La 22 iulie calendarul ortodox pomeneste pe Sfanta Mironosita, cea intocmai cu Apostolii, Maria Magdalena. Femeile mironosite sunt praznuite de Biserica, laolalta, in a treia duminica dupa Invierea Domnului. Sfintele Evanghelii amintesc despre Maria (mama lui Iacob si Iosi), Maria lui Cleopa, Salomeea (mama fiilor lui Zevedei), Ioana (femeia lui Huza, iconomul lui Irod), Suzana, Marta si Maria (surorile lui Lazar din Betania) si Maria Magdalena. Au primit numele de mironosite intrucat Dumnezeu a randuit ca ele sa fie acele purtatoare de mir care, alaturi de Maica Domnului, au privegheat pe Mantuitorul Hristos in timpul Sfintelor Sale Patimi, cand era parasit chiar de cei mai apropiati.Maria Magdalena era din semintia lui Neftalim, din Magdala Galileei, un sat pescaresc de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret, intre orasele Capernaum si Tiberiada. Evangheliile nu mentioneaza nimic despre anii tineretii fragede a Mariei, dar Traditia consemneaza ca era tanara, frumoasa la chip si instarita. Evanghelistul Luca noteaza ca Iisus Hristos a izbavit-o de sapte demoni, moment din care a inceput o noua viata, alaturandu-se celor ce-L urmau in propovaduirea Sa. Şi-a impartit averea saracilor si s-a alaturat grupului Mantuitorului, urmandu-L in cetatile din Iudeea si Galileea si ascultand cuvintele despre imparatia lui Dumnezeu.In relatarile evanghelistilor, numele Mariei Magdalena este amintit in fruntea celorlalte femei mironosite, probabil datorita ravnei cu care urma pe Iisus Domnul, alaturi de Maica Sa. Dincolo de momentele placute, in care alaturi de multimi savura cuvintele minunate ale lui Hristos si lua parte la minunile Sale savarsite in popor, Maria Magdalena si-a aratat dragostea si devotamentul in fata cumplitelor patimi la care Fiul lui Dumnezeu a fost supus. Cu un curaj atipic unei femei, nu s-a dezlipit de Fecioara Maria, fiindu-i sprijin in greaua incercare de a-si vedea Fiul si Mantuitorul osandit pe Cruce. Atunci cand chiar si apostolii L-au abandonat si s-au risipit in multime, ea Il urma. In curtea arhiereului, la procesul din fata lui Pilat, pe drumul Crucii, Ii era alaturi si primea chiar cuvinte de incurajare din partea Celui osandit. Iar la umbra Sfintei Cruci, pe Golgota, se gaseau doar Maria, mama lui Iisus, Ioan, ucenicul cel iubit, si Maria Magdalena. A ramas credincioasa lui Dumnezeu, nu numai in zilele de glorie, in care multimile Ii cantau Osana, Fiul lui David!, ci si atunci cand au strigat catre Pilat: Rastigneste-L!. Dupa cuvintele Sfantului Evanghelist Matei, a fost prezenta si la punerea Domnului in mormantul nou sapat in piatra. I-a fost dat sa vada cum Iosif din Arimateea si Nicodim, ucenicul Domnului, coboara trupul lui Iisus de pe Cruce, Il infasoara in giulgiu curat si Il depun in mormantul rece. Dupa ce piatra a fost pecetluita, femeile mironosite s-au intors in cetate impreuna cu Iosif si Nicodim, numai Maria Magdalena si cealalta Marie, Nascatoarea de Dumnezeu, au ramas langa mormant, sezand in preajma. Şi pentru era vineri, seara tarziu, iar Legea mozaica poruncea ca in ziua sambetei sa se odihneasca, s-au retras si au mers la casa lor, iar a doua zi s-au odihnit, respectand porunca Legii. Dupa odihna sabatului, au hotarat sa revina la mormant cu miresme pentru a imbalsama trupul Mantuitorului.Sfintele Evanghelii relateaza cum femeile mironosite, in grupuri, revin de mai multe ori la mormant, unde primesc vestea Invierii. Dintre toate, Sfanta Maria Magdalena este singura care s-a intors la mormant de patru ori, situatii prezentate succesiv de evanghelisti. Evanghelistul Ioan descrie cum, in ziua cea dintai a saptamanii, dis-de-dimineata, Maria Magdalena a venit la el si la Sfantul Apostol Petru, marturisindu-le ca a gasit piatra ridicata de pe mormant. Insotita de cei doi ucenici, au observat ca mormantul era gol, giulgiurile erau puse jos, iar mahrama era infasurata. Intorcandu-se Petru si Ioan la ai lor, Maria Magdalena a ramas singura in fata mormantului, tanguindu-se. Motivul lacrimilor reiese din raspunsul dat ingerilor in vesminte albe ce sedeau deasupra mormantului, intreband de ce plange: Ca au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus. Şi intorcandu-se, inaintea ei statea Insusi Hristos Domnul cel Inviat, punandu-i aceeasi intreabre. Iar ea, crezand ca este gradinarul acelor locuri, L-a intrebat daca nu cumva L-a luat, sa-i spuna unde L-a pus, ca ea sa-L ridice. Milostivindu-se Iisus de suferinta ei, a chemat-o pe nume, iar ea, recunoscandu-L, a cazut la pamant, numindu-L Invatator. Şi indata a primit porunca misiunii de a deveni apostol al Apostolilor, vestind ucenicilor Sai ceea ce vazuse. Dupa ce, prin caderea Evei in ispita, a intrat pacatul in lume, si prin pacat, moartea, biruinta asupra mortii a fost randuita a fi vestita pentru prima data de o femeie.De la Invierea Domnului si pana la Inaltare, a ramas la Ierusalim, langa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Alaturi de Maica Domnului si de Sfintii Sai Apostoli va fi participat la minunea Inaltarii Domnului pe Muntele Maslinilor, dar si in casa cu foisor, in ziua Cincizecimii, cand Duhul Sfant cel fagaduit S-a pogorat in chip de limbi de foc peste cei prezenti. Traditia confirma ca Maria Magdalena si-a continuat misiunea apostoleasca de propovaduire a invataturii crestine in Biserica primara, facand calatorii misionare in Egipt, Fenicia, Siria, Galia si chiar la Roma. La Roma, Traditia spune ca a ajuns chiar in fata imparatului Tiberiu (14-37 d.Hr.), pe care l-a tamaduit, avand un ochi bolnav. In acele vremuri, cand cineva dorea sa apara in fata imparatului, trebuia sa aduca si un dar pentru el. Legenda spune ca Maria Magdalena s-a prezentat in fata imparatului Tiberiu doar cu un ou de gaina, conform obiceiului vremii de a se oferi oua drept daruri in prima zi din an sau cu ocazia zilei de nastere a cuiva. Oferindu-i oul imparatului, si-a prezentat salutul: Hristos a inviat!. Raspunsul imparatului a fost ca este greu de crezut ca se poate trezi cineva din moarte, asa cum oul pe care l-a primit de la ea nu-si poate schimba singur culoarea in rosu. In acel moment s-a petrecut minunea inrosirii oului in mana imparatului, devenit simbol al Invierii lui Hristos, iar Maria Magdalena se bucura de respectul Cezarului Romei. Apoi, i-a spus imparatului ca in provincia romana Iudeea, Iisus Galileeanul, un Om Sfant, tamaduitor si puternic prin puterea lui Dumnezeu in fata oamenilor, a fost executat dupa instigarile mai-marilor preotilor iudei, iar sentinta a fost confirmata de procuratorul Pontiu Pilat. Istoricul Eusebiu de Cezareea consemneaza ca Pontiu Pilat a fost destituit din functie in anul 36 si chemat sa raspunda in fata imparatului pentru slaba sa administratie, in timpul careia in Iudeea se inregistrasera provocari, violente si miscari populare, consemnand ca fie s-a sinucis, fie a fost executat. De asemenea, au fost convocati si arhiereii Ana si Caiafa. Caiafa si-a aflat sfarsitul in drum spre Roma, in Creta, iar Ana a fost torturat, fiind inchis intr-o piele de bivol. Revenita la Ierusalim, Maria Magdalena si-a continuat activitatea de propovaduire. Impreuna cu Sfantul Maxim, unul dintre cei 70 de ucenici ai Mantuitorului, au fost prinsi de iudei si abandonati, alaturi de alti crestini, in mijlocul marii, fara hrana, pe o corabie fara panze si fara vasle, naufragiind pana la Marsilia, in Galia. Acolo au debarcat vii si nevatamati, prin puterea lui Dumnezeu, insa s-au aflat tot in fata unor pagani ce ii dispretuiau. A inceput Sfanta Maria Magdalena a le vorbi despre singurul Dumnezeu adevarat, chiar in fata guvernatorului roman al provinciei, Ipatie, venit impreuna cu sotia sa pentru a jertfi idolilor, ca sa aiba un copil. Dupa mai multe cuvantari ale Sfintei, acesta a primit-o in palatul sau si i-a cerut sa-l povatuiasca in credinta crestina. Iar prin mijlocirea Mariei, a fost binecuvantat de Dumnezeu cu un prunc, insa sotia i-a murit cand l-a adus pe lume. Dupa o vizita la Roma si un pelerinaj la Ierusalim, s-a intors acasa si si-a aflat sotia vie, supravietuind prin rugaciunile si grija Sfintei Maria Magdalena. Dupa aceasta minune, Ipatie s-a botezat dimpreuna cu toata casa sa.Sfarsitul vietii Mironositei Maria Magdalena o gaseste pe aceasta in Efes, unde l-a regasit pe Sfantul Ioan, ucenicul cel iubit, ce o avea in grija pe Fecioara Maria, Maica Domnului. Continuand activitatea apostoleasca pana in cel din urma ceas, a trecut la cele vesnice, fiind ingropata la intrarea intr-o pestera, unde aveau sa adoarma si cei sapte tineri martirizati in Efes, pomeniti de Biserica noastra la 4 august. Acea pestera a devenit locas de binecuvantare si de tamaduire a multor neputinte, pana in anul 899, cand imparatul bizantin Leon al VI-lea Filosoful a poruncit stramutarea sfintelor sale moaste la Constantinopol, pentru a fi asezate in ctitoria sa, Manastirea Sfantul Lazar. Racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena este cinstita la Manastirea Simonos Petra din Sfantul Munte Athos. Desi, uneori, Sfanta Maria Magdalena este asimilata diferitelor femei pacatoase prezentate in Evanghelii, acest lucru nu este atestat nicaieri in Traditia bisericeasca, nici in imnologia cultica sau in scrierile Sfintilor Evanghelisti, care afirma doar ca Domnul a izbavit-o de sapte demoni ce o chinuiau, fara a face referire la viata sau moravurile sale dinaintea intalnirii Mantuitorului. Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 777

Id: 1988

Data: Jul 22, 2009

Imagine: