ureche, afirmau originea latina a moldovenilor, muntenilor si ardelenilor, mitropoliti ai Moldovei, ca Sfintii Varlaam si Dosoftei, in secolul al XVII-lea, tipareau carti de cult si de invatatura ortodoxa pentru toata semintia romaneasca . Urmand pilda inaintasilor lor si folosind imprejurari istorice favorabile, conducatori politici si ierarhi pastori ai romanilor din Moldova si Ţara Romaneasca au cultivat si consfintit, la mijlocul secolului al XIX-lea, unitatea de cuget si simtire, de limba si de credinta a Principatelor Romane, exprimand in acelasi timp dorinta vie si necesitatea istorica a libertatii si unitatii nationale atat pe plan politic, cat si pe plan bisericesc.Astfel, dupa Razboiul Crimeii (1853-1856), s-au creat conditii favorabile unirii Principatelor Romane, deoarece Tratatul de pace incheiat la Paris, la 18/30 martie 1856, intre cele sapte Puteri europene de atunci se ocupa si de Principatele Romane, facilitand reorganizarea lor politico-sociala. De fapt, se dorea crearea unui stat tampon intre imperii ca Turcia, Rusia si Austria. Ca urmare, s-a creat o comisie europeana la Bucuresti formata din reprezentanti ai celor sapte Puteri, cu scopul de a intelege mai bine care sunt aspiratiile politice si sociale ale celor doua Principate Romane. In acest sens, au fost organizate Divanurile Ad-hoc, in care reprezentantii sau delegatii poporului sa-si exprime vointa lor politica si sociala.Atunci s-au format pretutindeni comitete unioniste, care doreau ca in Divanurile Ad-hoc sa fie alesi deputati favorabili unirii Moldovei cu Ţara Romaneasca. Intrucat Turcia (impreuna cu Anglia si Austria) era ostila unirii Principatelor Romane, care aspirau la independenta, a incercat sa impiedice realizarea unirii prin caimacamii sai in Moldova, Teodor Bals (1856-1857) si Nicolae Vogoride (1857-1858). Intre partidul unionist si partidul separatist se purta o mare lupta. Biserica, prin ierarhii ei si prin cei mai luminati dintre monahi si preoti, a fost in favoarea unirii Principatelor Romane.Comitetul Unirii era sustinut si de multi oameni ai BisericiiIn Moldova, cei mai inflacarati sustinatori ai Unirii din partea Bisericii au fost: mitropolitul Sofronie Miclescu, arhimandritul Neofit Scriban, pe atunci profesor la Seminarul Teologic de la Socola (Iasi), care a scris doua lucrari, prima purtand titlul Unirea si neunirea Principatelor, iar cea de-a doua Foloasele Unirii Principatelor Romane , arhimandritul Melchisedec Ştefanescu, pe atunci rector al Seminarului Teologic din Husi, care a rostit in catedrala episcopala din Husi o inflacarata predica in favoarea Unirii, aceasta fiind apoi tiparita sub titlul Jertfa pentru Unirea Principatelor . Comitetul Unirii infiintat la Iasi era sustinut si de multi oameni ai Bisericii: ierarhi, egumeni, profesori de seminar, protopopi, preoti, diaconi si calugari. Unii dintre ei au suferit prigoana din partea autoritatilor politice ostile Unirii. Primele alegeri pentru Divanul Ad-hoc in Moldova au fost anulate de Turcia, sub presiunea puterilor europene, datorita abuzurilor facute de autoritatile comandate de caimacamul Nicolae Vogoride pentru a impiedica victoria unionistilor.Insa, dupa noile alegeri, in Divanul Ad-hoc al Moldovei, Biserica era reprezentata de ierarhi ca membri de drept: mitropolitul Sofronie Miclescu, ca presedinte al Divanului Ad-hoc, arhiereul Nectarie Hermeziu, loctiitor de episcop la Roman si arhiereul Ghenadie Şendrea, loctiitor de episcop la Husi. Pe langa acesti membri de drept, au fost alesi alti doi deputati din partea manastirilor neinchinate (arhiereul Filaret Scriban, de la Manastirea Socola si arhiereul Calinic Miclescu, de la Manastirea Slatina), precum si trei deputati din partea clerului din orasele resedinta de eparhii (arhimandritul Neofit Scriban, la Iasi, arhimandritul Melchisedec Ştefanescu, la Husi si preotul Dimitrie Matcas, la Roman). Toti acestia erau in favoarea Unirii.Episcopul Clement al Argesului a dus la Iasi vestea dublei alegeri a lui CuzaLucrarile Divanului Ad-hoc s-au deschis la 22 septembrie 1857, cu o slujba de Te Deum in biserica Sf. Nicolae - Domnesc din Iasi, si au fost prezidate de mitropolitul Sofronie Miclescu, care a vorbit despre unitatea de neam si de credinta a romanilor din Moldova si Ţara Romaneasca: Moldo-romanii de astazi sunt toti tot una - spunea el -, ei au o origine, un sange, o patrie, o istorie, o credinta, un Dumnezeu. Sa ne silim dara sa fim asa, ca sa fim vii si ca sa invieze intru noi iubita noastra Patrie . In sedintele din 7 octombrie si din 20-21 decembrie 1857 s-au conturat cele mai importante orientari ale unui program de reorganizare politico-sociala in favoarea Unirii si a reorganizarii Principatelor Romane. Intre acestea figura si dorinta de autocefalie bisericeasca. Adunarea electiva din 5/17 ianuarie 1859 de la Iasi, prezidata de mitropolitul Sofronie Miclescu, l-a ales domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.In Ţara Romaneasca, in Divanul Ad-hoc, Biserica a fost reprezentata de mitropolitul Nifon, de Sfantul Calinic, episcop al Ramnicului, episcopul Filotei al Buzaului si de episcopul Clement al Argesului, ca membri de drept, precum si de alti deputati clerici: arhimandritii Atanasie Stoenescu, de la Manastirea Sadova, Ieronim, de la Manastirea Bistrita, si protopopii Iancu Sachelarie din Bucuresti, Constantin, protonotariul Episcopiei de Ramnic, Vasile Serea, catihetul de la Buzau, si Constantin, iconomul de la Arges. Divanul Ad-hoc si-a deschis lucrarile la 30 septembrie 1857, prin slujba de Te Deum savarsita la Mitropolia din Bucuresti. Lucrarile au fost prezidate de mitropolitul Nifon, care a vorbit despre importanta Unirii Principatelor, iar ceilalti ierarhi au fost activi in comisiile de lucru.Adunarea Electiva de la Bucuresti, din 24 ianuarie 1859, a fost prezidata de mitropolitul Nifon, care, dupa alegeri, a prezentat numele domnitorului ales, si anume Alexandru Ioan Cuza, acelasi om care fusese ales si ca domnitor al Moldovei, la 5 ianuarie 1859.Episcopul Clement al Argesului a condus delegatia care a dus la Iasi vestea alegerii domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza si ca domn al Ţarii Romanesti. Cand Alexandru Ioan Cuza a venit la Bucuresti, la inceputul lunii februarie 1859, acesta a fost intampinat cu mare bucurie de clerici si popor, intrucat el devenise simbolul Unirii Principatelor Romane.Prin Te Deum multumim lui Dumnezeu pentru darul unitatiiSlujba de Te Deum se savarseste si ca amintire a multelor slujbe de Te Deum care s-au savarsit in toate momentele solemne si importante ale lucrarilor pentru Unirea Principatelor. Cu o slujba de Te Deum s-au inceput lucrarile Adunarilor Ad-hoc din Moldova si Ţara Romaneasca, cu slujba de Te Deum s-au inceput lucrarile Adunarii Elective din Moldova, care l-a ales pe Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei, si tot cu slujba de Te Deum s-a inceput si Adunarea Electiva de la Bucuresti, care l-a ales domnitor tot pe Alexandru Ioan Cuza.Deci, Te Deum-ul, care provine din limba latina si inseamna pe Tine, Dumnezeule, Te laudam , are o semnificatie deosebita in viata poporului roman, deoarece, in primul rand, multumim lui Dumnezeu pentru darurile primite de la El, intre ele aflandu-se mai ales darul unitatii noastre de cuget si simtiri. Darul unitatii de limba si de credinta este sfant si trebuie sa-l aparam si sa-l cultivam, sa-l promovam si sa-l evidentiem in momentele cele mai sfinte ale lucrarii noastre in calitate de cetateni crestini, avand vocatia de a sfinti pamantul romanesc prin credinta si prin lucrari bineplacute lui Dumnezeu si folositoare poporului nostru.Asadar, in fiecare an, in ziua de 24 ianuarie, dorim ca in aceasta Catedrala, pe dealul Mitropoliei din Bucuresti, sa fie savarsita o slujba de Te Deum, nu numai ca amintire a faptului ca Biserica, prin rugaciune, prin cuvant, prin indemn si prin carti tiparite, a fost activa in lucrarea de Unire a Principatelor Romane, ci si pentru ca sa cerem ajutorul lui Dumnezeu in pastrarea si cultivarea darului unitatii nationale, ca pe o lumina transmisa din generatie in generatie, ca pe o faclie de Inviere spirituala si ca pe o coroana a demnitatii noastre romanesti.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 646

Id: 4192

Data: Jan 22, 2010

Imagine: