Crestinii Ortodocsi se afla in Postul Mare care face parte din perioada liturgica a Triodului. Aceasta perioada este compusa din trei parti: Perioada pregatitoare, Postul Mare propriu-zis si Saptamana Sfintelor Patimiri sau, cum mai este numita in popor, Saptamana Mare. Din perioada pregatitoare fac parte saptamanile incununate de Duminica Vamesului si Fariseului, Duminica Fiului Risipitor, Duminica Lasatului de carne si a Lasatului de branza. Postul propriu zis este format din saptamanile ce cuprind Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfantului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfantului Ioan Scararul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca si Duminica Floriilor.Scopul postului este o refacere si o intensificare a relatiei sau comuniunii omului cu DumnezeuPostul nu inseamna numai infranarea de la mancare si bautura, ci si un constant efort spiritual de schimbare a felului omului de-a gandi, simti, vorbi si a se comporta in raport cu semenii sai in prezenta lui Dumnezeu. Intrucat scopul postului este o refacere si o intensificare a relatiei sau comuniunii omului cu Dumnezeu, in aceasta lumina a comuniunii cu Dumnezeu trebuie vazute duhovniceste toate cele din jur: societatea si natura. In acest inteles, Sfantul Vasile cel Mare precizeaza: Dar, pentru ca postul sa fie vrednic de lauda, nu-i de ajuns numai sa ne infranam de la mancaruri; trebuie sa postim post bineplacut lui Dumnezeu. Iar postul adevarat este instrainarea de pacat, infranarea limbii, oprirea maniei, indepartarea de pofte, de barfe, de minciuna, de juramant stramb. Lipsa acestora este post adevarat. in ele sta postul cel bun".  Sinceritate in iubire, smerenie in relatiile cu semenii, sarguinta multa pentru bine, duh fierbinte in credinta, slujire lui Dumnezeu, nu idolilor sau duhurilor rele; nadejde cu bucurie, rabdare in suferinta, rugaciune staruitoare, ajutorare frateasca, ospitalitate fata de straini - toate aceste virtuti sunt roade si lumini ale innoirii vietii din scoala postului adevarat unit cu rugaciunea si cu fapta cea buna. Prin credinta dreapta si vietuire sfanta, crestinul rastigneste in el patimile egoiste (mandria, lacomia si lenea sau comoditatea) in acest inteles, viata duhovniceasca este asceza sau nevointa, lupta impotriva autosuficientei si autoafirmarii ca multumire de sine si ca lauda de sine, dupa cum precizeaza Parintele Patriarh in volumul Foame si sete dupa Dumnezeu – intelesul si folosul postului -.Saptamana a doua a Postului MareAceasta saptamana  indeamna la staruinta si perseverare pentru a relua cu ravna parcursul celei de-a doua etape a celor 40 de zile de post. Slujirile liturgice din aceasta saptamana se reiau, Pavecernita nu mai cuprinde Canonul Mare, postul e mai putin riguros; se adopta regulile obisnuite de infranare, distingand intre ele zilele de luni, miercuri si vineri, de zilele de marti si joi. Astfel, Sfintii Teodor Studitul si Simeon Noul Teolog isi indeamna cu inflacarare crestinii sa nu se relaxeze, sa nu se intoarca indarat, pierzand astfel toate virtutile dobandite in Saptamana I; ci sa arate mai multa ravna si curaj pentru a strabate restul Postului Mare: De aceea va aduc aminte si indemn iubirea si parintimea voastra sa nu plecati indeobste urechea la cel rau voitor, nici sa va lasati dusi de obiceiul cel rau al lacomiei nesaturate a pantecelui, nici sa va intoarceti inapoi spre indelungata implinire a poftelor celor rele, ci asa cum am cinstit intaia saptamana a Postului Mare, asa sa cinstim si pe aceasta a doua, si asa mai departe si pe celelalte (Sf. Simeon Noul Teolog) Nevointele savarsite in timpul primei saptamani sunt puncte de reper pe care crestinul trebuie sa se sileasca sa le mentina sau chiar sa le depaseasca, caci nu exista limita superioara in viata ascetica si in contemplatie: Limita virtutii — spunea Sfantul Ioan Scararul — e infinitul". Reluarea luptelor Postului Mare e usurata totusi de bucuria dupa praznuirii" Ortodoxiei: Ca pe o bucurie de dupa sarbatoare primind, fratilor, a doua saptamana a facatorului de lumina post, cu dragoste sa laudam pe Hristos, din indemn dumnezeiesc veselindu-ne" (Sf. Ioan Scararul)Bucuria dupa-praznuirii da credinciosilor puterea de a-si relua ostenelile cu staruinta, caci rabdarea" pe care o cere rugaciunea Sfantului Efrem e ceruta atunci in chip cu totul special pentru a pastra cel putin ceea ce am dobandit si a ne angaja in stadiul sfant al celei de-a doua saptamani" (Sf. Ioan Scararul) care e in fond o imagine a Postului Mare perpetuu al crestinului. ... caci nu numai acum — spunea Sfantul Teodor Studitul —, ci intotdeauna trebuie sa vrem sa avem aceasta ravna si lupta a infranarii.Acest apel la perseverenta se impune aici, dar el se aplica in realitate tuturor celorlalte saptamani ale Postului-Mare, Saptamana a II-a fiind modelul lor in planul rubricilor liturgice si al temelor imnografice. Timpul Postului Mare e caracterizat in continuare ca vreme a pocaintei" in acelasi fel ca si in Saptamana Lasatului de branza si al primei saptamani a Postului Mare, Dumnezeu fiind implorat in continuare sa ne dea sa traversam oceanul Postului Mare pentru a ajunge sa ne inchinam Patimii si invierii Lui.Ca si in Saptamana I, o mare insistenta pe postul duhovnicesc" poate fi constatata in imnologie, mai cu seama in idiomelele (Idiomela gr. idiomelon = cantare cu melodie proprie este un tropar sau o stihira poetica izolata și independenta, cu compoziție și melodie proprie, originala și unica. Odata cu textul ei, imnograful i-a compus și muzica dupa care se sa cante) de la Vecernie si de la Utrenie care ii sunt consacrate in intregime. Sambata saptamanii a II-a a Postului Mare, la fel ca sambetele urmatoare (cu exceptia celei de-a cincea), este consacrata memoriei colective a martirilor si defunctilor, combinand in acest sens textele proprii Triodului (intre care un dublu canon tetraoda") si troparele pe cele opt glasuri cuprinse in apendicele sau. Prin urmare, ea nu se mai deosebeste de o sambata obisnuita din ciclul liturgic anual, dobandind totusi o intensitate mai mare prin apropierea de Sambata Mortilor si de cele doua sambete legate de ea, precum si prin necesitatea de a cere rugaciunile mucenicilor si sfintilor pentru a parcurge cum se cuvine Postul Mare (informatii preluate din volumul Triodul Explicat – Mistagogia Timpului Liturgic, semnat de ierom. Makarios Simonopetritul, trad. Ioan I. Ica jr.).Sfintele Liturghii oficiate in aceasta saptamanaPerioada Postului Sfintelor Pasti este una speciala si din punct de vedere liturgic. Este perioada in care se savarsesc toate cele trei liturghii ale Bisericii Ortodoxe: a Sfantului Vasile cel Mare, Liturghia Darurilor inainte sfintite si Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, cea mai des oficiata in cultul ortodox. In aceasta saptamana, de luni pana vineri, se oficiaza cea de-a treia Liturghie din cultul Bisericii Ortodoxe, Liturghia Darurilor inainte sfintite. Dupa cum aflam din Liturgica Speciala a pr. prof. Ene Braniste, conform principiului pus de canonul 52 al sinodului Trulan, ea se poate savarsi de regula in orice zi din Paresimi, in care vrem, sau trebuie sa facem Liturghie, cu exceptia zilelor aliturgice (luni si marti, din prima saptamana si Vinerea Patimilor, cand nu se face nici o liturghie) si a zilelor cand e randuita una sau alta din celelalte doua Liturghii (toate sambetele si duminicile, Joia Saptamanii Patimilor si Buna-Vestire). De obicei insa (in practica), ea se oficiaza astazi - chiar si in manastiri - doar in zilele de miercuri si vineri (cu exceptia Vinerii din Saptamana Patimilor), iar in celelalte zile numai: luni si marti din Saptamana Patimilor, in Joia Canonului celui mare (saptamana a cincea) si la unele sarbatori bisericesti cu polieleu daca acestea cad intr-una din zilele de rand ale saptamanii (de luni pana vineri) .La Catedrala Patriarhala din Bucuresti Liturghia darurilor inainte sfintite a fost oficiata miercuri si va mai fi savarsita maine, 28 martie 2013.De asemenea, sambata se va savarsi Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur, iar Duminica Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 903

Id: 29523

Data: Mar 27, 2013

Imagine: