Predica Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Sarbatoarea Intrarii Domnului în Ierusalim, Duminica 13 aprilie 2014:Duminica a 6-a din Postul Mare(a Floriilor) Ioan 12, 1-18„Înainte de Pasti cu sase zile, Iisus a venit în Be­tania, unde era Lazar, pe care îl înviase din morti. Şi I-au facut acolo cina si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Deci Maria, luând o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mireasma mi­rului. Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre uce­nicii Lui, care avea sa-L vânda, a zis: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Însa el a zis aceasta nu pentru ca îi era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, având punga, lua din ce se pu­nea în ea. A zis, deci, Iisus: Las-o, ca pentru ziua îngroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna îi aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna. Deci multime mare de iudei au aflat ca este acolo si au venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar, pe care-l înviase din morti. Şi s-au sfatuit ar­hiereii ca si pe Lazar sa-l omoare, caci, din pricina lui, multi dintre iudei mergeau si credeau în Iisus. A doua zi, multimea cea mare, care se adunase la sarbatoare, auzind ca Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic si a iesit înt­ru întâm­pinarea Lui si striga: Osana! Bi­ne­cuvântat este Cel ce vine întru nu­mele Domnului, Împaratul lui Is­rael! Şi Iisus, gasind un asin tânar, a sezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iata, Împara­tul tau vine sezând pe mân­zul asi­nei». Acestea nu le-au înteles uce­nicii Lui la început, dar, când S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scri­se despre El si ca acestea I le-au facut Lui. Asadar, dadea marturie mul­timea care era cu El când l-a strigat pe Lazar din mormânt si l-a înviat din morti. De aceea L-a si întâmpinat multimea, pentru ca auzise ca El a facut minunea aceasta.”Sarbatoarea Intrarii în Ierusalim a Domnului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos este numita în popor si Floriile, de la florile pe care multimile de oameni si copiii le purtau în mâna, aclamând intrarea în Ieru­­salim a lui Iisus ca Domn si Împarat.Evan­ghelia sarbatorii ne arata ca Maria, sora lui Lazar, ca semn de pretuire si de recunostinta pentru Iisus, a varsat mir de mare pret pe picioarele Lui si le-a sters cu parul capului ei. Maria, sora lui Lazar, este o alta femeie decât femeia pacatoasa despre care vor­beste Sfântul Evanghelist Luca, pentru ca pocainta femeii pacatoase nu s-a petrecut în Betania, ci în Nain. Semnificatia nardului sau mirului de mare pret este deose­bit de bogata. Când Iuda Iscario­teanul a întrebat: „Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor?” (Ioan 12, 5), Domnul Hristos a raspuns: „Las-o, ca pentru ziua îngroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci totdeauna îi aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna” (Ioan 12, 7-8). Mirul de mare pret ca simbol al îngroparii Dom­nului Iisus Hristos a devenit în Biserica Sfântul si Marele Mir folosit pentru sfintirea Sfintei Mese din biserica noua, întrucât Sfânta Masa închipuie mormântul Mântuitorului în care El a fost pus si din care El a înviat. De asemenea, cu Sfântul si Marele Mir se sfinteste si Sfântul Antimis care simbolizeaza punerea în mormânt a Domnului. Iar mirungerea celor ce s-au botezat în apa si în Duh Sfânt, adica în taina Mortii si Învierii Domnului, se face tot cu Sfântul si Marele Mir. Asadar, Biserica a învatat de la Maria, sora lui Lazar, sa arate pretuire mare fata de Hristos prin folosirea în cultul ei a Sfântului si Marelui Mir compus din multe aromate de mare pret. În plus, mireasma deosebita a mirului de mare pret sim­bolizeaza si prezenta Duhului Sfânt în omul cre­dincios. În acest sens, sfintele moaste ale sfintilor au în ele parfumul mi­rului de nard. Dupa cum harul Duhului Sfânt era prezent în trupul lui Hristos în mormânt si nu L-a lasat sa putrezeasca, tot asa harul Duhului Sfânt pecetluieste pe unii dintre sfinti cu nestricaciunea ose­mintelor (moastelor) si cu parfumul minunat al prezentei lui în omul du­­hovnicesc, care a trait în sfintenie potrivit Evangheliei lui Hristos.Mirul de mare pret este un simbol al frumusetii BisericiiToate vesmintele de mare pret, toate vasele sfinte, toate picturile frumoase, toate bisericile noi zidite care se aduc ofranda întru pomenirea si cinstirea Mântuitorului Iisus Hristos, ca recunostinta sau multumire adusa Lui, sunt mir de mare pret. Asemenea Mariei, sora lui Lazar, Biserica aduce ofranda lui Hristos Cel Rastignit si Înviat ceea ce ea are frumos si de mare pret.Însa, la darurile materiale de mare pret pe care le aduc credinciosii în biserica trebuie sa adaugam darul cel mai de pret al mi­resmei cre­dintei ortodoxe, al rugaciunii si al faptelor bune. Mirul de mare pret este, în primul rând, sufletul omului dreptcredincios si curatit de pacate. Sufletul crestinului curatit de pacate si luminat de fapte bune se daruieste în fiecare zi lui Hristos ca mir de mare pret. Viata pacatoasa este urât mirositoare, dar pocainta si curatirea de pa­timi pacatoase trans­forma viata omului în miros duhov­nicesc de buna mireasma. Acest mir de mare pret al sufletului crestinului curatit si sfintit se dobândeste prin toate nevointele Postului Mare, prin împartasirea cu Sfintele Taine si prin milostenie. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, în aceasta ultima sapta­mâna înainte de sarbatoarea Învierii Domnului, sa aducem ca mir de mare pret florile harului crescute în sufletul nostru, prin toata lucrarea duhovniceasca savârsita în timpul de pregatire pentru Sfintele Pasti.Primul înteles al Intrarii în Ierusalim a Mântuitorului Iisus Hristos este acela de biruinta asupra mortii lui Lazar si, deci, de preînchipuire a Învierii de obste, dupa cum se spune în Troparul sarbatorii. Evanghelia dupa Sfântul Ioan relateaza pe larg învierea lui Lazar, prietenul Mântuitorului Iisus Hristos si fratele surorilor Marta si Maria din Betania.Multi dintre iudei vazând ca Iisus a înviat un om mort de patru zile si intrat în descompunere, au parasit pe carturari si pe farisei, adica pe învatatorii lor traditionali, si au crezut în Iisus si în puterea Lui dumnezeiasca. Deci, motivul principal pentru care multimile au venit în Betania era sa-L vada pe Iisus, dar si pe Lazar, prie­tenul Sau, pe care Iisus l-a înviat din morti.Multimile se adunasera la Ierusalim pentru a serba Pastile iudaice, iar din Ierusalim au mers în Betania sa vada pe Lazar, cel ce murise, dar acum era viu. Însa, pe cât se bucura multimea oamenilor simpli de minunile lui Iisus, pe atât se tulburau si se întristau mai-marii carturarilor si fariseilor, plini de invidie, pentru ca iubirea si admiratia multi­milor fata de Iisus cresteau cu fiecare minune, cu fiecare vinde­care si, mai ales acum, cu învierea din morti a prietenului sau Lazar din Betania. Astfel, iudeii s-au împartit în doua: unii care credeau în Iisus si altii care nu credeau în Iisus; unii care-L iubeau pe Iisus, iar altii care-L invidiau si-L dusmaneau. Evanghelia ne spune ca atunci au hotarât mai-marii carturarilor si fariseilor sa-L omoare nu numai pe Iisus, ci si pe Lazar, pentru ca Lazar cel înviat din morti era marturia evidenta a puterii dumnezeiesti a lui Iisus Hristos. Nu numai înva­tatura lui Iisus era minunata, ci si puterea Lui dumnezeiasca, datatoare de viata. În mod deosebit, Hristos, Cel ce a zis: „Eu sunt Învierea si Viata” (Ioan 11, 25), Se arata biruitor asupra mortii, înviind pe Lazar. În acest sens, intrarea lui Iisus în Ierusalim are doua întelesuri: unul de biruinta asupra mortii lui Lazar, iar celalalt de anticipare a biruintei asupra propriei Sale morti. Mântuitorul Iisus Hristos, dupa ce a înviat pe Lazar din morti, peste putin timp, va trece prin moarte si apoi Îsi va învia si propriul Sau trup din mormânt. Prin aceasta El va arata definitiv ca este Dumnezeu-Omul. Moartea spre care merge El, desi este o crima organizata de auto­ritatile politice si militare împreuna cu cele religioase din Ierusalim, este prezentata, totusi, de Sfântul Evanghelist Ioan ca fiind o jertfa de bunavoie. În aceasta privinta, Mântu­itorul Iisus Hristos spune: „Eu Îmi pun sufletul, ca iarasi sa-l iau. Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun. Putere am Eu ca sa-l pun si pu­tere am iarasi sa-l iau. Aceasta porunca am pri­mit-o de la Tatal Meu” (Ioan 10, 17-18). Prin urmare, Biserica întelege intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos ca fiind mergerea Sa spre patima si spre moarte de bunavoie. Iisus putea sa evite sufe­rintele si moartea daca-si distrugea sau elimina adversarii. Însa El a dorit sa biruiasca moartea din interiorul ei, prin puterea iubirii Sale smerite care este ascunsa în Cruce si care se va arata apoi ca iubire preaslavita în Învierea Sa din morti a treia zi. Asadar, intrarea Domnului Hristos în Ierusalim este biruinta asupra mortii lui Lazar si anti­cipare a biruintei Mântu­itorului Iisus Hristos asupra propriei Sale morti.Dar intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalimul pamântesc este si prefigurarea intrarii Sale ca om în Ieru­salimul cerescÎnsa aceasta intrare în Ierusalimul ceresc se va realiza prin Învierea lui Hristos din morti si prin Înaltarea Sa la cer. De aceea, în noaptea de Pasti noi cântam: „Lumi­neaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime...”, adica nu Ierusalimul vechi, pamântesc, ci noul Ierusalim, ceresc, în care Hristos-Domnul intra prin Înviere si umanitatea Lui nu va mai muri nicio­data. Iar Ierusalimul ceresc în care intra Hristos Dumnezeu Cel Rastignit si Înviat, ca sa ne pregateasca noua un salas ceresc în Împaratia Preasfintei Treimi, este acum simbolizat de catre Biserica. Cu alte cuvinte, Biserica este icoana Ierusali­mului ceresc. Din acest motiv, când se sfinteste o Bise­rica noua, cântam: „Lumineaza-te, lumineaza-te, noule Ierusalime, ca slava Domnului peste tine a stralucit”. Intrarea Mântuitorului în Ierusa­limul ceresc priveste, deci, si taina Bisericii, care ne ajuta, prin viata în Hristos, sa ajungem în casa Tatalui ceresc.Deci, participarea la viata Bisericii este în mod tainic o intrare în Ierusalimul ceresc, întru­cât Biserica ne învata si ne ajuta sa rastignim pacatul din noi prin post, prin pocainta, prin ru­gaciune, prin marturisirea pacatelor, pentru a dobândi în­vierea sufletului nostru din moartea pacatului.Întelesurile duhovnicesti ale Intrarii Domnului în Ie­ru­salim ne cheama sa cerem Mântuitorului Iisus Hristos sa ne ajute sa biruim si noi moartea sufletului ca despartire de Dumnezeu din cauza pacatelor, sa biruim tot ce slabeste credinta noastra, sa biruim ispita invidiei si a rautatii.Sarbatoarea Intrarii Domnului face trecerea de la Postul cel de 40 de zile al Sfintelor Pasti la intrarea în Saptamâna Sfintelor Pa­timi sau Patimiri ale lui Hristos, care este o perioada de pregatire duhov­niceasca legata mai direct de Taina Crucii si Învierii Domnului.Stâlparile si florile sunt simbolul virtutilor adunate în timpul Postului Sfintelor PastiDuminica Intrarii Domnului în Ierusalim este o zi care prevesteste Învierea lui Hristos, ea este, oarecum, un Paste anticipat, o arvuna a biruintei asupra mortii, asupra pacatului, asupra rautatii oamenilor, o biruinta a iubirii lui Hristos-Dumnezeu, iubire mai tare decât orice ura si invidie, decât orice tradare si lasitate, decât orice lacomie de bani si de putere lumeasca trecatoare.De ce purtam în aceasta zi ramuri de copaci, în special salcie, si flori? Purtam în mâini aceste ramuri, în primul rând, ca memorial sau aducere aminte de evenimentul care s-a petrecut cu aproape 2000 de ani în urma, când Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat, mai ales de copii, cu stâlpari sau ramuri de finic. În al doilea rând, purtam în mâini ramuri de copaci si flori si pentru ca s-au încheiat cele 40 de zile de post în care am adunat în suflet florile credintei cultivate prin post si rugaciune. Vecernia din Vinerea dinaintea Sâmbetei lui Lazar spune clar în cântarile ei ca acum s-au împlinit cele 40 de zile de post. Sâmbata lui Lazar si Duminica Floriilor fac, asadar, trecerea spre o alta saptamâna, care nu mai face parte din cele 40 de zile de post, ci este un timp mai sfânt si mai sfintitor, pentru ca este timpul unei participari mistice sau tainice la Sfintele si Mântuitoarele Patimi sau Patimiri ale lui Hristos, ca noi sa ne despatimim de patimile rele sau pacatoase din firea omeneasca, patimi care au pricinuit rastignirea si moartea lui Hristos. În acest sens, florile pe care le purtam în mâna în Duminica Floriilor reprezinta florile virtutilor adunate în timpul postului: lumina rugaciunii, smerenia postirii, bunatatea inimii milostive si darnice, curatia mintii dobândita prin pocainta, sfintirea sufletului si trupului dobândita prin spovedanie si prin împartasire mai deasa, pe scurt florile iubirii sfinte fata de Dumnezeu si fata de semeni. Acestea sunt florile cultivate în timpul Postului pe care le aducem noi ca daruri cultivate în ogorul sfânt al Bisericii dreptmaritoare.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca si noi, care purtam în mâini ramuri de salcie (întrucât salcia este cel mai smerit dintre copaci, deoarece îsi pleaca crengile sale permanent înaintea Domnului), sa ne smerim si sa primim cu evlavie pe Mântuitorul Iisus Hristos, Care intra acum nu numai în Ierusalimul pamântesc, ca odinioara, ci si în sufletul nostru si în casa noastra, daca Îl primim cu multa credinta si bucurie, spre slava Lui si mântuirea noastra.Cu prilejul Sarbatorii Floriilor, adresam parintesti doriri de sanatate si mântuire, pace si bucurie tuturor celor care poarta nume de flori: Floare, Florin, Viorel, Mugur, Lacramioara, Brândusa si alte nume de flori, dorindu-le ani multi, fericiti si binecuvântati!† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 736

Id: 39781

Data: Apr 13, 2014

Imagine: