In prima parte a intrunirii pastorale, pr. dr. Constantin Claudiu Cotan, prof. la Facultatea de Teologie din Constanta si slujitor la Parohia Delea Noua, a reliefat existenta vlahilor in spatiul balcanic, dislocarea populatiei romanizate din cauza triburilor slave, dar si continuitatea si atestarea existentei vlahilor, precum se arata intr-o scrisoare a Manastirii Kostamonitou, dupa cum informeaza Ziarul Lumina . In aceasta scrisoare se arata pe larg relatia dintre populatia romaneasca din sudul Dunarii si slavi, pe de o parte ca acesti slavi obliga populatia vlaha sa se mute cu turmele, femeile si copiii lor pana spre Muntele Athos, fapt ce determina staretii manastirilor athonite din secolul al XI-lea sa se adreseze Patriarhiei Ecumenice pentru ca aceasta sa ia masuri, fiindca vlahii incep sa vanda calugarilor branza si carne, ca sa nu mai vorbim de celelalte ispite, stricand viata manastireasca de pe Muntele Athos. Mai multe documente avem cu prisosinta in secolele XII-XIII, cand cunoastem cel de-al doilea Ţarat Vlaho-Bulgar, cu toate ca istoricii bulgari il numesc ca fiind Ţaratul al II-lea Bulgar, dar acesta este vlaho-bulgar pentru ca populatia care porneste rascoala in 1185-1186 este populatia vlaha. Imparatul Bizantului Anghelos al II-lea dorea sa se casatoreasca si pune o taxa pe transhumanta oilor, ocupatie deja imbratisata de vlahii dislocati in partile muntoase, acestia provocand rascoala de care aminteam mai devreme , a aratat pr. dr. Constantin Cladiu Cotan. Romanii balcanici sunt impartiti in trei mari grupe: aromanii, in zona central balcanica, Valea Timocului si de-a lungul Dunarii, Macedonia si putini in Albania; meglenoromani in zona Tesalonicului de azi, mare parte nu mai exista fiindca ei reprezinta singurul caz de populatie latina islamizata care in urma razboiului greco-turc, incheiat prin intelegerea de la Lausanne din 1923, au fost revendicati si mutati in Turcia; istroromanii, situati in Croatia, o populatie dislocata prima data de slavi, apoi de otomani, si incurajata de Imperiul Habsburgic, printr-o serie de diplome, sa se aseze la granita cu Imperiul otoman. Secolul al XIX-lea a reprezentat si un reviriment al constiintei etnice, fapt remarcat prin infiintarea Societatii macedo-romane, care a avut presedinte pe mitropolitul primat Calinic Miclescu, prin campania de aprox. 40 de ani a lui Apostol Margarit, unul dintre profesorii vlahi din sudul Dunarii, in care s-a militat pentru infiintarea unui episcopat separat pentru vlahi, lucru realizat pentru moment prin alegerea vlahului Antim din Biserica Bulgara si justificat prin reforma lui Vasile II Macedoneanul cu privire la infiintarea Arhiepiscopiei de Ohrida, in care este prevazuta si o episcopie a vlahilor. Cu toate acestea, episcopia vlaha nu a avut o existenta decat pentru scurt timp fiindca BOR nu a fost sustinuta suficient de catre statul roman, iar Patriarhia Ecumenica reusise sa santajeze niste preoti aromani, a mai precizat parintele referentiar. Dupa primul razboi mondial, Romania a ales Cadrilaterul in dauna vlahilor, iar aromanul George Murnu a dus o campanie in intreaga Europa pentru sustinerea formarii statului Macedonia, stat care sa cuprinda populatia romaneasca, insa nu s-a reusit pentru ca statul roman l-a blocat de fiecare data. Dupa 1923-1924 lucrurile se complica, bulgarii sunt suparati ca pierd Cadrilaterul pentru a doua oara, o data in 1913, iar apoi in 1918, cand bulgarii incheiasera un tratat cu nemtii in care revendica Cadrilaterul si Dobrogea si nemtii sunt de acord sa dea si Dobrogea, pentru a uni aceasta cu populatia bulgareasca din sudul Ucrainei, fiindca multa populatie bulgareasca dupa 1800-1821, au format Mica Bulgarie, astfel ca acestia doreau unirea bulgarilor din sudul Ucrainei cu cei din sudul Dunarii prin ocuparea Dobrogei, mai ales ca Imperiul Ţarist cazuse. In acea vreme, statul cheama multi dintre aromani sa se mute in Cadrilater ca sa se schimbe balanta de populatie, fiindca acolo erau aproape 150 de mii de turci, 150 de bulgari si 8 mii de romani, in momentul preluarii Cadrilaterului. Astfel incat pana la 1941 ajung sa fie aproximativ 80 de mii de romani. In ciuda tratatelor dintre state, terorismul bulgar va domina Cadrilaterul astfel incat se cunosc o multime de orori fata de vlahi, unele dintre acestea fiind sustinute chiar de catre clerul bulgar, de mitropolitul Ştefan al Sofiei , a adaugat pr. dr. Constantin Claudiu Cotan. In a doua parte a conferintei, pr. dr. Ion Armasi Vartan, consilier patriarhal pentru comunitati externe in cadrul Sectorului Relatii bisericesti si interreligioase si slujitor la Parohia Aparatorii Patriei II a precizat ca in afara de Biserica, aproape nimeni nu face ceva pentru acesti romani din cauza politicilor de deznationalizare pe care statele respective le practica. In Bulgaria, desi exista o parohie romaneasca, nu mai sunt romani, in Ungaria romanii au dreptul sa se organizeze in autoguvernari locale, foarte bine controlate de catre statul maghiar, romanii din Voievodina se bucura de toate drepturile, doar romanii de pe Valea Timocului, care sunt cei mai multi, nu se pot bucura de nici un fel de drept. Am fost in Valea Timocului si am vazut situatia reala. Intre Dunare, Valea Timocului si Valea Moravei traiesc aproximativ 400-500 de mii de romani, din pacate foarte putini dintre acestia se mai declara romani, pentru ca aceasta politica de slavizare, inceputa o data cu constituirea Serbiei Mari, cu acordul Imperiului Otoman, in 1822, politica deznationalizarii a fost extrem de dura, romanii erau obligati sa-si schimbe numele romanesti in cele sarbesti. Neavand scoala sau orice altceva care sa mentina integritatea si identitatea romaneasca, singurul element era familia. Sunt in continuare copii care pana la varsta de 7 ani nu cunosc limba sarba, limba pe care o invata in scoala si fara de care nu se pot angaja, pentru ca la a doua sau la a treia generatie romanii sa fie complet slavizati, mai ales ca sarbii profita de faptul ca vlahii, neavand o tara mama, sunt mai usor de manipulat. (...) Astfel, este datoria Bisericii sa trezeasca aceasta constiinta de neam. Nu suntem nationalisti incat sa ajungem la extrem, dar daca nu ne manifestam si daca Biserica nu ar fi intervenit si nu ar fi sprijinit slujirea in limba romana, cu siguranta ca acolo nu ar mai fi ramas nimic. Dupa primul razboi mondial a fost o intelegere intre Serbia si Romania pentru a se infiinta cate o episcopie pentru sarbii din Romania, la fel o episcopie si pentru romanii din Serbia. Sarbii, mult mai bine organizati decat noi, au infiintat imediat aceasta episcopie, noi abia in 1971 am reusit sa infiintam un vicariat, iar cand s-a pus problema in 1996 de a reactualiza acea decizie de infiintare a episcopiei romanesti, fratii ortodocsi sarbi nu ne-au permis pe motivul ca este teritoriul canonic al Bisericii Sarbe , a precizat pr. dr. Ion Armasi. In prezent, pentru romanii din Valea Timocului avem un protopopiat si cinci clerici romani, care, din cauza nepasarii ierarhiei sarbe, savarsesc botezuri pentru credinciosi in varsta de 60, 70 de ani. Starea de tensiune dintre cele Biserici exista nu din cauza noastra, pentru ca la prima intalnire a comisiei mixte dintre cele doua Biserici tocmai acest lucru l-am ridicat: acordarea asistentei religioase de catre ierarhia sarba, nefacand acest lucru s-a ajuns la recunoasterea hirotoniei parintelui Boian Alexandrovici ca slujitor al Patriarhiei Romane in Valea Timocului, dependent de Episcopia Daciei Felix, cu sediul la Varset. Astfel, situatia tensionanta este cauzata de lipsa participarii la dialog a Bisericii Sarbe. Principala lor problema este jurisdictia, iar BOR nu vrea sa lucreze in nici un caz impotriva Bisericii Sarbe, dar nu nici nu poate lasa comunitatea de romani de acolo sa fie pastorita precum au dorit sarbii, adica membrii ei sa ramana fara preot, nebotezati, necununati si fara slujba de inmormantare . La finalul conferintei, pr. dr. Constantin Patuleanu, parohul Bisericii Udricani, consilier patriarhal la Sectorul teologic-educational si prof. la Facultatea de Teologie din Craiova, a aratat insemnatatea intreprinderii unor cercetari arheologice comune in acea zona importanta pentru istoria antica si a inceputului crestinismului la sudul si nordul Dunarii, iar un prim pas ce ar trebui facut este vizitarea romanilor din Timoc, realizarea unor parteneriate prin care copiii de acolo sa vina in tabere la noi sau chiar in familiile noastre si sa le daruim carti romanesti, literare sau duhovnicesti. Urmatoarele cercuri pastoral-misionare ale preotilor din Protoieria III Capitala vor avea loc in luna septembrie.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 608

Id: 22656

Data: Jun 15, 2012

Imagine: