Nu departe de centrul aglomerat al Capitalei, in incinta Bisericii Scaune, din sectorul 3, dincolo de usile inalte ale unei cladiri nou-construite, putini trecatori banuiesc ca este locul in care se implinesc visurile mici a 25 de copii si mai mici. Modesti, blanzi si foarte isteti, micutii sunt recunoscatori pentru efortul depus de cei cinci angajati ai centrului de zi in care sunt primiti pentru ca ei sa se bucure de grija permanenta, educatie de calitate, o masa calda si jucarii pe care multi nu le au acasa.Am fost primiti cu entuziasm la Centrul de zi Sfanta Mucenita Sofia din cadrul Sectorului social-filantropic si misionar al Arhiepiscopiei Bucurestilor. Intoarcerea la copilarie, indiferent de loc si prilej, este intotdeauna un moment nelipsit de zambete, buna-dispozitie si optimism - martisoare pentru suflet care ne-au fost oferite, inca de la intrare, de copilasii cu varste cuprinse intre 6 si 14 ani din acest asezamant.Invatati de mici cu greutatile vietiiBucurosi de oaspeti, cei mici ne-au purtat prin toate incaperile casutei lor, pe care ei o numesc tara de vis, in care dorintele se implinesc, iar ei devin printi si printese de indata ce pasesc inauntru.Insotiti de Elena Costeleanu, coordonatoarea centrului, de Laura Irimia, asistent social, si de pedagogul Andreea Bucur, copiii si-au exprimat dorinta de a merge in paraclis, un loc impodobit de icoane, in care s-a gasit un spatiu si pentru cateva obiecte traditionale romanesti la care cei mici privesc cu interes. Toti, intr-un glas, s-au rugat: Tatal nostru care esti in cer… Seriosi, patrunsi de importanta momentului, fara eschivarile specifice varstei, fiecare s-a inchinat si a sarutat icoana Sfintei Mucenite Sofia, dimpreuna cu fiicele sale Pistis, Elpis si Agapis. Stand de vorba cu ei, realizez ca fiecare copil cunoaste viata sfintei si a fiicelor sale, pe care le considera protectoarele lor, si multi dintre ei au ca modele pe fetele mucenitei-mama. Ma si minunez unde incape atata intelepciune in acesti copii care Il cunosc deja pe Dumnezeu si Il simt ca pe un parinte, ca si cum ar fi aici langa mine, dupa cum imi spune dragalasa Maria Daria Dobre, de doar 9 ani. Cu siguranta, educatia religioasa primita i-a format astfel, fara a mai pune la socoteala firescul existentei pe care copiii il patrund mai bine decat cei maturi, la care se adauga greutatile vietii cu care au crescut de mici. La acest centru de zi convietuiesc scolari proveniti din familii numeroase, monoparentale, cu o situatie materiala deficitara, conditii precare de locuire, risc de abandon familial, sau cu parinti fara loc de munca, insa nimic din felul lor de a fi nu lasa la vedere poverile sufletesti pe care stiu sa le poarte cu demnitate. Nu sunt de unii singuri, de aceea si infiintarea asezamantului, al carui scop este prevenirea riscului de excluziune sociala a copiilor din familii vulerabile, prin oferirea unui program de servicii sociale, educationale, psihologice si medicale. De asemenea, si familiile din care micutii provin au parte de ajutor din partea colectivului de la Centrul Sfanta Mucenita Sofia. Sunt mult mai libera aiciAsemenea unor albine care-si cunosc rosturile, copiii sunt antrenati in diverse activitati in cele trei sali de studiu, in sala-atelier (cu indeletniciri practice de pictura, pirogravura, traforaj, modelaj in lut, tesut), in camera de joaca, in cabinetul de informatica, in cel de stiintele naturii, in cabinetul logopedic, in cel psihologic, consiliati de Oana Miu, si cel de asistenta sociala, fara a uita de sala de sport in care se simt in largul lor. Camerele mari si luminoase poarta amprenta dibaciei elevilor.Maria Georgiana Albu, de 9 ani, vine de un an la centru, impreuna cu fratiorii ei, Gabriel si Ştefan. Activitatea mea preferata este pictura, pentru ca lucrez pe diferite materiale, adica pe panza, pe coala. Mi-am facut prietene bune aici, cum ar fi Raluca. Cea mai placuta amintire a mea de aici este petrecerea-surpriza pe care mi-au facut-o copiii si doamnele de ziua mea. E o mare diferenta intre scoala si centru. Imi place mai mult aici, sunt mai libera, spune Maria cea sfioasa.Mult mai dezinvolta, Maria Daria Dobre, care vrea sa se faca mai multe, dar nu stie care dintre profesiile de medic, pedagog ori de jurnalist sa aleaga, imi vorbeste despre materiile ei preferate si despre planurile pentru vacanta mare: Imi plac religia, matematica, romana si joaca, bineinteles. In aceasta vara as vrea sa merg in tabara cu copiii de aici. Am si eu amintiri frumoase de la centru, cu batranele de la Manastirea Christiana, pe care le-am vizitat de Craciun. Sunt bune prietene ale noastre si sunt foarte dragute.Intr-una din salile de studiu, aplecata deasupra caietului de matematica al unui baietel, o voce calda da indicatii precise. Bianca Silvestru, studenta la ASE in anul al III-lea, vine sa-i ajute la teme pe copiii Sfintei Sofia de patru ori pe saptamana, cate doua ore pe zi. Pentru a fi voluntar iti trebuie in primul rand iubire, la care adaugi rabdare si multa intelegere. Le insuflu cat pot de mult pasiunea pentru carte si le vorbesc despre importanta pe care o are invatarea. Personal, am parte de bucurii duhovnicesti pe care nu le pot exprima in cuvinte, marturiseste zambitoare Bianca, unul dintre cei peste 20 de voluntari cati vin la centrul din strada Scaune nr. 2-4. Centrul este vazut de copii ca o tara de visSufletista Elena Costeleanu, coordonatoarea centrului, careia de fiecare data cand isi aminteste de necazul unui copil i se umezesc ochii, este trup si suflet pentru copiii ei. Desi este mama unei fete, Irina, un copil reusit, cu un talent deosebit la desen, doamna Costeleanu are resurse afective pentru fiecare dintre mogaldetele ei din tara de vis. De altfel, daca nu ar exista implicare umana din partea tuturor angajatilor asezamantului si o grija permanenta fata de beneficiari, cu siguranta rezultatele obtinute nu ar fi fost atat de bune, iar cei care le bat la usa ar fi mai putini. Toti copiii care vin la noi au o situatie materiala precara si provin din familii numeroase, majoritatea au 6, 7 frati. Cu toate acestea, tin sa va spun ca noi luam lectii de la ei si de la unii dintre parintii lor. Spre exemplu, avem o mama, o adevarata crestina, in care vezi credinta in lucrare permanenta. Centrul este vazut de copii ca o tara de vis. De asemenea, avem o legatura foarte stransa cu biserica. Preotul Jenica Dantis este prezent ori de cate ori i se cere ajutorul, la fel ca si comunitatea pe care o pastoreste si care ne-a ajutat de foarte multe ori material, conchide coordonatoarea Centrului de zi Sfanta Mucenita Sofia.(Reportaj publicat in Ziarul Lumina, Ediția din 15 martie 2013, aparut sub semnatura Ralucai Brodner)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1470

Id: 29157

Data: Mar 15, 2013

Imagine: