Aparator neinfricat al dreptei credinte si mijlocitor milostiv poporului celui asuprit te-a avut pe tine Biserica Ţarii Romanesti, Sfinte Ierarhe Grigorie, ca pe preoti si credinciosi i-ai povatuit, pe tineri i-ai invatat si pe orfani i-ai ocrotit, iar scrierile tale si inteleptele invataturi au ramas tezaur nepretuit Bisericii noastre dreptmaritoare. Frumosul condac al slujbei Sfantului Ierarh Grigorie al IV-lea Dascalu ilustreaza in cateva cuvinte virtutile cu care si-a impodobit viata duhovniceasca. Povatuitor, milostiv, ales carturar, Sfantul Grigorie Dascalu ramane un adevarat exemplu pentru credinciosii de pretutindeni.Copiii cuminti se cunosc de mici, iar faptul ca invata bine este o dovada in plus a seriozitatii lor. Sfantul Grigorie a fost un elev sarguincios, acesta fiind unul dintre putinele amanunte pe care le cunoastem despre perioada copilariei si adolescentei sale. S-a nascut in Bucuresti, in anul 1765, din parinti pamanteni si de bun neam. Ştim ca parintii i-au sustinut educatia atat in stiintele clasice, cat si in cele duhovnicesti. Sfantul Grigorie a dovedit o inteligenta iesita din comun, reusind sa se inscrie la cursurile Colegiului Sfantul Sava. Aici a studiat limbile clasice: latina si greaca, precum si teologie, gramatica si alte stiinte. Una dintre pildele vietii lui spune ca era cel mai bun dintre cei 75 de elevi inscrisi in acel moment la Sfantul Sava. De mic a preferat compania cartilor, in locul jocurilor obisnuite cu care isi petreceau timpul ceilalti scolari. Considera pierderea de vreme un pacat, deoarece timpul pe care nu il dai muncii se transforma intr-un inceput de trandavie.Primii indrumatori in monahismIn timpul studiilor sale la Colegiul Sfantul Sava, Sfantul Grigorie i-a cunoscut pe monahii Dorotei si Gherontie, ucenici ai Sfantului Paisie de la Neamt. Acestia fusesera trimisi la studii in Bucuresti de povatuitorul lor duhovnicesc, pentru a invata limba greaca si a incepe traducerile din Sfintii Parinti. Sfantul Grigorie a simtit ca trebuie sa plece impreuna cu ei si, dupa terminarea studiilor, in anul 1790 a venit la Manastirea Neamt. Aici s-a dat spre ucenicie la preafericitul parinte Paisie Velicikovski si din mainile lui a primit si chipul ingeresc si cu a lui parinteasca alegere s-a hirotonit si ierodiacon, schimbandu-i-se numele in Grigorie si alegandu-si ca staret si parinte duhovnicesc pe Gherontie (pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii ortodoxe romane, p.129). Bogatia duhovniceasca a staretului Paisie de la Neamt nu consta doar in catehezele sau sfaturile individuale, ci si in talcuirea textelor patristice. Prin urmare, fiind un bun cunoscator de limba greaca, Sfantul Grigorie a fost indemnat sa traduca diverse opere ale Sfintilor Parinti.Activitatea tipograficaIn 1796, mitropolitul Dositei Filitti al Ungrovlahiei a cerut in mod expres doi traducatori priceputi de la Manastirea Neamt. Gherontie si Grigorie au fost alesi pentru aceasta misiune. Veniti in Capitala, au oferit spre tiparire, in 1799, lucrarea Carte folositoare de suflet, iar in 1801 - Chiriacodromionul lui Nichifor Teotochis, care cuprinde talcuirea tuturor pericopelor evanghelice ale duminicilor de peste an. In scurta vreme, faima lor s-a raspandit si in Mitropolia Moldovei. Mitropolitul Veniamin Costachi i-a indemnat sa traduca Taina credintei noastre cei pravoslavnici, tiparita in 1803, si Talcuirea la Evanghelii a Sfantului Teofilact al Bulgariei, publicata in 1805. In 1806 a aparut si traducerea Dogmaticii Sfantului Ioan Damaschin, o carte esentiala a teologiei. Incepand cu 1807, tipografia Mitropoliei Moldovei se muta la Neamt ca urmare a izbucnirii conflictului ruso-turc. Aici vor aparea Vietile Sfintilor pe luna septembrie. Tot aici vor vedea lumina tiparului, dupa 1814, Apologia Sfantului Dimitrie al Rostovului, Talcuirea pe scurt a antifoanelor celor opt glasuri a Sfantului Calist Xanthopol si Adunare pe scurt a dumnezeestilor dogme ale credintei, lucrare apartinand lui Atanasie din Paros.Pierdere si regasireIn 1812, Sfantul Grigorie pleaca impreuna cu Gherontie la Sfantul Munte, pentru a se inchina sfintelor manastiri celor de acolo si sa intalneasca cu parintii cei cuviosi pentru folosul sufletului. Povetele duhovnicesti s-au dovedit foarte utile, dar, din nefericire, pe drumul de intoarcere in apropiere de orasul Plovdiv din Bulgaria, au fost atacati de hoti. Putinele lor bunuri au fost pradate, iar Gherontie a murit din cauza bataii crunte care le-a fost administrata. Sfantul Grigorie l-a ingropat impreuna cu un alt calugar la Manastirea Anarghiri, aflata in zona. Dupa sapte ani se va intoarce pentru a-i lua osemintele, pe care le va ingropa la Manastirea Neamt. Dupa o perioada petrecuta la Neamt, Sfantul Grigorie se va retrage la Caldarusani, in obstea formata de Sfantul Gheorghe de la Cernica. Aici va ramane timp de cinci ani, intre 1818 si 1823, pana la alegerea sa ca mitropolit al Ungrovlahiei. Va continua sa traduca, oferind prima talmacire in limba romana a Tratatului despre preotie al Sfantului Ioan Gura de Aur, tradus sub numele de Şase cuvinte pentru preotie. In 1821 va traduce si Cuvant pentru preotie al Sfantului Grigorie Teologul. La Caldarusani traia ca un filosof ocupat cu stiinta, fara a accepta sa primeasca nici o demnitate bisericeasca (mitropolit Serafim Joanta, Isihasmul - traditie si cultura romaneasca, p. 176). Va fi, insa, silit sa accepte, incepand cu 1823, demnitatea de mitropolit.Alegerea ca mitropolitIn anul 1822, este ales, dupa o lunga perioada de timp, un domnitor pamantean in Ţara Romaneasca: Grigore Ghica. Cum mitropolitul Dionisie Lupu refuza sa se intorca la slujirea sa, domnitorul a hotarat sa aleaga un altul. Au fost propuse trei nume: Grigorie arhimandritul, Teoclit ieromonahul si Grigorie ierodiaconul. Domnitorul dorea ca viitorul mitropolit sa fie roman si sa aiba stiinta de carte, prin urmare a fost ales ierodiaconul Grigorie. Era pentru prima data cand mitropolitul nu era ales dintre episcopii de la Buzau sau Ramnic.Era o perioada grea pentru Mitropolia Ungrovlahiei. Parintele Ion Vicovan precizeaza: episcopiile erau vaduvite sau pastorite de oameni nu tocmai vrednici; tara se afla intr-o situatie destul de grea datorita razboiului ruso-turc si miscarea lui Tudor Vladimirescu; Mitropolia avea datorii mari lasate de predecesorii sai; manastirile se aflau sub carmuirea egumenilor greci; ierarhii greci de peste Dunare hirotoneau mai multi preoti decat era necesar; darile pe care trebuiau sa le plateasca se inmultisera mult (p.131).Masuri pastoraleNoul mitropolit s-a dovedit foarte hotarat in deciziile sale, echilibrat, plin de intelepciune. Cu mult tact a incercat sa gaseasca o solutie convenabila in problema ocuparii scaunelor episcopale vacante. Nu a impus pe nimeni, ci a consultat intotdeauna membrii eparhiei respective, pentru a face cea mai buna alegere. Nu era preocupat decat de cresterea duhovniceasca a oamenilor, pentru care isi dorea pastori priceputi. Totodata, a reusit sa interzica ierarhilor greci de peste Dunare hirotonirea preotilor in afara eparhiei lor. Divergentele au fost depasite in momentul in care Sfantul Grigorie s-a adresat direct patriarhului ecumenic. Şcolile au fost inzestrate cu carti, iar profesorii cei mai buni au fost adusi sa predea. Mitropolitul Grigorie cunostea faptul ca progresul cultural si cel duhovnicesc nu se exclud, ci se completeaza reciproc. A ajutat numerosi elevi saraci si a incercat sa construiasca seminarii teologice. Mai presus de toate, a pus ordine in viata monahala, incercand sa instaureze regulile Sfintilor Parinti in manastirile romane. Dumnezeu mi-a dat suflet si eparhieDupa izbucnirea unui nou conflict ruso-turc in 1828, Sfantul Grigorie este nevoit sa ia calea exilului. Incepand cu 1829, il regasim la Chisinau, straduindu-se sa isi recapete scaunul mitropolitan. In 1831 i se cere demisia, la care Sfantul Grigorie a raspuns demn: Dumnezeu mi-a dat suflet si eparhie si cand imi va iesi sufletul, atunci voi lasa eparhia, pentru ca acestea sunt lucruri care privesc mantuirea sufletelor (Patericul romanesc, p. 353). De-abia pe 22 august 1833 va putea reveni pe scaunul sau, dar nu va mai pastori decat un an, trecand la cele vesnice pe 22 iunie 1834. A fost inmormantat stand in scaun, intr-un mormant boltit, in apropiere de Catedrala mitropolitana din Bucuresti. Peste sapte ani, osemintele i-au fost mutate la Caldarusani. Un testament literar pe scurt gasim in prefata traducerii lucrarii Impartirea graului, de Sfantul Ioan Hrisostom. Numai atata voiesc sa traiesc, cat sa ajutorez pravoslaviei si neamului si fratilor ca sa poata cu inleznire, prin invataturile sfintilor sa dobandeasca bunatatile cele vesnice (apud pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Romane, p.134).Ierarhul iubitor al Sfintilor ParintiSfantul Grigorie Dascalu nu a fost doar un traducator al operelor Sfintilor Parinti, ci si un om duhovnicesc, care a ascultat sfaturile acestora. Pe fiii sai duhovnicesti ii invata, zicand: Cat avem vreme, sa lucram cele bune. Sa vietuim dupa cum zice Apostolul, cu infranare, cu dreptate si cu buna-credinta. Ca dupa ce ne vom duce de aici, nici un cuvant de indreptare nu ne va fi noua catre Cel ce ne va lua seama. Precum nici carmaciului, dupa ce se va ineca corabia, nici doctorului, dupa ce va muri bolnavul. Apoi adauga: Ce vom face dar, va zice cineva? Sa chemam doctori iscusiti si care nu mint, pe Sfintii Parinti. Şi auzind sfaturile lor, sa ne plecam lor si primind plasturii lor, sa le punem la ranile noastre. Mai ales ca si retetele se dau in limba noastra si in dar. Iar despre cuvintele Sfantului Ioan Gura de Aur, pe care insusi le-a tradus si le-a tiparit, spunea: Cat este de dulce vorba sfantului si cat folos poate sa pricinuiasca cititorilor, singuri cei ce le vor citi vor marturisi. Ca eu nu indraznesc a zice ceva, ca sa nu micsorez cu gangavia mea fiinta lor sau a dulcetii sau a folosului. Iar daca Dumnezeu ma va tine sanatos in surghiun, ajutand El, cu rugaciunile Sfantului, voi mai scrie. (Patericul romanesc, p. 354)Canonizarea Sfantului Grigorie DascaluSfantul Grigorie Dascalu a fost trecut in randul sfintilor pe 21 mai 2006, fixandu-i-se ca zi de serbare ziua de 22 iunie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat aceasta hotarare in sesiunea de lucru din octombrie 2005, la propunerea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Munteniei si Dobrogei. Astfel, a fost recunoscuta activitatea pastorala, culturala si duhovniceasca a unuia dintre cei mai importanti ierarhi romani.Cu prilejul proclamarii canonizarii, ce a avut loc in urma cu exact 3 ani, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, IPS Grigorie, arhiepiscop de Thyateira si Marea Britanie, a transmis mesajul de indemn al Preafericitului Patriarh Bartolomeu I, catre credinciosii ortodocsi romani: Va indemnam, iubiti frati, sa aratati zel intru credinta in Dumnezeu si dreapta cinstire catre sfantul Grigorie, mitropolitul Ţarii Romanesti, care, de acum inainte, va fi un neclintit mijlocitor pentru noi in fata tronului Mielului lui Dumnezeu.Sa fiti incredintati ca el se va ruga in permanenta pentru pacea intregii lumi si pentru propasirea si neclintita statornicie a bisericilor lui Dumnezeu, pentru buna intocmire a vazduhului si pentru iertarea pacatelor noastre, precum si pentru intarirea duhovniceasca a binecredinciosului popor din Romania, a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe si a lumii intregi.Manastirea CaldarusaniMoastele Sfantului Grigorie Dascalu se gasesc in prezent la Manastirea Caldarusani, unde el insusi a petrecut cinci ani, intre 1818 si 1823. De aici a plecat pentru a ocupa scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei. Aflandu-se in trecere la manastire, cand inca se mai afla in surghiunul sau nedrept, Sfantul Grigorie Dascalu a cerut ca tiparirea de carte sa nu fie intrerupta. Precum nu am incetat, mai inainte de a ma sui pe scaunul mitropoliei, sa ma silesc spre folosul neamului, dupa cum marturisesc cartile cele tiparite, asa si dupa ce m-am suit, asa si dupa ce m-am dus in surghiun. Asa, cu Dumnezeu sa se zica, si aici, in Sfanta Manastire a Caldarusanilor fiind oprit, ma voi sili ca sa se mai dea la lumina acest fel de carti, spre slava lui Dumnezeu si folosul fratilor (Patericul romanesc, p. 354)Necazurile nu l-au oprit sa incredinteze tiparului, in 1833, doua lucrari ale Sfantului Ioan Gura de Aur, Impartirea de grau si Putul de aur. La Caldarusani, Sfantul Grigorie a petrecut o importanta perioada din viata sa. Cu toate ca nu a indeplinit o functie administrativa importanta in cadrul manastirii, i-a oferit ceea ce avea mai de pret: moastele si traducerile sale. Prin aceste daruri, dar si prin mostenirea Sfantului Gheorghe de la Cernica, Manastirea Caldarusani ramane una dintre cele mai importante asezaminte monahale romanesti. (articol de Adrian AGACHI)Sursa: ziarullumina.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 813

Id: 1714

Data: Jun 22, 2009

Imagine: