Biserica Ortodoxa ii sarbatoreste astazi, 4 august, si in data de 22 octombrie, pe cei sapte tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamblic, Martinian, Dionisie, Antonin si Constantin. Patimirea lor este amintita de mai multe izvoare, iar informatiile continute sunt contradictorii. Efesul a fost una din cele 12 cetati intemeiate de grecii ionieni pe tarmul Asiatic al Marii Egee. Aici au inflorit din cele mai vechi timpuri comertul si credinta in zei. Foarte multe imperii au ravnit la bogatia Efesului. Templul zeitei Artemis (Diana) din Efes era de patru ori mai mare decat vestitul Panteon din Acropola Atenei, fiind una din cele sapte minuni ale lumii. Biserica crestina a Efesului s-a dezvoltat inca din veacul apostolic. Rascoala argintarului Dimitrie si alungarea Sfantului Apostol Pavel din cetate n-au impiedicat progresul ei. Faptele Apostolilor si Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel dovedesc viata crestina ce s-a intemeiat in Efes. Aici a pastorit Timotei, pus episcop de Sfantul Apostol Pavel, si tot aici a locuit Sfantul Ioan Evanghelistul dupa trecerea Sfintei Fecioare Maria din aceasta viata. Istoria celor sapte tineri, scrisa de Simeon Metafrastul, de Nichifor Calist, de Teodor, Rufin si de alti scriitori, ca si organizarea aici a celui de-al treilea Sinod Ecumenic in anul 431, precum si marele numar de mucenici efeseni, arata si mai mult locul de seama pe care l-a avut Efesul in lumea crestina. Patimirea celor sapte tineri in timpul lui DeciuIn timpul imparatului Deciu (249-251) – Caius Messius Quintus Decius -, in toamna anului 249, a fost emis un edict de persecutie generala a crestinilor. In acest context al declansarii unei persecutii generalizate in Imperiul Roman impotriva crestinilor, Imparatul Deciu vine in jurul anului 250 in Efes si impune aplicarea imediata a Edictului de persecutie dat impotriva crestinilor. Intre cei identificati ca fiind crestini au fost si cei sapte tineri pe care ii pomenim astazi in Biserica noastra Ortodoxa, legionari importanti in trupele imperiale romane. Unul dintre ei, Maximilian, era chiar fiul guvernatorului orasului Efes. Imparatul Deciu, afland ca acesti tineri sunt crestini, a incercat printr-un interogatoriu direct sa-i determine sa apostazieze, insa, vazand ca acestia refuza, le-a dat un timp de reflectie intre a muri pentru Hristos sau a-si pastra functiile in cadrul Armatei romane. Cei sapte tineri s-au retras intr-o pestera din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului. Cel mai tanar dintre ei, Iamblic, cobora din cand in cand in Efes pentru a cumpara hrana si pentru a aduce haine de schimb. Imparatul Deciu, intorcandu-se in Efes, si afland ca cei sapte nu au apostaziat, ci din contra s-au ascuns intr-o pestera din imediata apropiere a orasului, a ordonat sa fie zidita intrarea in pestera pentru ca cei sapte tineri sa moara prin asfixiere si prin lipsa hranei. Aceasta sarcina ingrata a revenit unor ofiteri din Armata romana, Teodor si Rufin, care erau crestini in ascuns. Ei s-au aflat intre ceilalti soldati romani care au indeplinit ordinul imparatului si au scris pe doua tablite de plumb patimirea celor sapte tineri si le-au ascuns intre pietrele puse la intrarea in pestera. Ipoteze contradictoriiDaca mergem pe firul Sinaxarului cuprins in Mineiul de astazi aflam urmatoarele: 'Apoi Imparatul Deciu murind, si multi alti imparati dupa dansul schimbandu-se pana la imparatul Teodosie cel Mic. Atunci ivindu-se un eres care nega invierea, iar imparatul ingrijorandu-se si Dumnezeu binevoind a descoperi tuturor ca este inviere, a deschis pestera si a inviat pe acesti sapte tineri din morti dupa 372 de ani.' Daca citim in Agheasmatar si Molitfelnic, la rugaciunea pentru bolnavul care nu poate dormi, spunem: 'Inca si pe sfintii Tai, mariti sapte tineri, i-ai aratat vestitori marturiei aratarii Tale in zilele lui Deciu imparatul si prigonitorul, pe care i-ai adormit in pestera 372 de ani si ca niste prunci ce se incalzesc la sanul maicii lor nu au suferit nici o stricaciune'. Din aceste texte reiese ca cei sapte tineri au adormit in pestera timp de 372 de ani. Daca vom calcula din anul 250, anul persecutiei lui Deciu in Efes, 372 de ani rezulta anul 622, in timpul cand Imperiul Bizantin era condus de imparatul Heraclie (610-641). Insa Sinaxarul ne spune ca minunea s-a intamplat in timpul imparatului Teodosie cel Mic, care, dupa cum stim din Istoria Bizantului, este Imparatul Teodosie al II-lea care a domnit intre anii 408-450. Inchiderea in pestera a celor sapte tineriLa aceasta vom raspunde dupa ce vom vedea ce s-a intamplat cu ei dupa minunata adormire. Pe firul relatarilor istoricilor mai sus-mentionati si a Sinaxarului aflam ca un anume Adolie care stapanea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidita intrarea in pestera pentru a fi folosite la o anumita constructie si a descoperit astfel intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei sapte tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamblic sa cumpere de mancare. Acesta, ajungand in Efes, a fost uimit vazand atatea Biserici si atatea simboluri crestine peste tot si ajungand la piata si aratand moneda cu efigia imparatului Deciu a aflat ca nu este de nici un folos, pentru ca atunci erau alte monede in circulatie cu efigia altui imparat. Ba, chiar mai mult, a fost arestat si dus la guvernatorul orasului Efes crezandu-se ca este un hot care a descoperit o comoara din timpul imparatului Deciu. Guvernatorul, afland de la tanar despre faptul ca este inca din timpul imparatului Deciu, l-a dus la episcopul Ştefan si, Iamblic, care realizand din convorbirea cu episcopul ca nu mai traieste sub domnia lui Deciu, i-a condus pe toti in pestera la ceilalti sase sfinti. Cu acest prilej au descoperit tablitele de plumb cu numele sfintilor si, atunci, atat episcopul, cat si guvernatorul au scris imparatului despre minunea cu cei sapte tineri din Efes. Despre cei sapte tineri din Efes gasim o mentionare chiar si in Coran, sura 18, versetele 9-26 (musulmanii socotindu-i si ei sfinti). Despre acesti tineri a scris si istoricul Nichifor Calist, care mentioneaza ca au mai trait sapte zile si au adormit in Domnul in anul 434. Din cele prezentate pana acum se desprind doua ipoteze privind raspunsul la intrebarea de mai sus referitoare la cati ani au stat in pestera cei sapte tineri din Efes:1. Mergand pe firul relatarilor istorice ale Sfantului Simeon Metafrast, Nichifor Calist, Teodor, Rufin si a Sinaxarului, plasand minunea in timpul imparatului Teodosie al II-lea si socotind anul 434 ca an al trecerii la cele vesnice, se pare ca cei sapte tineri au petrecut in pestera aproximativ 200 de ani, mai exact 184 de ani. 2. Daca vom considera cei 372 de ani ca fiind exacti, si nu o greseala in textul Sinaxarului din Minei, prin transcriere repetata, greseala care a fost preluata mai apoi si de cartile de cult Agheasmatar, respectiv Molitfelnic in Rugaciunea pentru bolnavul care nu poate dormi, atunci rezulta ca anul adormirii in Domnul a celor sapte tineri este anul 622. Atunci, greseala din Sinaxar este legata doar de numele imparatului, care nu ar fi Teodosie al II-lea, ci Heraclie. Aceasta a doua ipoteza, coroborata cu mentionarea minunii celor sapte tineri din Efes in Coran, si legandu-ne de anul 622, care corespunde cu perioada alcatuirii Coranului de catre Mahomed, mergand mai departe pe acest fir, ne dam seama ca reverberatia unei astfel de minuni, chiar daca nu existau in acea perioada mijloacele de comunicare in masa de astazi, nu putea ramane in interiorul granitelor Imperiului Bizantin. Astfel, datorita impactului extraordinar al minunii, printre triburile de beduini din Peninsula Arabica, informatiile referitoare la cei sapte tineri din Efes au ajuns si la cunostinta lui Mahomed, care a introdus-o in Coran. La aceasta intrebare, raspunsul final trebuie sa-l gaseasca istoriografia noastra bisericeasca.'Istoria celor sapte tineri, scrisa de Simeon Metafrastul, de Nichifor Calist, de Teodor, Rufin si de alti scriitori, ca si organizarea aici a celui de-al treilea Sinod Ecumenic in anul 431, precum si marele numar de mucenici efeseni, arata si mai mult locul de seama pe care l-a avut Efesul in lumea crestina.' (Articol semnat de Parintele Ciprian Apetrei, Consilier patriarhal, publicat in 'Ziarul Lumina' din data de 4 august 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 832

Id: 8224

Data: Aug 4, 2010

Imagine: