La hramul istoric al Catedralei Patriarhale va fi proclamată canonizarea Sfintei Cuvioase Teofana Basarab, prima monahie din istorie cunoscută ca fiind de origine română.

Sfânta Teofana a fost fiica întemeietorului Țării Românești și sora domnitorului care a obținut recunoașterea Mitropoliei Ungrovlahiei. A fost țarină a Bulgariei și, când circumstanțele i-au devenit vitrege, s-a retras discret și a îmbrățișat monahismul. Istoria i-a permis ca, prin fiul ei, să continue să inspire lucrări bune și ziditoare pentru poporul creștin.

Cuvioasa Teofana Basarab s-a născut în familia primului domnitor al Țării Românești, Basarab I Întemeietorul, sau Basarab cel Mare (1310- 1352), fiul lui Tihomir voievod din stânga Oltului.

Ctitori de țară

A primit la botez numele de Teodora. Mama ei, Marghita, era fiica lui Mokod, banul unguresc de Severin, pe această filieră familia domnitoare având multe legături de rudenie cu familiile nobiliare din Occident.

Fratele Teodorei, Nicolae Alexandru, i-a urmat la domnie tatălui său, Basarab I, chemându-l pe Sfântul Ierarh Iachint, Mitropolit de Vicina, să își mute reședința chiriarhală pe lângă curtea domnească, cel mai probabil la Câmpulung. Nicolae Alexandru Basarab a scris Patriarhiei de Constantinopol pentru recunoașterea canonică și a astfel a avut un rol decisiv în întemeierea a Mitropoliei Ungrovlahiei (a Țării Românești).

Pentru a-și consolida poziția din punct de vedere diplomatic, Basarab I și-a căsătorit fiicele cu succesori la tronurile de țar al Bulgariei și respectiv de cneaz al Serbiei.

Țarină de la Târnovo în epoca de răspândire a isihasmului

Teodora Basarab s-a căsătorit în 1322 cu Ivan Alexandru, despot (prinț) de Loveci, cu care a avut trei băieți și o fată: Mihail Asan, Ivan Strațimir, Ivan Asan și Vasilisa. În 1331, și-a urmat soțul, devenit Țarul Bulgariei, la Târnovo, în capitala țaratului, unde, în acea vreme, se aflau moaștele Sfintelor Filofteia și Parascheva.

Noul țar Ivan Alexandru a recucerit teritoriile pierdute în favoarea bizantinilor și a lărgit granițele imperiului bulgar până în nord-estul Traciei.

Teodora și-a crescut copiii în dragoste de Dumnezeu și cei din jur și i-a învățat să discearnă lucrurile cu smerenie, pregătindu-i astfel pentru responsabilitățile care îi așteptau. Doi dintre fii ei au murit în războaie. Durerea pe care a simțit-o este ilustrată, la scurt timp după moartea lui Ivan Asan, în Cronica lui Manase, unde este reprezentată cu haine cernite la prohodirea prințului.

Perioada în care i-a fost alături soțului ei la domnie, și apoi cea în care și-a povățuit fiul, pe Ivan Strațimir, devenit țar de Vidin după despărțirea imperiului bulgar în două, a fost una de renaștere culturală și spirituală.

Teodora Basarab, viitoarea Monahie Teofana, a înființat la Loveci, la Târnovo și apoi la Vidin centre de copiști care realizau cărți de slujbă și lucrări despre viața ascetică și duhovnicească.

În timpul în care sfânta a fost țarină, isihasmul era în plină dezvoltare, iar familia imperială a ctitorit sau restaurat numeroase mănăstiri.

Țarina de origine română a fost contemporană cu Sfântul Ierarh Grigorie Palama. Întrucât țarul Ivan Alexandru îl cunoștea și aprecia pe Sfântul Teodosie Isihastul de la Târnovo, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul, este posibil ca acesta să îi fi fost duhovnic cuvioasei încă din perioada când era țarină.

În 1345 țarul s-a despărțit de ea în favoarea unei femei de altă credință, care după botez a primit tot numele de Teodora, iar Teodora Basarab s-a retras într-o mănăstire, alegând să rămână în Bulgaria pentru a nu strica relațiile dintre Țaratul Bulgar și Țara Românească.

Monahia de la Vidin

Nu se cunoaște cu exactitate locul în care a fost închinoviată, cel mai probabil la o mănăstire de lângă Târnovo. A primit-o ca ocrotitoare spirituală pe Sfânta Teofana, Împărăteasa Bizanțului, ale cărei sfinte moaște întregi se aflau în cetatea Târnovo în acea vreme.

După plecarea fiului ei, Ivan Stațimir la Vidin, unde a devenit țar după împărțirea imperiului bulgar între est și vest, Cuvioasa Teofana Basarab l-a urmat, stabilindu-se, conform tradiției, la mănăstirea rupestră Albotina din Timocul Bulgăresc, situată la 20 de kilometri depărtare de Vidin, într-o zonă în care există și astăzi comunități de români.

Ana, soția lui Ivan Strațimir, s-a atașat de soacra sa, urmând cu multă luare aminte sfaturile sale. Grație activității celor două țarine, Vidinul a devenit un important centru cultural și duhovnicesc. Un manuscris remarcabil al școlii de copiști de la Vidin este socotit Sbornicul de la Vidin, finalizat în 1360 și aflat astăzi în colecțiile Bibliotecii Universității din Ghent – Belgia.

Manuscrisul, comandat de țarina Ana, cuprinde o colecție de 16 biografii de femei sfinte. În această lucrare este prezentată în detaliu și viața Sfintei Teofana, Împărăteasa Bizanțului. Este posibil ca Monahia Teofana Basarab să fi sprijinit realizarea acestui manuscris.

Nu se cunoaște cu exactitate data la care Cuvioasa Teofana Basarab a trecut la cele veșnice. Potrivit tradiției transmise din generație în generație în rândul românilor din Timocul bulgăresc, ea a fost îngropată în fața altarului bisericii săpate în stâncă de la Mănăstirea Albotina.

Evlavia poporului din Timoc

Credincioșii din părțile Vidinului o cinstesc pe Sfânta Cuvioasă Teofana Basarab, făcând pomenirea ei în fiecare an la 28 octombrie. Data coincide cu ziua prăznuirii Sfântului Ierarh Iachint de Vicina, întâiul Mitropolit al Țării Românești, ierarh apropiat de fratele cuvioasei, domnitorul Nicolae Alexandru.

Unde este pictată sfânta la noi în țară

Sfânta este pictată și la Paraclisul Institutului de Endocrinologie „C.I. Parhon” din București, în Baptisteriul de sub Catedrala Mitropolitană din Iași, la biserica ieșeană „Sfântul Iulian din Tars”, la Capela Facultății de Teologie din Cluj, la Catedrala Ortodoxă Română din Nürnberg, la biserica românească „Sfântul Apostol Andrei” din Viena, la Mănăstirea Tismana, la Schitul Icoana din județul Gorj, la mănăstirile Râmeț și Strungari din județul Alba, la Mănăstirea Rohia din județul Maramureș.

Sinteză bazată pe o documentare realizată de Răzvan Mihai Clipici

Tropar, glasul al 5-lea, podobie: Pe Cuvântul…

Pe mlădiţa aleasă a Basarabilor, care, prin viaţa sa sfântă, a strălucit minunat, ca o vrednică povăţuitoare a Bulgariei, iar, primind chipul îngeresc, îndelung s-a nevoit în privegheri și postire, pe Cuvioasa Teofana, cu vrednicie acum toţi să o cinstim.

Condacul, glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă…

Pe Cuvioasa Teofana să o lăudăm, pe odrăslirea cea din neamul Basarabilor, că aceasta, lepădând slava cea deșartă și răbdând multe necazuri și întristări, nevoinţe pustnicești a luat asupra sa; căreia să-i cântăm: Bucură-te, Maică prealăudată!

Foto credit: Cancelaria Sf. Sinod (Frescă din Biserica „Sf. Ap. Andrei” din Cluj)

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 312

Id: 76949

Data: May 21, 2022

Imagine: